Elevii de la
Montessori au dat, de Ziua Femeii, tonul primăverii
Zâne,
fluturași și gărgărițe, o foarte hărnicuță albină și inegalabila lalea, dar și
primul vestitor al primăverii, ghiocelul, s-au reunit marți, 8 martie, la Școala Gimnazială Specială „Maria Montessori”, din Bacău, pentru a sărbători
Ziua Internațională a Femeii și pentru a întâmpina cum se cuvine primăvara. Personajelor
de basm le-au dat viață chiar elevii acestei școli, îndrumați de profesoarele
Genoveva Handoca, Iulia Bilea și Elena Șerban, într-un spectacol prezentat în
fața elevilor școlii, a părinților și a invitaților acestora, cu susținerea „tehnică”
a profesorului Alex Droiman, cunoscut și ca DJ Norbert. Evenimentul a avut loc într-un
decor inedit, asigurat tot de elevii școlii, prin care au întruchipat din
hârtie și cartoane colorate fabuloase peisaje de poveste, așa cum numai primăvara
le poate însufleți. „Nu putea – a spus, la deschiderea evenimentului,
directorul școlii, Adrian Năstac – să treacă o zi de 8 Martie fără ca noi și
elevii noștri să nu ne amintim de cele care ne sunt dragi, care ne-au dat viață
și care ne educă, de mamele nostre, de colegele noastre, de învățătoarele și
profesoarele noastre. Ne-am adunat să le arătăm ce putem face în această școală,
să le sărbătorim prin cântec și poezie”.
Ceea ce a urmat a fost un
entuziast recital de cântece și poezii, în care micii artiști s-au întrecut pe
ei înșiși. „Eu – ne-a declarat, la final, Genoveva Handoca – îndrum corul școlii
speciale, iar de-a lungul anilor am avut multe spectacole. Acum am venit la un
eveniment special, de Ziua Femeii, și cred că putem spune că acțiunea a ieșit
bine. Dar, și noi, aici, tindem să atingem perfecțiunea, deci ne dorim să fie
din ce în ce mai bine. Avem multe asemenea evenenimente la care participăm, în
spectacole dedicate Sărbătorilor de iarnă, Paștelui, sosirii primăverii etc., în
fiecare an. Mergem cu astfel de spectacole și la instituțiile importante din
oraș. Ne place ceea ce facem, o facem cu mare pasiune și lucrăm totdeauna în
echipă”.
Trei dintre cei
mai importanți poeți ai Europei au poposit în Bacău
 |
| Dražen Katunarić, Valeriu Stancu, Jean Portante și Claudio Pozzani în Bacău |
Cu numai două zile
înainte de a fi prezenți la un important eveniment cultural în Iași, „Primăvara
cărților”-Librex 2016, luni, 7 martie, trei dintre cei mai cunoscuți și dintre
cei mai publicați poeți europeni la ora actuală, Jean Portante (Franța),
Claudio Pozzani (Italia) și Dražen Katunarić (Croația) au
poposit, pentru o seară, în Bacău. Ei s-au întâlnit cu scriitorii băcăuani și
cu iubitorii de literatură, evenimentul fiind organizat sub auspiciile
Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România. Și întâlnirea de la Bacău,
precum și prezența celor trei poeți la Iași, sunt prilejuite de apariția la
editura Cronedit din Iași, în colecția PoeMondia, a trei vomume de traduceri
din poeziile lor în limba română. Acestea sunt „În realitate”, de Jean
Portante, „La marcia dell’ombra / Mersul umbrei”, de Claudio Pozzani, și „Cer /
Pământ”, de Dražen
Katunarić, traduse de Mariana și Valeriu Stancu.
În Bacău, cei trei
poeți au fost prezentați de scriitorul ieșean Valeriu Stancu. Poeții au citit
din creațiile lor și au purtat cu cei prezenți un interesant dialog pe teme
legate de starea literaturii contemporane în țările lor, de apetitul noilor
generații pentru literatură și în special pentru poezie, despre modul în care
sunt percepuți și judecați marii poeții ai lumii etc.
Jean Portante, italian la
origine, este un scriitor luxemburghez stabilit de 30 de ani la Paris, autor de
romane, povestiri, piese de teatru, poet și jurnalist. A fost tradus, anul
trecut, în 14 țări, iar anul acesta are 12 cărți în același proces. Claudio
Pozzani este președintele Festivalului de poezie de la Genova, poet și
compozitor, iar Dražen Katunarić este scriitor, poet, prozator și eseist.
Dedeman construiește o grădiniță într-o comunitate săracă
Asociația
OvidiuRo și compania Dedeman, din Bacău, investitor major în programul „Fiecare
Copil în Grădiniță (FCG)”, continuă parteneriatul pentru accesul la educație
timpurie a copiilor săraci prin construirea unei grădinițe în satul Araci, județul
Covasna. Acolo unde învață zilnic 150 de copii, într-o clădire veche, închiriată,
care are doar câteva camere, fără acces la apă curentă și cu toalete în curte.
Grădinița va deveni funcțională până în liuna septembrie. Inițiativa își
propune să rezolve o problemă la nivel local dar și să pornească un dialog care
să ridice standardele și bunele practici în designul spațiilor educaționale
pentru copiii preșcolari.
“Pentru
a construi o societate prosperă, care să ofere șanse egale tuturor – spune președintele
Dedeman, Dragoș Pavăl -, este nevoie să consolidăm baza de pornire, și anume
educația timpurie. Iar pentru aceasta nu este suficient să încercăm să aducem cât
mai mulți copii de condiție modestă în grădinițe, ci și să le oferim un mediu
propice, igienic și corespunzător dezvoltării lor, care să le sporească
creativitatea, să le stârnească imaginația și să le creeze plăcerea pentru
studiu. Am decis să ne alăturăm acestui proiect cu dorința ca preșcolarii din
satul Araci să aibă o grădiniță la care să meargă cu drag, să învețe și să
crească sănătos și armonios.”.
Dedeman a sprijinit activitatea
OvidiuRo încă de la început,
în Bacău, și a susținut activ
educația și
accesul la grădiniță al
copiilor din familii defavorizate. În anul 2014, Dedeman a devenit
Investitor Major în programul FCG, iar în 2015 a donat spațiu
publicitar outdoor și în
materiale tipărite,
promovând mesajele campaniei „Fără educație,
visurile dispar".
Un băcăuan
dovedește, într-o carte, că iubirea face totul posibil
 |
| Petru Constantin Teodor, la sesiunea de autografe |
După debutul editorial din anul 2014, cu
„Jurnalul unui anonim”, urmat de cel al volumului de versuri „Poemele ducesei”,
băcăuanul Petru Constantin Teodor revine în librării cu un nou volum: „Fana sau
Cartea iubirii”.
Cartea, care vorbește despre existență, sens și iubire,
cu o prefață semnată de cunoscutul scriitor și critic literar Ioan Holban,
a fost lansată acum câteva zile în Iași,
la Casa de Cultură „Mihai Ursachi” din Copou, cu sprijinul editurii 24 ORE. De
această dată, în sală au fost prezenți apropiați ai autorului sau ai editurii,
dar și elevi ai Colegiului Național „Garabet Ibrăileanu” din Iași, iar despre
autor și carte au vorbit editorul Adi Cristi și criticul literar Marius
Chelaru. „Marile iubiri, oricât de mult ar dura – s-a confesat autorul -, tot
prea repede se termină. Și dacă se spune că unde dragoste nu e, nimic nu e,
atunci, la fel, unde este iubire totul devine posibil, iar această carte este o
dovadă”.
Cartea se va găsi, începând de săptămâna
viitoare, la libraria Glissando, din Bacău.
Să dăm iubirii ce
merită. Dragobete sau Valentines’Day?
De
la o vârstă - se spune – o lași mai moale cu dragostea. Greșit! Măcar din
amintiri și tot reconstruiești unul dintre cele mai nobile sentimente, pentru a
nu mai aminti că dragostea nu are vârstă, că poate fi la fel de înălțătoare și,
evident, chinuitoare, oricând.
Am
scris aceste rânduri chiar de Dragobete, ieri, 24 februarie, la un eveniment
care se repetă, la noi, la români, pentru că numai cu zece zile în urmă am mai înroșit
o filă de calendar, de Valentines’s Day, de Ziua dragostei împrumutată de la
americani în maniera în care am importat cam tot ce se poate de la ei și de
occidentali în general, de multe ori fără discernământ.
Nu
înțeleg de ce ar trebui să avem două sărbători cu aceeași conotație, la fel cum
înțeleg, însă, că „ziua dragostei” ar trebui să fie în fiecare zi (și chiar și
noaptea sau mai ales atunci – cum ar spune un hâtru amic al meu). Nu înțeleg
pentru că, iertată-mi fie afirmația, noi, românii, nu toți avem în tradiție o
zi de Dragobete. Unii spun că e un obicei specific Olteniei, alții caută un
suport religios și fac o legătură cu „Aflarea capului Sf. Ioan Botezătorul”,
din calendarul creștin ortodox. Un etnolog bucureștean, Nicolae Constantinescu,
a afirmat că nu există atestări documentare ale acestei sărbători decât în
secolul al XIX-lea, „ceea ce nu înseamnă mare lucru pe scara timpului”. Alții
au ajuns cu căutările chiar pe vremea dacilor, dar scumpul de Dragobete nu are
nici până astăzi un simbol asociat. Chiar pe 15 februarie 2016, a fost ales un
simbol în urma a 20.000 de voturi, într-o campanie promovată de… Petrom, dar
mai va până se va impune peste tot. Te doare capul!
Mi-e
că dacă mai caut multe surse și teorii despre o sărbătoare sau despre un zeu al
dragostei uit să mai iubesc. Cert e că de Dragobete eu, un om „învechit” din
Moldova, nu prea am auzit, iar acest soi de Sburător mă cam lasă rece, ca și
Valentines’Dayul american.
Numai că „unde dragoste nu e,
nimic nu e” – vorba unui mare scriitor – sau „dacă dragoste nu am, nimic nu
sunt” – cum spunea Sf. Pavel. Deci, să-i dăm iubirii ceea ce merită, chiar și o
zi de sărbătoare națională, ba și mondială, că merită.
Un arhitect băcăuan
promovează un proiect pentru restaurarea Casei Alecsandri
Uniunea
Restauratorilor de Monumente Istorice din România a postat, recent, pe pagina
sa de Facebook, patru fotografii din proiectul de restaurare a Casei Vasile
Alecsandri din Bacău, proiect realizat și promovat de arhitectul Alexandru Șerban
Bălan. Restauratorii consideră proiectul „un
demers lăudabil, în atenția celor care ar trebui să asigure finanțarea”.
Casa
Alecsandri figurează în continuare, din luna ianuarie, în Lista monumentelor
istorice din județul Bacău a Institutului Național de Patrimoniu. Societatea
Cultural-Științifică „Vasile Alecsandri”, din Bacău, intervenient în procesul
dintre Ministerul Culturii și actualul proprietar al imobilului, un cetățean
italian, susține și ea acest proiect. Procesul va continua, probabil, la Înalta
Curte de Casație și Justiție, după ce italianul a pierdut la Curtea de Apel
București.
Complex turistic și
de agrement
Proiectul
arhitectului Alexandru Șerban Bălan propune, în primul rând, cromatica și
imaginea arhitecturală autentică, urmând ca după finalizarea lucrărilor, clădirea
să fie încadrată în circuitul turistic al monumentelor istorice din Bacău. „În
fața ei – spune arhitectul - va fi amplasată o piațetă pentru desfășurarea
diferitelor activități culturale sau pentru reorganizarea grupurilor de turiști”.
Atașată monumentului, se propune o construcție care va îngloba birourile
administrației complexului și o cafenea pentru dinamizarea și animarea zonei.
Totodată se va mai construi o mediatecă pe terenul liber, care va avea rolul de
a oferi publicului posibilitatea de studiu și va cuprinde și o secție a
bibliotecii pentru copii. Un corp adicent ei va fi magazin de suveniruri, de
unde se vor putea achiziționa diferite produse care vor face trimitere la casa
memorială, respectiv la poetul Vasile Alecsandri.
Centru de cultură și
zonă pietonală
Proiectul
arhitectului mai propune un subsol în care se fie o galerie de artă. Una dintre
laturile acesteia va fi complet vitrată, iar în perioada anotimpului cald
geamurile să fie glisate pentru relaționarea exteriorului cu interiorul.
Accesul spre aceasta se va face pe treptele unui mic amfiteatru, care poate găzdui
diferite spectacole teatrale.
Proiectul
nu omite nici restaurarea clădirilor din vecinătatea casei memoriale, care vor conduce
la crearea caracterului specific zonelor pietonale unde pot fi terase de cafenea.
„Această intervenție – se arată în proiect - va fi favorabilă și din punct de
vedere vizual. Va contribui la un grad de confort mai mare pentru public. Prin
aceasta se dorește readucerea la viață, pe cât posibil, a unui mediu propice
promenadelor, pe timp de vară”. Astfel, parcul din vecinătate va fi reamenajat.
Pentru a interveni cât mai puțin asupra arborilor, aleile principale au fost păstrate,
mai ales că o parte din acestea favorizează vizual. Gardul viu va fi scos, iar
copacii vor fi curățați pentru o mai bună vizibilitate atât pe timp de zi, cât și
pe timp de noapte. Parcul va cuprinde o parte din pietonalul care face legătura
cu ansamblul construcțiilor propuse spre restaurare, alei pentru joging și un
spațiu destinat jocului copiilor.
 |
| Alexandru-Șerban Bălan |
“Din pasiune
pentru restaurarea monumentelor arhitectural-istorice, am propus un proiect de
salvare a Casei memoriale Vasile Alecsandri. Am vrut să promovez prin
intermediul paginii de Facebook a Uniunii Restauratorilor de Monumente Istorice
acestă idee, poate stârnește interesul autorităților. Este păcat ca un monument
al secolului al XVIII-lea să fie lăsat în paragină”.
Arh. Alexandru Șerban Bălan
Ursarii din Comănești au apărut și în L’Express
 |
| O femeie îmbrăcată într-o piele de urs pe străzile din Comănești a fost fotografiată, pentru AFP, de Daniel Mihăilescu |
Jocul ursului, obiceiul arhaic practica în prealma
Anului Nou în zona Comănești continuă să facă furori în presa occidentală, după
deja cunoscutele serii de imagini publicate de Diana Zeyneb
Alhindawi, fotograful din Brooklyn (New York) pe jumătate româncă,
la sfârșitul anului trecut. De această dată, revista franceză L’Express vine cu
un articol de la fața locului, adică de la tradiționalul Festival de datini și
obiceiuri de Anul Nou, din Comănești, și îi citează pe reporterii de la AFP
(Agenția France Presse) care au descris imagini ce pentru ei, pentru
occidentali, pot fi de-a dreptul halucinante, dar și pline de un farmec aparte.
Reporterii
au stat de vorbă cu ursarii, de la care au aflat că tradiția este ținută cu
sfințenie de tinerii care vin în ceată și între care au fost văzute chiar și
femei și copii. Ei au urmărit cetele care au mărșăluit prin oraș,
unde au acestea dansat, au cântat și „au mârâit” pentru a alunga spiritele
rele ale anului trecut.„Această tradiție are rădăcini precreștine – scrie revista. Blănurile valoroase, între care una poate cântări până la 50 kg și include picioare, gheare și craniul ursului, decorate cu ciucuri roșii, sunt transmise din generație în generație. În România, o țară în care mai mult de jumătate din populația europeană de urs brun este la ea acasă, acest animal simbolizează putere și curaj”.
L’Express amintește, însă, și de alte datini și obiceiuri de la noi,
de diferite ritualuri care includ de multe ori costume și măști care evocă animale, cum ar fi urșii, caii sau caprele, și pe care românii le numesc, generic, colinde. Și amintește că, recunoscând valoarea lor, UNESCO a înregistrat în 2013 „colindele" pe lista patrimoniului cultural imaterial.
Caravana Filme
pentru liceeni revine în Moinești
 |
| Anul trecut, la Moinești |
Caravana
proiectului „Filme pentru liceeni”, organizată de Asociația Culturală Macondo,
împreună cu partenerul său elvețian, Asociația Lanterna Magică, revine pentru
profesorii și liceenii din Moinești, care pe 27 și 28 ianuarie vor putea
viziona, în sala de festivități a Primăriei, producțiile „Mustang” (27 ianuarie), un film nominalizat la premiile Oscar, și „Trăiește din
plin” (28 ianuarie). La finalul
proiecțiilor, liceenii vor avea loc pe teme desprinse din subiectele
ecranizate. Discuțiile se vor extinde la
sala de clasă, pe baza unui
Filmul
”Mustang”, care prezintă povestea a
cinci surori de nedespărțit, Lale, Nur, Ece, Selma și Sonay, dintr-un sat din
nordul Turciei, pune în discuție egalitatea și stereotipurile de gen, iar
profesorii vor aprofunda la clasă lecția
de educație prin film despre reprezentarea imaginii femeii în cinema și rolul
acordat femeilor în domeniul filmului.
În
„Trăiește din plin/La vie en grand”, Adama, un adolescent de 14 ani,
locuiește cu mama lui într-un apartament mic de două camere din suburbiile
pariziene. Nu este un elev strălucit, deși are potențial mare. Împreună cu
Mamadou, care este mai tânăr decât el, Adama încearcă să schimbe traiectoria
vieților lor de până acum. După proiecție, dezbaterea va viza inegalitatea
socială, traficul de droguri, importanța educației și a profesorilor și rolul
alegerilor pe care le facem în viața noastră.
Proiectul
„Filme pentru liceeni” este
susținut, între altele, de Ministerul Educaţiei și Cercetării Științifice,
Centrul Național al Cinematografiei, Reprezentanța Comisiei Europene în România
și Inspectoratul Școlar Județean Bacău.
„În anul 2015, proiectul
„Fime pentru liceeni” a adus împreună peste 6.670 de elevi și 390 de profesori
din 13 orașe din țară, printre care și Moinești, care au vizionat și dezbătut
filmele «Keeper» și «Keep Rollin». Sub sloganul
„Filmele bune se cunosc din școală”, scopul
proiectului „Filme pentru liceeni” este de a crește gradul de cultură
cinematografică și de a promova educația prin film în școlile din România.”
Diana Cercel, Project Manager
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu