Amintirile de pe front ale unui combatant din Românești

Editura „Ateneul Scriitorilor” din Bacău a editat și a încredințat tiparului cele câteva zeci de file ale unui original început de jurnal scrise de un veteran din cel de Al Doilea Război Mondial, originar din satul Românești al comunei Berești-Tazlău de astăzi, plutonierul adjutant Alexandru Avram. Notițele au fost păstrate de familia veteranului, iar acum cartea care a rezultat și care cuprinde nu mai puțin de 70 de pagini, poartă chiar acest nume: „Jurnalul meu”

Notițele, dar câteva dintre obiectele folosite pe front, au fost păstrate cu sfințenie de familia veteranului după ce acesta s-a stins, în anul 2021, la 95 de ani, și au fost încredințate tiparului la sugestia unui alt fiu al comunei, Vlad Marin, cunoscut pentru pasiunea lui de a cerceta și de a pune în valoare caratele istorice și culturale ale fostei comune Tescani, acum sat în Berești-Tazlău.

Exact de Ziua Eroilor din acest an, jurnalul veteranului Alexandru Avram a văzut lumina tiparului și a fost prezentat consătenilor săi care s-au aflat la ceremonialul de cinstire a Eroilor Neamului la monumentul dedicat acestora în Tescani.

Însemnările din jurnalul veteranului sunt succinte, aproape telegrafice, dar au surprins pe viu fragmente ale unui fenomen care a afectat milioane de oameni din toată lumea și mai ales întâmplările prin care a trecut un militar român în anii de front, dar și în cei de prizonierat. Alexandru Avram, născut în anul 1917 în satul Românești al comunei Berești-Tazlău de astăzi, a fost încorporat în anul 1939 și repartizat la Regimentul 27 Infanterie Dorobanți din Bacău, de unde a ajuns, mai târziu, pe linia frontului de pe malurile Prutului. Cu gradul de caporal, apoi de sergent, a făcut parte dintr-un pluton de elită și a fost și gornistul companiei sale. Făcuse, însă, pregătire militară la Școala de ofițeri în rezervă și, astfel, a instruit, la rândul său alți ostași combatanți. A luptat efectiv la Bug și la Cotul Donului, după care a cunoscut viața într-un lagăr de prizonieri din Siberia, timp de trei ani și jumătate.

În 1945 a reușit să ia drumul spre casă, unde s-a întors după multe alte întâmplări specifice perioadei. A făcut o lună și cinci zile cu trenul, dar într-o seară, pe întunecate, și-a revăzut fratele, și el rănit în Război, și mama.

Alexandru Avram a păstrat unele dintre obiectele de primă folosință în viața de militar combatant, precum câteva cărți poștale și scrisori, tabachera de lemn lucrată manual de el, tașca pe care a scrijelat numele său și gradul militar, precum și medalia Crucea Comemorativă din Al Doilea Război Mondial. 

 

Tescani: Lunca Tazlăului este replantată cu plopi

Sătenii din Tescani (comuna Berești-Tazlău), ajutați de angajați ai primăriei și ai unor instituții de pe lângă aceasta, au început de câteva zile o veritabilă campanie de plantări de puieți de plop în lunca Râului Tazlău. Cu ajutorul unui boldoexcavator al primăriei, oamenii fac gropi în care plantează puieți recoltați tot din luncă, crescuți din semințele foștilor arbori.

„Practic – spune primarul Dumitru Tulpan -, înlocuim plopii care au fost acolo, dar care s-au uscat. În lunca Tazlăului în care lucrăm acum sunt vreo nouă hectare de teren, dar nu plantăm toată suprafața, pentru că acolo este și izlaz comunal. Folosim puieți de talie mai mare, pentru a fi siguri că se și prind, dar la fiecare punem și o apărătoare, să nu fie distruși”.

Recomandat pentru luncile râurilor, plopul este un arbore foios rezistent, nepretențios, cu o creștere rapidă, perfect pentru a fi folosit pe terenurile virane. Chiar și atunci când ramurile sunt rupte de vânt sau tăiate, copacul își revine, iar tulpina continuă să crească. Plopul este foarte rezistent în condiții neprielnice de mediu, cu poluare, ger, furtuni etc.

Singurul plop vechi rămas în picioare în luncă

În Lunca Tazlăului – ne-a atras atenția un om al locului, Vlad Marin - un singur plop dintre cei vechi se mai află acum în picioare, care ar fi un veritabil monument al naturii, pentru că ar avea circa 140 de ani. „Plopul – a precizat Dumitru Tulpan - nu e declarat monument al naturii, dar în comună avem două exemplare de arbori cu acest statut. Un stejar și un ulm. Stejarul cred că are circa 200 de ani și se află lângă podul de la Boșoteni, iar ulmul în curtea Centrului de Cultură «Rosetti Tescanu-George Enescu». De la numele științific al ulmului vine și denumirea Grupului de Acțiune Locală din care face parte comuna Berești-Tazlău, Ulmus Montana”.

Primăria din Berești-Tazlău a plantat cam în fiecare an câte 1.500 – 2.000 de pomi mai ales pe marginea drumurilor, dar puieții au fost în mare parte distruși. „Săptămâna viitoare – a mai precizat primarul -, cu puieți de tei de la Ocolul Silvic, cu elevi și cu săteni care beneficiază de ajutorul social, vom începe o nouă campanie de plantări, în zone mai protejate, pe lângă școli, dispensar etc. Important este să și reziste puieții, să se dezvolte și să ne bucurăm de mai multă verdeață. Pentru că încă se mai distruge, iar prin acțiunile noastre sperăm să-i mai conștientizăm pe oameni. Ceea ce mă bucură, însă, este că au început să apară asemenea manifestări: unii le atrag atenția altora dacă nu întrețin curățenia în zonele în care locuiesc”.