Comerț

Paștele MOV rămâne o tradiție culinară respectată de băcăuani

Maestrul Cristi Rusu și bunătățile lansate de el

Paștele este, tradițional, cel mai important eveniment al anului pentru români. Peste doar câteva zile, pe 27 martie, creștinii romano-catolici vor fi primii care vor întâmpina această sărbătoare așa cum se cuvine și vor fi urmați, pe 1 mai, de creștinii ortodocși. Masa tradițională de Paști nu se deosebește cu nimic în diversitate și bogăție cu aceea de Crăciun și presupune bucate alese. Se și spune că Paștele este sărbătoarea MOV, adică a Mielului, a Ouălor și a Vinului. De unde și ce își pot procura de Paști în acest an băcăuanii pentru masa sărbătorească? Ofertele sunt multiple, dar parcă și pretențiile au mai sporit, iar lumea a devenit sigur mai atentă cu ce pune pe masă. Oricum ar fi, principalele surse de aprovizionare rămân tot rețelele de magazine, dar și tradiționala piață a produselor țărănești.

Am fost, pentru o zi, creștinii care se aprovizionează pentru masa de Paști, dar nu oricum, și am ales întâi unul dintre cele mai cunoscute hipermarketuri din Bacău: Selgros Cash&Carry. Pentru că este magazinul care are, de câțiva ani, singura fabrică de produse din carne atestată ca atare într-un hipermarket. Selgros produce acolo, pe bandă rulantă, pentru propriile cerințe, dar și pentru comenzile care vin din toate părțile. Am mai avut în atenție un motiv: să găsim furnizorul care garantează calitatea produselor, naturalețea lor. Și, de ce să nu o recunoaștem, ne-am dus la cel despre care am auzit că este maestru în domeniu, la omul care a patentat câteva produse din carne absolut originale, Cristi Rusu.

Farmacia din fabrică

La Selgros vii ca la un mare magazin care are de toate. Poți epuiza imediat lista făcută de acasă. Cu directoarea complexului, Irina Stanciuc, cu șeful departamentului Produse alimentare, Dan Hârlea, și cu șeful departamentului Produse proaspete, Cristi Bucur, am format o veritabilă comisie dornică să inspecteze trasabilitatea cărnii în fabrică. „La noi și clienții fac, uneori, acest traseu – spune Irina Stanciuc. Totul este la vedere, iar cumpărătorii chiar pot observa cum lucrează cei din fabrică inclusiv prin ferestrele din spatele vitrinelor cu produse.” Ne-am echipat corespunzător, pentru protecția sanitară a mediului în care am intrat, șiam aflat de la sursă ce vom pune de Paști pe masă. Nu de la oricine, ci chiar de la maestrul Cristi Rusu. Am intrat prin compartimentele de producție odată cu buturile și carcasele de carne de porc tocmai pregătite pentru tranșare. Cu mâini de chirurgi, lucrătorii ne-au demonstrat pe loc cum transformă, în numai câteva minute, o carcasă în viitoarele produse. Am văzut, pe viu, cum se pregătesc micii, am admirat dexteritatea unei femei care tocmai umplea cârnații moldovenești, am deschis camerele frigorifice în care așteaptau, cuminți, produsele la maturare sau la a intra în cuptoarele de fum. Două celule de acest fel tocmai afumau pastrama de oaie și costițele de porc, dar și cârnăciorii și nu cu orice, doar cu rumeguș de brad și fag. Totul automatizat, totul cântărit și supravegheat. Maestrul Cristi Rusu ne-a prezentat procesul tehnologic ca pe propria lui fiică gata de măritat: cu emoție, dar și cu mândrie. N-am scăpat nici de vizita în „biroul” fabricii, adică acolo unde sunt păstrate documentele care arată fiecare pas făcut de fabricanți. Trasabilitatea – aflăm – este elementul esențial al industriei alimentare în ziua de azi.

Cozonacul care se mănâncă pe pâine

Despre cârnăciori, despre drobul de miel, caltaboși și pastrame, despre mușchiulețul afumat am auzit în multe ocazii, dar despre cârnăciorii împletiți și mai ales despre cozonacul de carne, recunoaștem, numai la Selgros Bacău am aflat. Cristi Rusu, autorul rețetelor, era în al nouălea cer și avea și de ce. Directoarea lui chiar spunea că asemenea produse ar putea să-i poarte numele. Dar despre cozonacul de carne, eu unul recunosc, chiar că n-am mai auzit. Aflu că e un fel de chec de carne, după o anume rețetă, pe care îl pui pe masă și arată ca un cozonac. Are de toate în el, dar este singurul cozonac care trebuie mâncat… pe pâine.

Friptură pe pat de frunze de bananier

Dan Hârlea în „grădina” de la Selgros

Minunile de la Selgros nu se opresc în fabrica de produse din carne. Am trecut, tangențial, și prin raionul de pește, dar și prin cel de legume și fructe, în care, la temperatură corespunzătoare vedem trendul actual în materie de gastronomie. Dan Hârlea ne-a dus apoi direct la verdețurile cele mai de preț în bucătăriile cu pretenții, iar dacă nici de Paști nu mai faci o masă cu pretenții, atunci când? Am văzut caserolele cu fructe rare la vremea aceasta: mure, coacăze, căpșune și prune proaspete, importate din Chile, via Olanda. Frunzele de bananier, de exemplu, sunt la mare preț, folosite la decorarea platoului cu fripturi. Sectorul salatelor era, însă, de departe cel mai bogat și chiar sofisticat. Rozmarin, oregano, salvie, coriandru, cimbru și altele asemenea, în stare proaspătă, sunt de bon ton pe orice masă. Iar salatele gata pregătite sunt deja cunoscute de gastronomi. Dar, poate cea mai nouă găselniță sunt germenii diferitelor plante, ca un fel de panaceu universal. Măcar de Paști tot merită încercați.

Mielul, la preț constant

Meniul mesei de Paști ar trebui să înceapă, însă, mereu cu mielul. Oaspete de onoare pe masa creștinului, mielul a fost, în fiecare an, și motivul de controverse între crescătorii de animale și cumpărători. Piața produselor țărănești rămâne principalul furnizor la acest capitol, de aceea ne-am oprit în Piața Centrală. În acest an, prețurile afișate s-au cantonat la 25 de lei kilogramul. Ieri, în Piața Centrală, era „pădure” de carcase de miel. Unii se vând și pe internet, alții se livrează, la comandă, acasă. Un cioban din piață ne spunea că ceea ce vede cu ochii este mai sfânt, așa că a venit la tarabă. E scump, e ieftin mielul anul acesta? Depinde pe cine întrebi. Ciobanii te iau cu greutățile din stână, cu taxele și impozitele pe care le plătesc, cu subvențiile prea mici și cu vânzările în scădere. Deci, justifică prețurile mari. Cumpărătorii privesc, bombăne și pleacă. Unii chiar cumpără, la kilogram sau în asociere cu alții, împart mielul după cum cred ei, dar de Paști tot vor avea un borș de miel și o friptură. Altfel, recurgi la curcan, la gâscă sau la obișnuita găină. Însă Paștele fără miel parcă nu mai are farmec.

Astăzi, în restaurante, se fumează ultima țigară

• majoritatea proprietarilor de restaurante și birturi susțin că legea antifumat care intră în vigoare este bună, dar privesc cu îngrijorare viitorul imediat al propriilor afaceri

Legea care interzice fumatul în toate spațiile publice închise, dar și în parcuri, în preajma locurilor de joacă pentru copii, devine, de joi, 17 martie, operațională. Legea încă nu are norme de aplicare, dar pentru primii afectați de prevederile ei, proprietarii de restaurante și birturi, este deja clar că aceasta le va afecta serios afacerile cel puțin în viitorul apropiat, până se vor obișnui și românii cu noile condiții, aplicabile de altfel în 17 state europene. Cu satisfacție sau cu obidă (depinde de partea cui te afli!), se poate consemna că astăzi se fumează, în restaurante, ultima țigară la masă lângă ceașca de cafea sau lângă paharul de vin. De acum încolo, un asemenea gest va atrage amenzi usturătoare, care pot ajunge și la 15.000 de lei sau la închiderea localului.

Cine crede că doar localurile cu ștaif vor fi scutite de neplăcerile create de o lege care interzice fumatul în spațiile publice se poate înșela. Satisfacția nefumătorilor și chiar a unora dintre proprietarii de localuri și cluburi vizavi de noile prevederi sunt umbrite în cazul celor care derulează afaceri în domeniu de perspectivele imediate ale acestora. O cafea sau un pahar de vin – spun fumătorii – trebuie musai acompaniate de o țigară, iar o petrecere fără fumat este întotdeauna ca nunta fără lăutari. Localurile de lux au, însă, avantaje nete față de bodegile mici.

Unul dintre cele mai avantajate restaurante băcăuane din punctul de vedere al locației poate fi considerat Green Park, deschis în mijlocul Parcului Cancicov, cu o terasă generoasă, care vara face toți banii. Interzicerea fumatului în restaurant îi pune, însă, și aici pe gânduri pe proprietari. Elena Elisei și Ghiță Dospinescu sunt net de partea noii legi. „Este o lege bine-venită - spune Elena Elisei. Chiar dacă aveam salon separat pentru fumători, la nefumători tot își mai aprindea câte un client țigara. Acum va fi aer curat peste tot”.

La fumat, pe terasă, înfofoliți în pături

Green Park

Și la Green Park, pentru fumători este deschisă terasa restaurantului, dar la vreme de iarnă altele sunt acolo condițiile. De aceea - spun proprietarii -, se caută deja o soluție pentru amenajarea unui spațiu special, pe terasă, pentru fumători. „Ne gândim – ne-a declarat Elena Elisei – la un spațiu închis, încăzit cu radiatoare și chiar prevăzut cu pături, pentru ca și acolo clienții să se simtă bine. Preț de câte o țigară”.

La soluția cu pături pe vreme răcoroasă s-a gândit și proprietarul Resturantului Cribs, din Piața Centrală, Cristian Bunea. „Noua lege e o intrare în normalitate – spune patronul elegantului pub. Nu poți să te dai european și să trăiești pe lângă valorile europene. O să fie mai greu până ne obișnuim, iar tot învățul are și dezvăț. E bine și pentru sănătatea tuturor, fumători sau nefumători, dar și pentru întreținerea spațiului unui restaurant. Iar pentru cei care nu pot răbda fără țigară, avem o terasă frumoasă, unde pe timp mai răcoros punem la dispoziție și pături, dar unde vom aduce și aparate de încălzit”. Cristian Bunea mai spunea că chiar în prima zi a noii legi s-a și confruntat cu refuzul unui client care era fumător. Dar astfel de situații nu-l sperie. Ieri, când am ajuns la el, proprietarul de la Cribs tocmai confecționa plăcuțe avertizoare cu „Fumatul interzis”. În plus, spunea proprietarul, a și ozonificat un pic atmosfera din local, pentru ca cei care intră acolo să vadă că este o schimbare.

Este țigara lipită de ceașcă sau de pahar?

Cristian Bunea

Cristian Bunea este și șeful Legatului Moldova al Ordinului European al Cavalerilor Vinului și, pe deasupra, și somelier în propriul restaurant. Pentru proprietarul de la Cribs vinurile mai au puține secrete sau deloc. Este țigara o atât de bună prietenă cu ceașca de cafea sau cu paharul de vin? Cristian Bunea, fost fumător până de curând, spune din prima: Nu! „În cel mai rău caz – a precizat șeful Legatului Moldova -, se poate asocia țigara cu vinul sau cafeaua după ce au fost consumate. Și nu orice țigară, ci eventual un trabuc sau o țigară de foi. Dar și atunci sunt anumite reguli de degustare a vinului, de regăsire a unor arome. Și, apoi, țigara de astăzi nu mai are nimic din ceea ce a fost tutunul odată. Acum e tratat, ca mai toate alimentele pe care le cumpărăm din comerț.” Înțeleg că nu mai poți savura un vin bun cu damful de tutun în nas, iar cafeaua are și ea ritualurile ei, care nu presupun țigara.

Legea e lege, dar clienții au moțoc

Petru Moldovan, pe tersa Cerbul

În Restaurantul Cerbul, din zona Cremenea, am stat acum aproape două luni de vorbă cu Petrică Moldovan, proprietarul său, tot pe tema legii antifumat. Pe ușa localului atunci încă era afișat specificul acestuia, adică „local pentru fumători”. Ieri l-am vizitat din nou. Amenajat în stil rustic, în resturantul Cerbul se poate mânca bine, se pot bea un vin bun ori o bere de calitate. Toamna, mustăriile organizate acolo sunt deja foarte cunoscute și apreciate. Dar, clientela restaurantului este formată preponderent din oameni care asociază unei cafele, unui pahar și câte o țigară. Din acest motiv, Petrică Moldovan era încă de atunci îngrijorat de noua lege. Aceasta e clientela, aceasta e afacerea!

Acum lucrurile s-au mai schimbat. Adică afișul cu „local pentru fumători” a fost mutat pe terasă. Dar îngrijorările mai persisită. Chelnerițele spun că nu știu cum vor proceda în caz că vreun client e recalcitrant și nu respectă legea. Pe masă nu mai sunt scrumiere, dar clienții sunt oameni și oameni. La cine vor apela, în asemenea cazuri chelnerii? Numai la poliția locală - spun cunoscătorii. În rest, amenzi pentru nerespectarea legii pot aplica doar poliția, jandarmii, inspectorii Unității pentru Situații de Urgență (pompierii) și cei de la Protecția Consumatorilor.

Sancțiunile sunt drastice

Nerespectarea prevederilor legii antifumat de persoanele fizice se sancționează cu amendă contravențională de la 100 la 500 de lei, iar nerespectarea de către persoanele juridice a prevederilor legii se sancționează cu amendă contravențională de 5.000 de lei la prima abatere, cu amendă contravențională de 10.000 de lei și cu sancțiunea complementară de suspendare a activității până la remedierea situației care a dus la suspendarea activității, la a doua abatere. Iar săvârșirea unei noi contravenții prevăzută de legea antifumat se sancționează cu amendă contravențională de 15.000 de lei și cu sancțiunea complementară de închidere a unității.

Produse defecte sau contaminate, vândute de Lidl, rechemate de fabricanți

Reflectorul cu acumulator LAH 55 A2, 
marca Livarno Lux

Compania Lidl avertizează că două produse vândute în magazinele sale pot crea probleme clienților. Primul este reflectorul cu acumulator LAH 55 A2, marca Livarno Lux, cu numărul de articol 270079 (înscris pe eticheta produsului), pus în vânzare din 18 ianuarie, care nu este exclus să explodeze la încărcarea bateriei. Retragerea lui a fost cerută de societatea Kompernab GmbH. Al doilea produs este un spot cu leduri cu senzori de mișcare, tot marca Livarno Lux, care poate electrocuta. Spotul, pus în vânzare încă din 17 iulie 2014, a fost cerut la returnare de societatea Briloner Leuchten GmbH.

Recent, Lidl a mai anunțat și rechemarea la producătorul August Topfer&Co a produsului Nucă de cocos deshidratată, 200 g, care are termen de valabilitate 10.12.2016, posibil contaminată cu Salmonella.

La returnare nu sunt necesare bonurile de casă pentru a se returna contravaloarea produselor.

Povestea cofetăriei care spune povești

Căsuța din povestea „Hansel și Gretel” a fraților Grimm s-a mutat într-o cofetărie din Bacău. Nu la propriu, pentru că acolo, în poveste, căsuța era din turtă dulce, ci la figurativ, pentru că la noi e vorba de o cofetărie în care te simți ca în casa copilăriei pe care ai trăit-o sub mirajul poveștilor. Și cum alt nume putea avea această cofetărie decât unul care să evoce poveștile, adică Story. Cofetăria Story este unică în felul ei, este locul în care înțelegi că viața trebuie privită ca o prăjitură: ca rezultatul amestecului tuturor ingredientelor. Iar o prajitură e bună dacă are toate ingredientele. Despre povestea acestei cofetării de poveste am stat de vorbă cu cea care o scrie, la propriu, de trei ani încoace și care își creioneză astfel, zilnic, propriile visuri dintr-o copilărie și tinerețe trăite deseori în lumea delicioasă a cofetăriilor de poveste din Timișoara, pentru că Timșoara însăși este un oraș de poveste. Ea este Roxana Chelmu, managerul Cofetăriei Story de lângă Piața Sud.

Pe toți cei care au venit la noi din toată țara și din toată lumea îi întreb, doamnă Roxana Chelmu, după o cunoscută sintagmă, „cum de și-au găsit Bacăul?”.

Am ajuns în Bacău acum circa 13 ani. Mi-am urmat soțul. Avem aici un business pentru care am muncit foarte mult, dar nu e singurul și, iată, acum sunt trup și suflet dedicată unei afaceri cu valențe dulci, într-o cofetărie care vreau să reprezinte Bacăul.

Despre acest business vreau să discutăm, de fapt. Pornind de la numele cofetăriei, „Story”. Pentru a afla povestea ei, dar și a pasiunii dumneavostră pentru domeniul cofetăriilor. Ați venit cu această pasiune din Timișoara?

Într-un fel s-ar putea spune și așa. Dar nu tocmai. În fapt, eu am învățat primele taine ale meseriei la ceea ce se numește acum Colegiul Economic „Saverio Nitti”, din Timișoara, la secția Alimentație publică, patiserie, cofetărie.

Deci, acolo v-ați format profesional.

Da, dar nu am practicat. Am urmat cursurile universității și de meserie sunt contabil. Noi, familia mea, mai avem un business pe lângă cofetărie, o afacere începută în 2009, în Bacău. Până atunci eu am lucrat în vânzări. Coincidența a făcut ca odată mutați în Bacău primul job pe care l-am găsit, cu toate referințele pe care le aveam în meseria de contabil, să fie cel de vânzătoare într-o cofetărie. Și ulterior am lucrat în vânzări, la o firmă multinațională, până când am început noua afacere, în cofetăria mea. Lucram la nivel zonal, apoi regional. Un loc de muncă frumos, din care am învățat multe, dar din 2009 am deschis, cu soțul meu, propria noastră afacere. Tot oportunitățile au făcut să prindem niște contracte externe. Astfel, am avut și avem și acum colaborări cu magazine românești, din Occident, pe care le aprovizionăm cu produse autohtone.

De unde, însă, pasiunea pentru cofetărie, pentru că nu din această primă ocupație cred că a venit?

Am vrut să avem o afacere numai în țară. Ne-am gândit la o cofetărie, influențată și de viața din familia mea din Timișoara. Sora mea avea o adevărată pasiune pentru prăjituri. Nu exista duminică, la noi în casă, fără așa ceva. Este o tradiție locală, de fapt, care se păstrează și astăzi. Duminica în familiile timișorene se mănâncă supă, friptură cu pure și musai prăjitură. Sora ma făcea cele mai bune eclere. Am convins-o să se mute și ea în Bacău și așa a pornit ideea de cofetărie. Îmi și doream să o ajut să facă și ea ceea ce îi place. Inițial trebuia să fie o afacere foarte mică, în care să vindem mai ales eclerele făcute de ea. Dar, la un moment dat am apelat la administratoarea cofetăriei în care am lucrat eu, pentru că pentru o cofetărie sunt multe etape de parcurs, de pus cap la cap. Era nevoie să închegăm un flux de producție, pe care cofetăriile cu experiență îl aveau. A fost un mare ajutor, pentru că în Bacău nici personal calificat în acest domeniu nu mai găsești. Nu mai sunt școli.

Ați pornit în pași mărunți, până la dimensiunea de acum.

Nu, de la început am pornit cu ceea ce este acum. Am renunțat la ideea de business mic. Am preluat un spațiu potrivit și am început cu o echipă mare, de 20 – 30 de persoane. Am început în forță, ca o cofetărie adevărată, adică una cu experiență.

Ați studiat piața înainte, v-ați dat seama că ar merge afacerea?

Ne-a susținut mult businessul cu aprovizionarea magazinelor din străinătate. Și, apoi, în Bacău nu exista o cofetărie ca a noastră, care să ofere ceea ce oferim noi. Era loc pe piață de produse bune, de calitate, proaspete. Noi, în familie, suntem devoratori de prăjituri, iar până la propria afacere cumpăram din cofetărie. Și este loc pe piață în continuare în acest domeniu. Cât timp te adresezi oamenilor cu produse de calitate nu este nicio problemă. Rezultatele apar, chiar dacă ceva mai târziu.

Spuneați că forță de muncă pregătită nu se mai găsește. De unde ați luat atât de mult personal?

Am găsit. Am căutat oameni care deja lucrau în domeniu, care deja aveau experiență. Pe unii îi avem de când am deschis cofetăria, în septembrie 2013. Acum vrem să facem iar angajări și nu găsim. Se mai fac unele cursuri, cum sunt cele pentru șomeri. Pe vremuri se făceau patru ani de școală în domeniu. În șase luni nu poți spune că ești cofetar cu experiență. Meseria ține și de pasiune. Multe dintre fetele care lucrează la noi nu au avut de a face înainte cu această meserie. Au învățat la noi și sunt foarte bune. De multe ori pasiunea primează experienței. Dar, aici, în producție, avem numai femei. Bărbați cofetari nu prea găsim.

La ce v-ați gândit atunci când ați ales să faceți cofetărie?

La ceea ce se mai putea practica pe piață. Atunci, ca și acum, doar producția mai putea aduce satisfacție. În producție poți oferi multe. Ai prețul tău, pe care tu îl faci. De producător ține totul. Producția este un motor al economiei. Și serviciile sunt  bune.

Ați adus în Bacău rețetele bănățene?

Da, de exemplu prăjiturile cu miere și cu magiun, cum se fac mai ales acolo. Sunt prăjiturile copilăriei mele. Iar aici merg foarte bine. Este o prăjitură de casă, foarte bună. În Banat oamenii au o tradiție: să meargă la cofetărie cu familia, mai ales duminica. În Timișoara ne adunam de pe la orele 10,00 – 11,00 toți copiii și mergeam la cofetărie.

Cine erau, atunci, cofetarii orașului? Nemții, turcii, alții?

Acolo sunt foarte mulți sârbi. Dar cei mai vestiți cofetari erau români. Erau oameni obișnuiți, nu ieșea cineva în evidență. Nu erau masterchefi, ca acum. Erau simpli angajați, dar erau meseriași. În schimb, erau angajați la nunți, cu predilecție, unde făceau prăjituri. Acolo, la o nuntă dacă nu ai prăjituri cum trebuie te faci de rușine. La nunta mea am avut cel puțin 30 de sortimente de prăjituri, iar torturile erau așezate din metru în metru pe masă. Nu era doar tortul miresei. Erau torturi de câte cinci feluri. Ce rămânea nemâncat acolo se lua acasă.

Ați mai fost în Timișoara la o cofetărie?

Am fost, să văd cam cum se mai mișcă piața pe acolo. Chiar am regăsit multe dintre prăjiturile de altădată. Dar și calitate. Acolo nu se fac improvizații, nu se merge pe artificial. Am mâncat și m-am minunat. M-am uitat și la câți oameni intră acolo în cofetărie: tot timpul era coadă, chiar la mijlocul săptămânii.

Cu Lepa Brena pe masă

Lepa Brena

În Timișoara, rețetele erau luate de la nemți, de la sârbi, de la bulgari sau de la oricare alte minorități?

Erau și le-am luat și noi: rețete nemțești, ungurești, sârbești. De la sârbi s-a luat acolo vestita rețetă a prăjiturii „Lepa Brena”, care poartă numele vestitei cântărețe din Serbia, foarte iubită în Timișoara. Era o prăjitură blondă, ca Lepa, cu frișcă. Și acum se caută acolo. Aș aduce și aici rețeta, dar nu știu dacă ar avea succes.

Faceți o diferență între prăjiturile și patiseria din Bacău și cele din Timișoara? Ce ați văzut aici?

Dar am lucrat chiar într-o cofetărie din Bacău! Gusturile de aici sunt un pic altfel. Eu n-am știut până aici de prăjitura Boema. E bună. Sunt și aici multe rețete minunate. De exemplu, cele de învârtită, de cozonac, de cornete, care acolo nu se fac. Și producem și noi, acum, învârtită cu nucă.

Prăjitura Pinguin de la Story -
o prajitură în stil „kinder-pingui”

Ce ați adus din Timișoara în Bacău, în materie de rețte de prăjituri?

Puține rețete, dar sunt câteva. Iată, de exemplu, prăjitura Pingui, cu frișcă și cu miere, pentru copii. Imită puțin prăjitura sârbească kinder-pingui, pe care toți o apreciem.

De ce așa puține?

Pentru că și aici sunt multe rețete locale, tradiționale, care sunt apreciate. Nu puteam eu să vin să inventez cofetăria de aici. Ne-am adaptat pieței locale. Dar, promovăm și noul și ne informăm clienții.

De ce ați luat, de la început, atât de mult personal?

Așa am fost sfătuiți de specialiști. Noi nu am vrut să facem o cofetărie de cartier, ci una reprezentativă pentru tot Bacăul. Nu am vrut să facem improvizații. Noi nu producem pe stoc, ci pe loc. Vindem imediat, să fie totul foarte proaspăt.

Pe vremuri cofetăriile se aprovizionau din laboratoare specializate. Cum e acum?

Fiecare cofetărie își cam are laboratorul ei. Laboratoarele erau o tradiție, dar care s-a stins. Nici noi nu furnizăm marfă altor cofetării, doar unui punct de vânzare pe care îl avem tot aici, în Bacău. O cofetărie de cartier, pe Aprodu Purice, cu același nume – Story.

Poveste cu valențe dulci

De ce Story?

E o poveste. În limba engleză chiar asta înseamnă: poveste. Înainte de a deschide cofetăria am făcut o schiță, să vedem cum va arăta cofetăria. Eu o vedeam imensă, cu saloane, cu terasă. Reproduceam un model din Timișoara. În Bacău, mi s-a spus, nu funcționează cofetăriile cu vânzare la mese. Am ajuns la modelul de acum, dar cu servire la mese și iată că merge. Ambientul este deosebit, ceva care face plăcere. Voiam un nume scurt pentru afacerea noastră, care să fie reținut ușor. Soțul meu a fost cu ideea și mi-a plăcut mult. El a clătorit mult prin Belgia, prin Londra, prin Irlanda. M-a dus și pe mine în Bruges, în Belgia, să văd ciocolaterii, boulangerii (brutării) și câte altele, toate cu o minunăție de vitrine aranjate. Lumea punea preț pe aspect, le fotografia. Erau fiecare câte o poveste. Aceasta facem și noi aici, în Bacău: schimbăm tot timpul vitrina, ca pe o poveste cu multe întâmplări. E frumos câd dai viață produselor și le personalizezi. Nu neapărat la comandă, ci la vâzare direct.

Aveți deja un produs care vă reprezintă aici, în Bacău?

Avem prăjitura „Love Story” – poveste de dragoste. Ne-am dorit o prăjitură care să fie mâncată cu totul. Să nu rămână nimic din ea. Ca o cupă de înghețată. Astfel, am făcut o cupă de ciocolată, plină cu de toate, cu frișcă și cu multe fructe. Numai la noi se găsește. Evident, se dă mai ales la ocazii anume. Este prăjitura iubirii, o iubire de dulce, de fructe, de produs fresh.

Spuneți că la Story totul este natural. Cum reușiți să mențineți produsele în top, fără gusturile apetisante, dar artificiale, fără coloranți acroșanți, dar tot artificiali?

Sunt pe piață și coloranți naturali. Lumea începe să caute tot mai mult ce este natural.

Dar de ce nu produc toți natural? E mai scump, e mai greu?

E mai greu. În primul rând termenul de valabilitate e mai scurt. Un produs natural ține numai două-trei zile. Noi suntem singura cofetărie din Bacău care avem termenul de valabilitate trecut pe etichete. Un produs cu ingrediente artificiale ține și zece zile. De aici alte costuri, alte prețuri. Deci, e și mai scump.

Teatrul din cofetărie

Ați ancorat cofetăria și în viața spirituală a orașului. Copiii, îndrăgostiții, pensionarii sunt clienții dumneavoastră fideli. Aici le oferiți și altceva decât prăjituri, cafele sau dulciuri în general.

Am deschis Atelierul pentru brioșe, de exemplu, care adună copii. Ei se simt foarte bine aici, unde ne jucăm, practic, cu marțipan, cu alte ingrediente. Vin clase întregi de elevi, în acțiunile „Școala altfel”, vin și cu părinții. Învață să orneze brioșe, după imaginația lor. Dar organizăm și concursuri, cu diplome, cu câștigători. Deschidem atelierul când avem solicitări. Aici copii mai uită de calculator, de școală. Proiectul a fost început anul trecut. Chiar și angajații noștri își aduc copiii aici.

Dar vin și la „Teatrul de păpuși”.

Da, am deschis și un veritabil teatru de păpuși. Angajații noștri și copiii lor au priorotate la astfel de acțiuni, precum și familiile. Vine la întâlnirea cu ei doamna Alina Neagu, actriță la Teatrul Bacovia. Am lansat acțiunea de curând. Copiii nu se cunosc între ei, dar se obișnuiesc, se încălzesc. De la o oră planificată, s-a ajuns și la trei ore. Nu se mai dau duși. Chiar copiii manevreză păpușile, compun povești, intră în pielea personajelor. Toți spun că vor reveni, iar teatrul se transformă într-o petrecere.

De ce ar veni lumea pentru teatru la cofetărie?

Pentru a se obișnui cu mediul de cofetărie. Și chiar vor să revină. Nu e o acțiune comercială. Dar totul are loc în acest mediu. În plus, atrage atenția tuturor. Aici vrem să le demonstrăm tuturor că chiar suntem o poveste și, de ce nu, în sensul bun că suntem și de poveste. La noi vă puteți aștepta la orice. Mereu vom găsi proiecte îndrăznețe. Cântăm cu toți copiii, socializăm cu ei, iar ei devin prietenii noștri. Se simt ca acasă, pentru că Story este o casă. Noi înșine suntem, aici, o familie.

De unde aduceți ingredientele de care aveți nevoie?

Ce nu găsim la noi aducem din străinătate. Numai produse de calitate. De exemplu, folosim cea mai scumpă ciocolată. Dar acestea ne diferențiază de concurenți. Trebuie să fim tot timpul diferiți. Iar materia primă face diferența.

Produceți pentru orice eveniment?

Da, dar trebuie să vă așteptați la orice surpriză bună, pentru că suntem un Story. Ne ținem și de farse, acolo unde este cazul și se permite. Pentru distracție. Ne adresăm tuturor copiilor. Am avut petreceri și la grădiniță. Dar și aprovizionăm grădinițele cu prăjituri proaspete. Suntem, de altfel, singura cofetărie din Bacău certificată pentru calitatea și siguranța alimentelor.

Unic în Bacău: certificatul pentru siguranța produselor de cofetărie

În cât timp ajunge la raft un produs nou?

Cam două luni sunt necesare, de teste de laborator, de încercări. Iar designul produsului e la libera inspirație a celor care îl fac. Respectăm trendul, ornăm și glazurăm după inspirație, dar și după cerințele clienților.

La ce să ne așteptăm de la Cofetăria Story în vara care urmează?

Cred că vom veni cu oferte de gelaterie cum nu a mai avut Bacăul. Noi deja avem, la raft, un profiterol de poveste, făcut după o rețetă din Timișoara. Clienții mi-au spus deja că în el găsesc gustul de altădată al profiterolului. Am fost în Italia și am văzut, dar am și gustat, tot felul de sortimente de înghețată. Iar în această vară vom deschide, la noi, o veritabilă gelaterie și vom produce pe sortimente.

Branduri noi și relocate în Arena Mall

La centrul comercial Arena Mall, din Bacău, au început lucrări de reconfigurare care vizează reamenajarea unor magazine și implementarea unor noi branduri. Acestea se vor finaliza până în luna august. „Suntem – spune proprietarul mall-ului, Ovidiu Budeanu - în plină relocare a unor branduri existente, scopul fiind implementarea unor noi branduri, asigurând un mix de chiriași potrivit profilului de consumator din catchment area (aria de captare) al Arena Mall”.

Brandurile vizate sunt LC Waikiki (brand de îmbrăcăminte și accesorii de modă, care se adresează tuturor categoriilor de vârstă), Pizza Hut, House (îmbrăcăminte și accesorii de modă pentru tineret), Ennglish Home (articole de lux pentru casă), Adidas Official (îmbrăcăminte și încălțăminte sport pentru femei, bărbați și copii), Noriel Megastore (jucării, produse și accesorii de puericultură pentru copii, sub marca Noriel Bebe, articole de îmbrăcăminte pentru copii și o linie specială de îmbrăcăminte “maternity”, pentru femeile gravide), MIZAR – extindere și un nou look, PEPCO (îmbrăcăminte pentru femei, bărbați și copii, articole de casă, jucării și produse educative, produse de papetărie, articole de sezon).

Printre obiectivele declarate de proprietarul mall-ului se numără valorificarea portofoliului de chiriași și sporirea loialității față de brand. Deși catchment area este de peste un milion de persoane, Arena Mall are un trafic de aproximativ 3,5 milioane de vizitatori pe an, din Bacău, Onești, Comănești, Moinești, Iași, Piatra Neamț, Roman, Vaslui, Suceava, Bârlad, Adjud, Focșani, Botoșani și nu numai.

Altex deschide un magazin în Cora Bacău

Compania de retail Altex dechide joi, 25 februarie, de la ora 9,00, un nou magazin în Bacău. Acesta va fi organizat în perimetrul complexului comercial Cora, în spațiul ocupat până la finele anului trecut de un magazin Domo. Astfel, profilul magazinului Domo (produse IT, electronice și electrocasnice, camere foto etc.) va fi păstrat.
Compania Altex a fost înființată acum 24 de ani și are, deja, în județul Bacău trei magazine (două în Bacău și unul în Onești).

Bate multinaționalele

Dedeman este a patra firmă de bricolaj din Europa Centrală și de Est

Compania Dede­man, din Bacău, este al patrulea cel mai mare jucător de pe piaţa regională de bricolaj, în Europa Centrală și de Est (CEE), cu o cotă de piață de 1,9%, conform unui studiu realizat de agenția de cercetare de piață poloneză PMR. Această piață este estimată la 26 de miliarde de euro. În acest top, Dedeman este precedată de multinaționalele Leroy Merlin (Franța), Kingfisher (Anglia) și OBI (Germania). Compania din Bacău nu are, însă, prezență internațională și deține doar 42 de magazine în România, față de OBI cu 143 în cinci țări din regiunea europeană analizată, dar domină competiția internă, unde OBI a rezistat numai câțiva ani. Și Dedeman are, însă, planuri anunțate de extindere peste graniță, în Republica Moldova întâi, dar tot în plan este să ajungă la 50 de magazine în rețeua actuală.

În CEE, rețeaua de bricolaj din România este considerată cea mai puternică și numără nouă mari retaileri, care au 45% din piața internă. „Această cotă - spune PMR - este de așteptat să crească în următorii doi ani, ca urmare a noului val de extindere. De data aceasta, însă, piața va fi condusă de retaileri internaționali. Mai mult decât atât, prognozăm o scădere a numărului de jucători”.
Anul trecut, Dedeman a urcat 80 de locuri și în Topul celor mai mari 500 de companii din CEE, după cifra de afaceri din anul 2014, și a ajuns pe locul al 211-lea.

Global Plast este Partener de casă bună

Companiile cu capital românesc își consolidează pozițiile pe pieţele lor de profil, prin întărirea propriei identităţii vizuale şi de marcă.

Acesta este motivul pentru care grupul Global Plast, cu o experiență de peste 12 ani în domeniul distribuţiei articolelor pentru gospodărie, a decis crearea unei identități vizuale de impact  şi alegerea unei strategii noi privind organizarea portofoliului de produse.

„Rebranding-ul Global Plast, «partenerul de casă bună», marchează o etapă în procesul său de maturizare și reflectă cu fidelitate filosofia și maniera de a se raporta la piață și consumator, asumându-și poziția de lider. Noua identitate reflectă viziunea, misiunea, valorile şi strategia companiei. Prin noile brand-uri de produs se doreşte o poziționare relevantă în piaţă şi în mintea consumatorilor, printr-o atractivitate mai mare la raft şi promisiunea autenticităţii şi calităţii produselor noastre”, a explicat dl. Dan Doroican, responsabilul Marketing al Global Plast.

Conform informaţiilor din domeniu, piața articolelor de unică folosinţă, menaj şi curăţenie, a soluţiilor de ambalare și a produse din hârtie se ridică la circa 1 miliard de euro

Compania bucureșteană, înfiinţată în anul 2003 cu capital integral românesc, unul dintre primii trei distribuitori din domeniu, cu filiale în Constanţa, Iaşi, Timişoara, Bacău și Cluj-Napoca, a decis crearea a trei trei noi branduri de produs.

Hârtia pentru uz casnic Papelino este o marcă autohtonă, care este caracterizată prin  „fineţe cu fiecare atingere” şi cuprinde batistuţe nazale, şerveţele de masă, prosoape de bucătarie şi hârtie igienică.

De la produse de menaj precum bureţi, mopuri sau lavete umede, pâna la folii şi pungi alimentare pentru stocare, Zorex este denumirea unei game complete de produse pentru uşurarea sarcinile zilnice, care aduce „ordine şi curăţenie la minut”.

Iar pentru momentele speciale, indiferent de ocazie, a fost creată gama Alabala, care cuprinde un portofoliu larg de produse de unică folosinţă (tacâmuri, veselă, caserole etc.) care face totul „simplu ca o joacă de copii”.

„Într-o industrie dominată de private labels și branduri cu renume internațional, Global Plast a reușit să se impună ca o companie românească de încredere, pe a cărei promptitudine te poți baza în orice moment. Noile mărci, dezvoltate pentru gamele de hârtie, menaj-curățenie și produse de unică folosință, pot concura acum fără probleme cu numele consacrate ale categoriei household”, consideră Mona Ursu, managing partner al BrandFusion, cei care au creat identitate corporate şi noile branduri de produs.

Produsele din portofoliul companiei Global Plast sunt prin reţelele Kaufland, Auchan, Cora, Carrefour, Penny Market, Metro, Brico Depot, Praktiker, Real, Profi, Dedeman, DM, Billa, Unicarm, sau HoReCa cât şi în piaţa tradiţională.

Dedeman investește din nou în Iași

Compania Dedeman, din Bacău, a achiziționat un teren de 37.000 mp în Iași, de la fondul israelian Green Plaza. Pe acest teren și pe încă unul, de 4.000 mp, pe care s-au aflat active ale întreprinderii Iașitex, compania din Bacău va construi un magazin de bricolaj, în care va fi relocat magazinul său din cartierul Manta Roșie. Investiția doar în clădiri – scrie Ziarul de Iași - se ridică la un milion de euro, iar acolo se vor crea circa 200 de locuri noi de muncă.

Dedeman activează pe piață din anul 1992 și operează, în prezent, o rețea de 42 de magazine. Compania se află în plin proces de extindere la nivel național. Magazinele au suprafețe cuprinse între 7.500 și 18.000 de metri pătrați și oferă o gamă sortimentală diversificată de peste 45.000 de produse.