Cultura-Învățământ



Elevii de la Montessori au dat, de Ziua Femeii, tonul primăverii

Zâne, fluturași și gărgărițe, o foarte hărnicuță albină și inegalabila lalea, dar și primul vestitor al primăverii, ghiocelul, s-au reunit marți, 8 martie, la Școala Gimnazială Specială „Maria Montessori”, din Bacău, pentru a sărbători Ziua Internațională a Femeii și pentru a întâmpina cum se cuvine primăvara. Personajelor de basm le-au dat viață chiar elevii acestei școli, îndrumați de profesoarele Genoveva Handoca, Iulia Bilea și Elena Șerban, într-un spectacol prezentat în fața elevilor școlii, a părinților și a invitaților acestora, cu susținerea „tehnică” a profesorului Alex Droiman, cunoscut și ca DJ Norbert. Evenimentul a avut loc într-un decor inedit, asigurat tot de elevii școlii, prin care au întruchipat din hârtie și cartoane colorate fabuloase peisaje de poveste, așa cum numai primăvara le poate însufleți. „Nu putea – a spus, la deschiderea evenimentului, directorul școlii, Adrian Năstac – să treacă o zi de 8 Martie fără ca noi și elevii noștri să nu ne amintim de cele care ne sunt dragi, care ne-au dat viață și care ne educă, de mamele nostre, de colegele noastre, de învățătoarele și profesoarele noastre. Ne-am adunat să le arătăm ce putem face în această școală, să le sărbătorim prin cântec și poezie”.
Ceea ce a urmat a fost un entuziast recital de cântece și poezii, în care micii artiști s-au întrecut pe ei înșiși. „Eu – ne-a declarat, la final, Genoveva Handoca – îndrum corul școlii speciale, iar de-a lungul anilor am avut multe spectacole. Acum am venit la un eveniment special, de Ziua Femeii, și cred că putem spune că acțiunea a ieșit bine. Dar, și noi, aici, tindem să atingem perfecțiunea, deci ne dorim să fie din ce în ce mai bine. Avem multe asemenea evenenimente la care participăm, în spectacole dedicate Sărbătorilor de iarnă, Paștelui, sosirii primăverii etc., în fiecare an. Mergem cu astfel de spectacole și la instituțiile importante din oraș. Ne place ceea ce facem, o facem cu mare pasiune și lucrăm totdeauna în echipă”.


Trei dintre cei mai importanți poeți ai Europei au poposit în Bacău

Dražen Katunarić, Valeriu Stancu, Jean Portante
și Claudio Pozzani în Bacău
Cu numai două zile înainte de a fi prezenți la un important eveniment cultural în Iași, „Primăvara cărților”-Librex 2016, luni, 7 martie, trei dintre cei mai cunoscuți și dintre cei mai publicați poeți europeni la ora actuală, Jean Portante (Franța), Claudio Pozzani (Italia) și Dražen Katunarić (Croația) au poposit, pentru o seară, în Bacău. Ei s-au întâlnit cu scriitorii băcăuani și cu iubitorii de literatură, evenimentul fiind organizat sub auspiciile Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România. Și întâlnirea de la Bacău, precum și prezența celor trei poeți la Iași, sunt prilejuite de apariția la editura Cronedit din Iași, în colecția PoeMondia, a trei vomume de traduceri din poeziile lor în limba română. Acestea sunt „În realitate”, de Jean Portante, „La marcia dell’ombra / Mersul umbrei”, de Claudio Pozzani, și „Cer / Pământ”, de Dražen Katunarić, traduse de Mariana și Valeriu Stancu.
În Bacău, cei trei poeți au fost prezentați de scriitorul ieșean Valeriu Stancu. Poeții au citit din creațiile lor și au purtat cu cei prezenți un interesant dialog pe teme legate de starea literaturii contemporane în țările lor, de apetitul noilor generații pentru literatură și în special pentru poezie, despre modul în care sunt percepuți și judecați marii poeții ai lumii etc.
Jean Portante, italian la origine, este un scriitor luxemburghez stabilit de 30 de ani la Paris, autor de romane, povestiri, piese de teatru, poet și jurnalist. A fost tradus, anul trecut, în 14 țări, iar anul acesta are 12 cărți în același proces. Claudio Pozzani este președintele Festivalului de poezie de la Genova, poet și compozitor, iar Dražen Katunarić este scriitor, poet, prozator și eseist.


Dedeman construiește o grădiniță într-o comunitate săracă


Asociația OvidiuRo și compania Dedeman, din Bacău, investitor major în programul „Fiecare Copil în Grădiniță (FCG)”, continuă parteneriatul pentru accesul la educație timpurie a copiilor săraci prin construirea unei grădinițe în satul Araci, județul Covasna. Acolo unde învață zilnic 150 de copii, într-o clădire veche, închiriată, care are doar câteva camere, fără acces la apă curentă și cu toalete în curte. Grădinița va deveni funcțională până în liuna septembrie. Inițiativa își propune să rezolve o problemă la nivel local dar și să pornească un dialog care să ridice standardele și bunele practici în designul spațiilor educaționale pentru copiii preșcolari.
“Pentru a construi o societate prosperă, care să ofere șanse egale tuturor – spune președintele Dedeman, Dragoș Pavăl -, este nevoie să consolidăm baza de pornire, și anume educația timpurie. Iar pentru aceasta nu este suficient să încercăm să aducem cât mai mulți copii de condiție modestă în grădinițe, ci și să le oferim un mediu propice, igienic și corespunzător dezvoltării lor, care să le sporească creativitatea, să le stârnească imaginația și să le creeze plăcerea pentru studiu. Am decis să ne alăturăm acestui proiect cu dorința ca preșcolarii din satul Araci să aibă o grădiniță la care să meargă cu drag, să învețe și să crească sănătos și armonios.”.
Dedeman a sprijinit activitatea OvidiuRo încă de la început, în Bacău, și a susținut activ educația și accesul la grădiniță al copiilor din familii defavorizate. În anul 2014, Dedeman a devenit Investitor Major în programul FCG, iar în 2015 a donat spațiu publicitar outdoor și în materiale tipărite, promovând mesajele campaniei „Fără educație, visurile dispar".

Un băcăuan dovedește, într-o carte, că iubirea face totul posibil

Petru Constantin Teodor, la sesiunea de autografe
După debutul editorial din anul 2014, cu „Jurnalul unui anonim”, urmat de cel al volumului de versuri „Poemele ducesei”, băcăuanul Petru Constantin Teodor revine în librării cu un nou volum: „Fana sau Cartea iubirii”.
Cartea, care vorbește despre existență, sens și iubire, cu o prefață semnată de cunoscutul scriitor și critic literar Ioan Holban, a fost lansată acum câteva zile în Iași, la Casa de Cultură „Mihai Ursachi” din Copou, cu sprijinul editurii 24 ORE. De această dată, în sală au fost prezenți apropiați ai autorului sau ai editurii, dar și elevi ai Colegiului Național „Garabet Ibrăileanu” din Iași, iar despre autor și carte au vorbit editorul Adi Cristi și criticul literar Marius Chelaru. „Marile iubiri, oricât de mult ar dura – s-a confesat autorul -, tot prea repede se termină. Și dacă se spune că unde dragoste nu e, nimic nu e, atunci, la fel, unde este iubire totul devine posibil, iar această carte este o dovadă”. 
Cartea se va găsi, începând de săptămâna viitoare, la libraria Glissando, din Bacău.


Să dăm iubirii ce merită. Dragobete sau Valentines’Day?

De la o vârstă - se spune – o lași mai moale cu dragostea. Greșit! Măcar din amintiri și tot reconstruiești unul dintre cele mai nobile sentimente, pentru a nu mai aminti că dragostea nu are vârstă, că poate fi la fel de înălțătoare și, evident, chinuitoare, oricând.
Am scris aceste rânduri chiar de Dragobete, ieri, 24 februarie, la un eveniment care se repetă, la noi, la români, pentru că numai cu zece zile în urmă am mai înroșit o filă de calendar, de Valentines’s Day, de Ziua dragostei împrumutată de la americani în maniera în care am importat cam tot ce se poate de la ei și de occidentali în general, de multe ori fără discernământ.
Nu înțeleg de ce ar trebui să avem două sărbători cu aceeași conotație, la fel cum înțeleg, însă, că „ziua dragostei” ar trebui să fie în fiecare zi (și chiar și noaptea sau mai ales atunci – cum ar spune un hâtru amic al meu). Nu înțeleg pentru că, iertată-mi fie afirmația, noi, românii, nu toți avem în tradiție o zi de Dragobete. Unii spun că e un obicei specific Olteniei, alții caută un suport religios și fac o legătură cu „Aflarea capului Sf. Ioan Botezătorul”, din calendarul creștin ortodox. Un etnolog bucureștean, Nicolae Constantinescu, a afirmat că nu există atestări documentare ale acestei sărbători decât în secolul al XIX-lea, „ceea ce nu înseamnă mare lucru pe scara timpului”. Alții au ajuns cu căutările chiar pe vremea dacilor, dar scumpul de Dragobete nu are nici până astăzi un simbol asociat. Chiar pe 15 februarie 2016, a fost ales un simbol în urma a 20.000 de voturi, într-o campanie promovată de… Petrom, dar mai va până se va impune peste tot. Te doare capul!
Mi-e că dacă mai caut multe surse și teorii despre o sărbătoare sau despre un zeu al dragostei uit să mai iubesc. Cert e că de Dragobete eu, un om „învechit” din Moldova, nu prea am auzit, iar acest soi de Sburător mă cam lasă rece, ca și Valentines’Dayul american.
Numai că „unde dragoste nu e, nimic nu e” – vorba unui mare scriitor – sau „dacă dragoste nu am, nimic nu sunt” – cum spunea Sf. Pavel. Deci, să-i dăm iubirii ceea ce merită, chiar și o zi de sărbătoare națională, ba și mondială, că merită.


Un arhitect băcăuan promovează un proiect pentru restaurarea Casei Alecsandri





Uniunea Restauratorilor de Monumente Istorice din România a postat, recent, pe pagina sa de Facebook, patru fotografii din proiectul de restaurare a Casei Vasile Alecsandri din Bacău, proiect realizat și promovat de arhitectul Alexandru Șerban Bălan. Restauratorii consideră proiectul „un demers lăudabil, în atenția celor care ar trebui să asigure finanțarea”.

Casa Alecsandri figurează în continuare, din luna ianuarie, în Lista monumentelor istorice din județul Bacău a Institutului Național de Patrimoniu. Societatea Cultural-Științifică „Vasile Alecsandri”, din Bacău, intervenient în procesul dintre Ministerul Culturii și actualul proprietar al imobilului, un cetățean italian, susține și ea acest proiect. Procesul va continua, probabil, la Înalta Curte de Casație și Justiție, după ce italianul a pierdut la Curtea de Apel București.

Complex turistic și de agrement

Proiectul arhitectului Alexandru Șerban Bălan propune, în primul rând, cromatica și imaginea arhitecturală autentică, urmând ca după finalizarea lucrărilor, clădirea să fie încadrată în circuitul turistic al monumentelor istorice din Bacău. „În fața ei – spune arhitectul - va fi amplasată o piațetă pentru desfășurarea diferitelor activități culturale sau pentru reorganizarea grupurilor de turiști”. Atașată monumentului, se propune o construcție care va îngloba birourile administrației complexului și o cafenea pentru dinamizarea și animarea zonei. Totodată se va mai construi o mediatecă pe terenul liber, care va avea rolul de a oferi publicului posibilitatea de studiu și va cuprinde și o secție a bibliotecii pentru copii. Un corp adicent ei va fi magazin de suveniruri, de unde se vor putea achiziționa diferite produse care vor face trimitere la casa memorială, respectiv la poetul Vasile Alecsandri.

Centru de cultură și zonă pietonală

Proiectul arhitectului mai propune un subsol în care se fie o galerie de artă. Una dintre laturile acesteia va fi complet vitrată, iar în perioada anotimpului cald geamurile să fie glisate pentru relaționarea exteriorului cu interiorul. Accesul spre aceasta se va face pe treptele unui mic amfiteatru, care poate găzdui diferite spectacole teatrale.
Proiectul nu omite nici restaurarea clădirilor din vecinătatea casei memoriale, care vor conduce la crearea caracterului specific zonelor pietonale unde pot fi terase de cafenea. „Această intervenție – se arată în proiect - va fi favorabilă și din punct de vedere vizual. Va contribui la un grad de confort mai mare pentru public. Prin aceasta se dorește readucerea la viață, pe cât posibil, a unui mediu propice promenadelor, pe timp de vară”. Astfel, parcul din vecinătate va fi reamenajat. Pentru a interveni cât mai puțin asupra arborilor, aleile principale au fost păstrate, mai ales că o parte din acestea favorizează vizual. Gardul viu va fi scos, iar copacii vor fi curățați pentru o mai bună vizibilitate atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte. Parcul va cuprinde o parte din pietonalul care face legătura cu ansamblul construcțiilor propuse spre restaurare, alei pentru joging și un spațiu destinat jocului copiilor.

Alexandru-Șerban Bălan
“Din pasiune pentru restaurarea monumentelor arhitectural-istorice, am propus un proiect de salvare a Casei memoriale Vasile Alecsandri. Am vrut să promovez prin intermediul paginii de Facebook a Uniunii Restauratorilor de Monumente Istorice acestă idee, poate stârnește interesul autorităților. Este păcat ca un monument al secolului al XVIII-lea să fie lăsat în paragină”.
Arh. Alexandru Șerban Bălan





Ursarii din Comănești au apărut și în L’Express

O femeie îmbrăcată într-o piele de urs

pe străzile din Comănești a fost fotografiată,  

pentru AFP, de Daniel Mihăilescu
Jocul ursului, obiceiul arhaic practica în prealma Anului Nou în zona Comănești continuă să facă furori în presa occidentală, după deja cunoscutele serii de imagini publicate de Diana Zeyneb Alhindawi, fotograful din Brooklyn (New York) pe jumătate româncă, la sfârșitul anului trecut. De această dată, revista franceză L’Express vine cu un articol de la fața locului, adică de la tradiționalul Festival de datini și obiceiuri de Anul Nou, din Comănești, și îi citează pe reporterii de la AFP (Agenția France Presse) care au descris imagini ce pentru ei, pentru occidentali, pot fi de-a dreptul halucinante, dar și pline de un farmec aparte.
Reporterii au stat de vorbă cu ursarii, de la care au aflat că tradiția este ținută cu sfințenie de tinerii care vin în ceată și între care au fost văzute chiar și femei și copii. Ei au urmărit cetele care au mărșăluit prin oraș, unde au acestea dansat, au cântat și „au mârâit” pentru a alunga spiritele rele ale anului trecut.
Această tradiție are rădăcini precreștine – scrie revista. Blănurile valoroase, între care una poate cântări până la 50 kg și include picioare, gheare și craniul ursului, decorate cu ciucuri roșii, sunt transmise din generație în generație. În România, o țară în care mai mult de jumătate din populația europeană de urs brun este la ea acasă, acest animal simbolizează putere și curaj”.
L’Express amintește, însă, și de alte datini și obiceiuri de la noi,
de diferite ritualuri care includ de multe ori costume și măști care evocă animale, cum ar fi urșii, caii sau caprele, și pe care românii le numesc, generic, colinde. Și amintește că, recunoscând valoarea lor, UNESCO a înregistrat în 2013 „colindele" pe lista patrimoniului cultural imaterial.





Caravana Filme pentru liceeni revine în Moinești

Anul trecut, la Moinești
Caravana proiectului „Filme pentru liceeni”, organizată de Asociația Culturală Macondo, împreună cu partenerul său elvețian, Asociația Lanterna Magică, revine pentru profesorii și liceenii din Moinești, care pe 27 și 28 ianuarie vor putea viziona, în sala de festivități a Primăriei, producțiile „Mustang” (27 ianuarie), un film nominalizat la premiile Oscar, și „Trăiește din plin” (28 ianuarie). La finalul proiecțiilor, liceenii vor avea loc pe teme desprinse din subiectele ecranizate.  Discuțiile se vor extinde la sala de clasă, pe baza unui
Ghid Educativ cu planuri de lecție aplicate pentru profesori și elevi. Astfel, profesorii vor recurge la o metodă alternativă și interactivă de predare a unor subiecte relevante pentru societatea autohtonă.
Filmul ”Mustang”, care prezintă povestea a cinci surori de nedespărțit, Lale, Nur, Ece, Selma și Sonay, dintr-un sat din nordul Turciei, pune în discuție egalitatea și stereotipurile de gen, iar profesorii vor  aprofunda la clasă lecția de educație prin film despre reprezentarea imaginii femeii în cinema și rolul acordat femeilor în domeniul filmului.
În „Trăiește din plin/La vie en grand”, Adama, un adolescent de 14 ani, locuiește cu mama lui într-un apartament mic de două camere din suburbiile pariziene. Nu este un elev strălucit, deși are potențial mare. Împreună cu Mamadou, care este mai tânăr decât el, Adama încearcă să schimbe traiectoria vieților lor de până acum. După proiecție, dezbaterea va viza inegalitatea socială, traficul de droguri, importanța educației și a profesorilor și rolul alegerilor pe care le facem în viața noastră.
Proiectul „Filme pentru liceeni” este susținut, între altele, de Ministerul Educaţiei și Cercetării Științifice, Centrul Național al Cinematografiei, Reprezentanța Comisiei Europene în România și Inspectoratul Școlar Județean Bacău.

„În anul 2015, proiectul „Fime pentru liceeni” a adus împreună peste 6.670 de elevi și 390 de profesori din 13 orașe din țară, printre care și Moinești, care au vizionat și dezbătut filmele «Keeper» și «Keep Rollin». Sub sloganul „Filmele bune se cunosc din școală”, scopul proiectului „Filme pentru liceeni” este de a crește gradul de cultură cinematografică și de a promova educația prin film în școlile din România.”
Diana Cercel, Project Manager