Marți la Rafo:
primul mare protest al salariaților, după zece ani
Cei 395 de salariați
ai societății Rafo Onești vor începe marți, 29 martie, o serie de proteste la
adresa atitudinii proprietarilor întreprinderii față de situația în care a
ajuns aceasta, în perioada ianurie - martie fiind neachitate o bună parte din
drepturile salariale. Protestele – ne-a informat Sindicatul Rafinorul - vor
continua până când aceste drepturi vor fi achitate pe cale amiabilă sau prin
hotărâre judecătorească. „În această situație – spune liderul sindicatului, Ion
Marian -, conform prevederilor legale, deschidem un conflict de drepturi
privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturi
prevazute din raporturile de muncă, respectiv neplata drepturilor de natură
salarială”.
Situația
de la Rafo a devenit cu adevărat critică - au apreciat liderii sindicatului - începând
cu anul 2016, de când acționarul majoritar, Petrochemical Holding, a transmis
oficial prin președintele său, Iacov Goldovskiy, că nu va mai finanța costurile
la nivel de Rafo sub motivația că ANAF a pus sechestru asiguratoriu pe toate
bunurile mobile și immobile ale rafinăriei în contul unui acționar care deține doar
2,7% din capitalul soial, Ovidiu Tender, situație față de care poate să apară
falimetul societății.
Societatea
Rafo a fost preluată Petrochemical Holding, din Austria, în toamna anului 2006,
în plin program de reorganizare judiciară, când mai aproximativ 2.300 de
salariați. Atunci, noul acționar a promis ca va repune unitatea în funcțiune, că
o va dezvolta și că va avea grijă ca salariații să-și păstreze locurile de muncă.
În
perioada 2004 – 2010, Rafo a parcurs programul de reorganizare și a achitat
toate creanțele creditorilor din tabloul final (aproximativ 15 mii de miliardede
lei vechi, din care peste 9 mii de miliarde
către bugetul de stat). În perioada iunie 2006 – martie 2016, rafinăria a funcționat
doar șase luni. Pentru achitarea costurilor lunare, administrația a avut ca sursă de
venituri, cu excepția perioadei de funcționare, certificatele de mediu, stocurile
produse petroliere, țițeiul din conducta Constanța – Onești, fierul vechi
rezultat din rafinăria veche, valorificarea altor active și depozitarea sau
descărcarea și încărcarea unor produse petroliere pentru diverse firme.
„Rafo, cu toate
activele ei, este astăzi în picioare, bine conservată și poate oricând să fie
repusă în funcțiune printr-un efort financiar și prin implementarea unui
program de modernizare și investiții. De ce acționarul a făcut atâtea eforturi,
dar de opt ani ne minte cu tot felul de promisiuni de relansare? Pentru noi
este greu de înțeles și de explicat, dar credem că cineva din structura
ambasadelor Austriei și Rusiei și chiar din instituțiile statului român ar
putea să ceară o explicație față de comportamentul lui ca mare investitor în
relația cu o întreprindere românească și salariații ei, comportament care poate
prejudicia imaginea altor investitori din aceleași zone.”
Ion Marian, liderul Sindicatului Rafinorul
La Rafo speranța a
murit din nou
- salariații au primit vestea că acționarul majoritar nu va achita obligațiile salariale restante și nu va întreprinde nimic pentru redresarea situației rafinăriei
- Sindicatul Rafinorul a anunțat administrația întreprinderii că va începe o serie de acțiuni de protest de amploare
 |
| Iakov Goldovskiy și Ion Marian au ajuns „la cuțite” |
Ultima speranță cu
privire la redresarea situației companiei Rafo Onești a murit din nou, după ce
administratorii întreprinderii au dat de înțeles salariaților și sindicatului că
acționarul majoritar nu va achidta restanțele salariale care au apărut de la începutul
acestui an și refuză finalizarea discuțiilor cu eventualii investitori în rafinărie.
Astfel, după mai bine de zece ani Sindicatul Rafinorul a hotărât inițierea unei
serii de acțiuni de protest de amploare, care ar urma să înceapă în dimineața
zilei de 29 martie, prin blocarea accesului în întreprindere și a drumului din
fața acesteia. Rafinorii s-au remarcat cu mult timp în urmă, când și numărul
salariaților era mai mare, prin proteste de stradă, prin blocarea drumului național
și a căii ferate Adjud – Ghimeș.
Acum,
în Rafo mai sunt circa 430 de salariați, dar de la începutul anului o parte
dintre ei nu și-au mai primit drepturile salariale, motiv pentru care
sindicatul a notificat Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău. La scurt timp,
acționarul majoritar, Iakov Goldovskiy, președintele companiei Petrochemical
Holding, a transmis salariaților că va renunța la aducerea întreprinderii în
faliment și la concedierea colectivă sau la aducerea angajaților în șomaj
tehnic și va plăti restanțele către angajați. „Cu această nouă speranță - spune
liderul sindicatului, Ion Marian – am solicitat Guvernului și premierului
Dacian Cioloș să inițiem o rundă de discuții pentru a se găsi soluții pentru
redresarea Rafo, în contextul în care premierul s-a pronunțat pentru
sprijinirea unor domenii economice care mai sunt viabile. Ceea ce ni s-a dat însă
de înțeles în ultimele zile chiar din Rafo a omorât și această ultimă speranță”.
În
adrese oficiale trimise de sindicat, acționarului majoritar și
administratorilor rafinăriei li se reproșează „lipsa de seriozitate cu privire
la asigurarea finanțării”, chiar „lipsa de respect față de instituțiile
statului care au promis garantarea unui credit pentru derularea unui program de
modernizare și repornire a instalațiilor”, garanție care nu a mai fost acordată,
din motive pe care acționarul majoritar le-ar cunoaște personal.
Sindicatul
a anunțat că va începe și o serie de acțiuni în instanță față de ceea ce se întâmplă
în rafinărie, în care vor acuza conducerea acesteia și acționarii inclusiv
pentru trauma morală suportată de salariați și de familiile lor. Astfel, este
posibil ca în intanță să fie solicitate daune materiale în vloare de 5.000 de
lei pentru fiecare salariat.
Asupra
acestei situații vom reveni cu amănunte.
„Vom solicitaorganelor
în drept revizuirea contractelor de privatizare a Rafo, luîndu-se în calcul și
programul de reorganizare avansat, care trebuia pus în aplicare din vara anului
2008, dar abandonat”.
Ion Marian, în scrisoarea sindicatului către acționarul
majoritar
Profit mai
mare, dividend în scădere la Aerostar
 |
| Aerostar investește cea mai mare parte din profit |
Consiliul de administrație al
companiei Aerostar Bacău va propune, la Adunarea Generală a Acționarilor din
luna aprilie, dividende în valoare totală
de peste 12,79 de milioane de lei pentru exercițiul financiar al anului 2015.
Dividendul pe acțiune va fi propus, astfel, la valoarea de 0,084 de lei. Luni,
21 martie, valoarea acțiunii Aerostar la Bursa de Valori București era de 2,67
de lei, în scădere cu încă 2,2% față de ziua de tranzacționare precedentă, scăderea
fiind reacția imediată anunțării valorii dividendului propus pe acțiune, mai
mică decât celor din anii 2012, 2013 și 2014.
Aerostar intenționează să acorde un
dividend mai mic cu 5,6% decât cel de anul trecut, deși profitul obținut a fost
mai mare ca în 2014 cu 164,7% și a ajuns la peste 52 de milioane de lei. Dar,
de aici, conform rezultatelor preliminare pe anul trecut, peste 21,5 milioane
de lei vor merge la rezerva legală a profitului reinvestit, iar aproape 18
milioane la capitalul de lucru.
Dacă acest nivel al dividendului va fi aprobat, principalul
acționar al Aerostar, compania Iarom București, care deține 71,18%
din capitalul ei social, va încasa peste
9,1 milioane de lei. Următorul acționar
ca importanță este SIF Moldova, care deține 14,8% din acțiuni și va primi aproape 1,9 milioane de lei.
Patronul Rafo
renunță la concedierile colective
- în rafinărie nu se mai face nici un fel de disponibilizare și se așteaptă noi măsuri încurajatoare pentru redresarea situației acesteia
- Sindicatul Rafinorul a cerut srijinul premierului Dacia Cioloș pentru soluții de redresare economică a Rafo și a zonei industriale Onești
Societatea Rafo
Onești a notificat, în cursul zilei de joi, 17 martie, Inspectoratul Teritorial
de Muncă (ITM) Bacău și Sindicatul
Rafinorul că a renunțat la ideea disponibilizării colective a celor circa 450
de salariați pe care îi mai are și chiar la eventualitatea șomajului tehnic. Măsura
fusese luată sub imperiul sechestrului asigurător pe activele rafinăriei pus de
Administrația Națională a Finanțelor Publice (ANAF) în urma proceselor prin
care au fost cercetați și condamnați doi dintre cei care au deținut sau mai dețin
pachete de acțiuni la Rafo, oamenii de afaceri Marian Iancu și Ovidiu Tender
(numai 2,7%). Acum, la orizont se pare că au apărut noi situații încurajatoare
pentru salariații de la Rafo. Sindicatul Rafinorul a și adresat o scrisoare
premierului Dacian Cioloș, în care îi solicită sprijin pentru a se găsi din nou
soluții pentru redresarea situației acestei întreprinderi.
Sechestrul
pe activele Rafo zădărnicește orice plan de acțiune pentru repunerea în funcțiune
a rafinăriei, planuri gândite de acționarul majoritar, Petrochemical Holding
Viena (96% din total), prin reprezentantul său Iakov Goldovkiy. De aceea, într-o
scrisoare de răspuns adresată Sindicatului Rafinorul, acționarul majoritar a
avansat chiar ideea ca Rafo să intre în faliment în etapa următoare, cu
disponibilizarea de personal. De altfel, o parte dintre salariați chiar s-au
confruntat cu neplata unor drepturi salariale de la începutul acestui an,
pentru care au notificat și ei, prin sindicat, ITM-ul.
Acum,
se pare că la orizont apare din nou soarele pentru rafinăria oneșteană. În
plus, Sindicatul Rafinorul a sesizat imediat și oportunuitatea ca actualul
guvern să vină în sprijinul întreprinderii, după ce chiar premierul Cioloș a
avansat ideea ca îndustriile în care mai există potențial să fie revigorate.
Sindicaliștii cred că Rafo este o astfel de întreprindere, pentru că instalațiile
ei sunt bine conservate și, cu un anume proces de modernizare, ar putea produce
din nou.
De
aceea, sindicatul i-a trimis premierului o scrisoare, în care face, pe scurt,
istoricul rafinăriei și al eforturilor de a fi menținută în viață. Sindicatul
solicită o nouă analiză în rafinărie, cu o echipă guvernamentală, și prezentarea
rafinăriei și chiar a platformei industriale Borzești unor investitori care ar
putea fi interesați de ele. De asemenea, s-a solicitat o audiență la premier
pentru trei reprezentanți ai Rafo și ai sinicatului, în ideea găsirii unor
variante de stopare a declinului
economic în zona Onești.
„Am depus
solicitarea la Guvern, dar săptămâna viitoare sigur le vom mai cere ceva,
premierului și celor de la ANAF. Trebuie să insistăm ca sechestrul asigurărtor
să se ridice cât mai repede. ITM a făcut verificările în Rafo și a dat termen
ca până pe 25 martie să fie achitate toate drepturile de natură salarială. Dar
s-a inițiat și un program de restructurare, care însă a fost anulat. Va fi
convocată și Adunarea Generală a Acționarilor și se pare că ideea de faliment
nu mai există în strategia acționarului majoritar. În plus, se pare că vom primi
și alte informații bune, chiar mult mai încurajatoare. De aceea, nu întâmplător
am făcut solicitarea către premierul Cioloș, ca o fază pregătitoare a ceea ce
ar putea urma la Rafo”.
Ion Marian, liderul Sindicatului Rafinorul
Producătorii de
Salam de Sibiu s-au întâlnit în Bacău cu ministrul Agriculturii
- din 10 martie, salamul de Sibiu este un produs recunoscut și protejat în UE
 |
| Ministrul Irimescu (stânga), în sala de ambalare a Salamului de Sibiu |
Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Achim Irimescu, a vizitat
vineri, 11 martie, societatea Agricola Bacău, unde s-a întâlnit cu membrii Asociației
Producătorilor de Salam de Sibiu (APSS), exact la o zi după ce Salamul de Sibiu
a devenit efectiv produs cu Indicație Geografică Protejată (IGP) în Uniunea
Europeană (UE). Grupul Agricola este membru al APSS și deține 53% din piața
acestui produs. La întâlnirea cu ministrul Agriculturii au venit reprezentanții
companiilor Aldis, H&E Reinert și Salsi, care alături de Scandia România și
Agricola fac parte din APSS.
Vizita ministrului Achim Irimescu a
început la Ferma 2 a Grupului Agricola, unde a văzut condițiile în care se
cresc puii de carne. „După ce am văzut Puiul fericit de la Bacău – a spus
ministrul -, mi-am amintit că atunci câd lucram la Bruxelles n-am cumpărat niciodată
pui de calitate sub 7-8 euro kilogramul, dar prețurile ajung acolo și la 12 –
14 euro. Nu știu la ce preț vinde Agricola puiul, dar eu mi-aș dori ca în
România consumatorul să înțeleagă să mănânce de calitate. Pentru aceasta trebuie
să-l educăm. Cred că datoria instituțiilor statului este să aibă grijă ca cine
produce corect, produse autentice, să poată să vândă aceste produse ca atare.
Altfel ne batem joc de producătorii serioși”.
La întâlnirea cu Achim Irimescu au
fost prezenți, alături de membrii APSS, președintele Grpului Agricola, Grigore
Horoi, directorul general al companiei Salbac, Angelica Șmil, președintele „Îmi face o deosebită plăcere
să mă aflu aici și să-i felicit personal pe toți acești producători ale căror
produse au atins excelența – a spus Achim Irimecu. Îi felicit din nou pe
membrii APSS, care au aplicat si au obținut înregistrarea ca produs IGP, și-i
asigur de întregul meu sprijin. Vă îndemn să nu vă opriți aici, să identificați
și alte produse pentru care să aplicați pentru a obține protecția la nivel
european și vă asigur de totala deschidere și implicare a Ministerului
Agriculturii și a Reprezentanței Permanente a României la UE”.
 |
| Producătorii de Salam de Sibiu din APSS |
Joi, 10 martie, ziua în care Salamul de Sibiu a
devenit efectiv produs cu IGP în UE, și la ședința extraordinară de guvern s-au
servit sandvișuri cu acest produs.
Salamul de Sibiu este al doilea
produs românesc recunoscut la nivel european, după Magiunul de Prune
Topoloveni. Potrivit ministrului Agriculturii, urmează ca în curând să fie
recunoscută și Telemeaua de Ibănești și chiar Novacul Afumat din Țara Bârsei.
„Mă
felicit că am pus umărul la recunoașterea Salamului de Sibiu ca IGP. Când s-a
solicitat aceasta, după ani grei în care producătorii români au ajuns la o soluție,
s-a transmis la Bruxelles această marcă pe toată România. Or, aceasta este o
marcă de indicație geografică, nu pe toată țara. Chiar eu am trasat harta cu toți
producătorii români de Salam de Sibiu, iar pe ea apar zone de la Sibiu până la
Bacău și Călărași. Salamul de Sibiu poate fi produs, de acum, numai în arealele
geografice delimitate. Acest produs are deja un renume foarte bun, iar la toate
recepțiile pe care le aveam noi la Bruxelles a avut foarte mare succes.
Produsul a fost și copiat, dar acum copiatorii pot fi dați în judecată”.
Achim Irimescu, ministrul Agriculturii și Dezvoltării
RuraleJoi, alimentarea cu gaze naturale va fi sistată în Solonț
Reluarea serviciului de
distribuţie a gazelor naturale se va efectua treptat, imediat după finalizarea
acestor lucrări, cel mai probabil începând cu ora 20,00.
Compania solicită consumatorilor să închidă toate focurile, iar după reluarea
distribuţiei gazelor naturale să supravegheze modul de ardere a acestora timp
de 30 de minute. În cazul în care simt
miros specific de gaz, consumatorii sunt rugaţi să anunţe imediat dispeceratul
de urgenţă al E.ON la unul dintre numerele de telefon:
0800.800.928 (număr
gratuit, apelabil din principalele reţele de telefonie fixă şi mobilă)
sau
0265.200.928 (număr taxabil cu tarif local din
reţeaua Telekom şi cu tariful operatorului din toate celelalte reţele de
telefonie).
Goldovskiy: falimentul
a devenit inevitabil la Rafo
- acționarul majoritar al companiei explică de ce a oprit orice finanțare
- sechestrul ANAF pe activele rafinăriei a fost picătura care a umplut paharul
Iacov Goldovskiy,
acționarul majoritar al societății Rafo Onești prin compania Petrochemical
Holding GmbH, a explicat conducerii rafinăriei și organizației de sindicat de a
ce oprit orice fel de finanțare în această societate și de ce a pierdut toate
parteneriatele pe care le pregătea pentru modernizare și reluarea fabricației. Într-o
scrisoare adresată administrației și liderului Sindicatului Rafinorul, Ion
Marian, Goldovskiy spune că picătura care a umplut paharul insucceselor a fost
sechestrul pus de Administrația Națională a Finanțelor Publice (ANAF) pe
activele rafinăriei, după sentința din dosarul Rafo-Carom prin care au fost
condamnați oamenii de afaceri Ovidiu Tender și Marian Iancu. „În acest context
– scrie Iacov Goldovskiy-, Petrochemical Holding oprește finanțarea
întreprinderii și din această cauză devine inevitabilă inițierea procedurii de
faliment”.
Acționarul
majoritar a amintit eforturile financiare pe care le-a făcut pe parcursul
anilor în Rafo, când a plătit la bugetul statului peste 200 de milioane de euro
în contul datoriilor istorice. În același timp a cheltuit sume imense pentru
studiul tehnic și economic al diferitelor modele de funcționare rentabilă.
Goldovskiy s-a bazat pe susținerea din partea guvernului român, promisă de
Traian Băsescu (venit în vizită la Rafo, pe când era președinte, dar era în
campanie electorală) și a căutat finanțare bancară și „parteneri și/sau
investitori dispuși ca împreună cu noi sau în locul nostru să realizeze
proiectele de investiții pe care le-a elaborat Petrochemical Holding în detaliu”.
La
ultima întâlnire cu administrația și cu sindicatul, din octombrie 2015, Goldovskiy
a dat informații detaliate despre negocierile pozitive cu potențialii parteneri
și asigurări că în 2016 se va începe modernizarea întreprinderii. Dar, toate
planurile s-au ruinat din momentul introducerii de către ANAF a acelui
sechestru, pe care acționarul majoritar îl consideră ilegal.
Pe
5 februarie 2015, Petrochemical a semnat un Memorandum cu compania italiană de
inginerie Maire Technimont pentru organizarea finanțării proiectului agenției
italiene de stat pentru asigurări de export și credite SACE. Colaborarea cu
aceste companii italiene a continuat până la finele anului 2015. Având în
vedere dinamica pozitivă a negocierilor cu italienii, în iunie 2015
Petrochemical a semnat un contract de împrumut de peste 3,3 milioane de euro, pentru
menținerea lichidității curente în Rafo până la sfârșitul anului trecut. Dar,
odată pus sechestrul au fost informate și SACE și Maire Technimont, care au
anunțat că renunță la proiect.
 |
| Iacov Goldovskiy |
După
toate acestea și altele asemenea, Goldovskiy are convingerea că Petrochemical
Holding nu este dorită în România, dar și că încercările de a se majora valoarea
acțiunilor Rafo, cu ajutorul sechestrului, așa cum declara ANAF, sunt iluzorii și
nefondate, iar în situația de față se va ajunge chiar la devalorizarea acțiunilor
companiei până la zero.
„Sper foarte mult,
domnule Marian, că mă înțelegeți corect. În toți acești ani nu am cedat la
nicio insinuare din partea statului sau a mass-media, am făcut tot ce am putut
pentru salvarea companiei, dar întâmplările din ultima perioadă au anulat toate
planurile mele pentru renașterea întreprinderii, pentru binele acționarilor, al
colectivului și al statului român.”
Iacov Goldovskiy, în scrisoarea către Ion MarianRafo nu-și mai plătește salariații
Societatea Rafo,
din Onești, nu a mai achitat salariile și celelalte drepturi salariale
cuvenite de la începutul acestui an. De asemenea, 52 dintre salariați nu au
primit decât jumătate din indemnizația de concediu de odihnă efectuat în luna
ianuarie, iar 34 de salariați nu au mai văzut nimic din indemnizațiile de
concediu de odihnă solicitat în luna februarie. Nu au mai fost date salariaților
nici tichetele de masă, nici tichetele cadou pentru primele două luni din 2015.
Rafo mai are ceva peste 400 de salariați, care în principal se ocupă de menținerea
în conservare a instalațiilor rafinăriei. Deși rafinăria nu mai funcționează
din 2008, este pentru prima oară când nu se mai dau drepturile salariale.
Sindicatul
Rafinorul a sesizat, la sfârșitul săptămânii abia încheiate, Inspectoratul
Teritorial de Muncă Bacău asupra situției create. „Pentru rezolvarea pe cale
amiabilă a acestei situații – spune liderul sindicatului, Ion Marian – conducerea
organizației noastre a avut o primă discuție cu președintele Consiliului de
administrație, discuție încheiată însă fără nici un rezultat.”
Resursele
financiare aferente costurilor lunare ale rafinăriei trebuie asigurate de acționarul
majoritar al acesteia, compania Petrochemical Holding. Luna trecută, sindicatul
i-a făcut cunoscută situația creată și lui Iakov Goldovskiy, președintele
companiei, și vicepreședintelui Andrey Yurkevich. În luna octombrie, sindicaliștii
au avut ultima întrevedere cu acționarul majoritar, când s-a promis din nou că
se caută soluții pentru începerea procesului de modernizare și dezvoltare a
rafinăriei, dar nu s-a concretizat nimic până acum. Salariații nu mai cred în
astfel de planuri și promisiuni și i-au cerut lui Goldovskiy să urgenteze
alocarea resurselor pentru drepturile salariale și să le transmită un program
concret de finanțare a lucrărilor de modernizare. Ei au amenințat că altfel vor
înceta lucrul și vor manifesta zilnic în fața pavilionul administrativ al Rafo.
Sindicatul s-a angajat să informeze cu aceste lucruri și autoritățile centrale,
dar și presa din țară și din străinătate. Vor fi sesizate și instituțiile statului
cu privire la modul în care se asigură condițiile de muncă la Rafo, unde
salariații s-au mulțumit cu cele mai mici salarii din sectorul rafinării. Lucrătorii
vor un răspuns clar de la acționarul majoritar dacă Rafo mai are sau nu viitor.
Asupra
acestei situații vom reveni cu amănunte.
 |
| Iakov Goldovskiy și Ion Maria |
„Noi nu dorim să
stricăm imaginea Rafo și a acționarului majoritar, imagine pe care am apărat-o și
promovat-o permanent, renunțând parțial la propriile interese în schimbul
locurilor de muncă, dar acum, constatând că din cei mai buni profesioniști în
prelucrarea țițeiului am ajuns cerșetori și, în scurt timp, fără locuri de muncă,
nu avem alte variante decât să ne facem cunoscut necazul și să ne apărăm atât
cât mai putem drepturile”.
Ion Marian, liderul Sindicatului Rafinorul, către Iakov
Goldovskiy
Berea de Bacău – poveste
tragică fără sfârșit
 |
| Fabrica de bere Grivel |
În Bacăul de la mijlocul
secolului al XIX-lea, pe locul din care acum poți intra în Parcul Cancicov, dinspre
Policlinica Veche, exista fabrica de bere Grivel. O fotografie făcută la acea
vreme, care ne arată o construcție nouă, solidă, și un grup de opt bărbați la o
masă în fața clădirii, între care erau poate chiar proprietarii fabricii, i-a
stârnit inginerului și maximafilistului Mihai Ceucă, cel care deține poza în
colecția sa, curiozitatea de a afla povestea fabricii și, implicit, a începutului
industriei berii de Bacău. O cercetare amănunțită în arhive s-a materializat într-o
poveste captivantă, dar tragică (cu reflexii și în societatea de astăzi), a
unei familii naturalizată în Bacău și a unei industrii care a dăinuit în urbea
noastră timp de peste 150 de ani.
Destoinicul primar din perioadele 1889-1890 și 1894-1895
al Bacăului, Costache Radu, gazetar, avocat, om politic și dramaturg, consemna
în cunoscuta sa carte monografică „Bacăul de la 1850-1900” că „pe la 1850,.... era și o fabrică de bere a
leahului (polonezului) Jejacic, dar care nu a ținut mult din cauză că oamenii
nu s-au putut deprinde cu băutul berei; se vede că era proastă. Mai era o
fabrică de rachiu lângă podul de la Letea, cu o singură căldare”.
Continuând povestea berii la Bacău, autorul își amintea că „la 1867 doi prusieni, Carol și Franț Ainț (Frantz
Haintz n.a.), înființară o fabrică de
bere pe locul cumpărat de la N. Drăgoianu, unde a fost hanul cu cerdac la
marginea târgului. Bere făcea multă, dar nu era bună, n-o prea beau oamenii. În
schimb însă făcea bune drojdii pentru plămădit cozonacii.”
Ca orice noutate, și berea era greu acceptată în urbe și
circulau snoave care relatau că mulți dintre clienții lui Haintz îi spuneau în șoaptă,
după ce gustau noua băutură, să încerce să o vândă mai repede, deoarece berea a
început „să se amărască”. Vinul avea câștig detașat în concurența cu băutura
nemțească. Trebuia schimbată stategia de luptă pentru desfacere cu băuturile
tradiționale locale.
În Bacău se dezvoltă brandul „Grivel”
Prin anii 1880 erau deja în Bacău și în împrejurimile
sale câteva familii de cetățeni occidentali, aflați sub protecția legii, care
puneau bazele micii producții industrial-agrare. La Răcăciuni trăia familia de
agricultori Grivel. Capul familiei era Felix Grivel, cetățean străin de origine
geneveză și supus elvețian. Soția sa, Tereza Grivel, era originară din părțile
Comăneștiului. Primul copil al familiei, August Grivel, a fost născut în comuna
Tomești-Putna la data de 6 noiembrie 1875. Familia nutrea dorința de a se muta în
Bacău și un prim pas a fost făcut în anul 1877, atunci când mama, însărcinată
fiind, s-a mutat cu chirie la familia Ion Grorod, din strada Bacău-Focșani nr. 27.
La 31 august al acelui an, mama a născut în acea casă fetița Maria-Tereza, înregistrarea
nașterii fiind făcută la Primăria din Bacău. Pasul hotărâtor a fost făcut în
anul 1884, an în care Felix Grivel cumpără, după aprobarea actului prin decret
regal publicat în Monitorul Oficial nr. 132 din 1 octombrie, „locul viran din orașul Bacău, culoarea Roșie,
mahalaua Precista, pendinte de Stat, în mărime suprafață până la 9.613 metri
patrați, asupra D-lui Felix Grivel, prin D. Herman Igner, cu lei 3.000.”
Era un teren amplasat în zona actualei străzi Progresului, care se învecina cu
strada Precista (actuală 9 Mai) la apus și cu țarina comunei Domnița Maria în
cornișa de la răsărit. Aici și-a construit și casa în care urma să se mute
peste patru ani. Prinzând rădăcini în Bacău, Felix Grivel s-a hotărât să devină
industriaș și, ca urmare, a investit în producția de bere. În anul 1890 a cumpărat
fabrica de bere al cărui proprietar fusese N. Drăgoianu, precum și un teren
vecin, în total un lot de 68 m pe dreapta șoselei Bacău-Focșani, la numărul 36,
și de 120 m către apus, până în țarina orașului. În zilele noastre, această
suprafață este ocupată de parcul Cancicov, de la intrarea principală până la
restaurant și până la clădirea administrativă a spitalului județean.
 |
| Schița cadastrală care arată unde erau fabrica de bere și casa Grivel |
Hotărât să facă o afacere de tip „ceas elvețian”, Felix
Grivel a investit masiv, achiziționând utilaje și tehnologie de ultimă oră. În
Monitorul Oficial nr. 272/martie 1908, imaginea de ansamblu a fabricii este prezentată
astfel: „...construită din zid, acoperită
cu tablă, cuprinde 8 camere cu mașinăriile necesare pentru fabricarea berei și
8 beciuri de piatră, având următoarele atenanse: o magazie de scânduri acoperită
cu tablă pentru ținut orzul, o șură lungă tot de scânduri, două ghețării, două
popicării, două saloane de vară, un bufet, bucătărie, două camere pentru
agentul de control, o cameră cu mașinăriile pentru iluminat grădina, un chioșc
de scânduri pentru muzică. In fața fabricei se află o clădire mai mică,
acoperită tot cu tablă cuprinzând cinci camere din care una pentru biuroul
fabricei. Grădina fabricei este plantată cu pomi neroditori”. Un inventar găsit
în M.Of. nr. 171 din 13 noiembrie 1909 oferă următoarea imagine a dotărilor: „pe acest loc se află clădită o fabrică
pentru produs bere, conținând mașini, cazane, instalatii pentru facerea malțului,
pentru răcitul berei, pentru filtrarea berei, mașină de aburi ce conduce
fabrica, spălătorie pentru sticle, instalație pentru curățit butoaie, aparat de
tăiat lemne, de măcinat orz. În curte se află o instalație de acetilenă pentru
luminat fabrica și grădina, iar în magazie o mașină de curățat orzul, 300
butoaie mici și 100 butoaie mai mari și încă următoarea avere: 23 vase de
depozitat bere, 1.000 sticle pentru bere, 20 felinare pentru acetilenă. Toată
această avere, locul și fabrica, precum și toate obiectele arătate, obiecte ce
sunt imobile prin destinație, sunt evaluate de expert la suma de 72.000 lei.”
Băcăuanii au dat de gustul berii
În vara anului 1895, cetățenii urbei au fost invitați să
deguste berea „Grivel” marcă nouă, care a reușit să devină în scurt timp băutura
lor preferată. Deși avea o relație comercială privilegiată cu negustorii
germani din Galați și Brăila, Felix Grivel a făcut adevărate demonstrații de „marketing”
descoperind metode de atragere și de satisfacere a cererilor consumatorilor
locali. Principala metodă utilizată a fost desfacerea la locul producției și așa
a apărut în peisajul urban „Grădina Grivel”. În spațiul din preajma fabricii a
fost amenajată o grădină care, conform aceluiași inventar citat, era dotată cu:
„70 mese de brad mici, 4 mese mari, 150
scaune de lemn cu fier la picioare, 120 scaune de lemn fără rezemătoare, 12 bănci
de lemn cu fier la picioare, 20 scaune de paie, 11 mese rotunde de brad, 150
pahare diferite, 20 fețe de masă uzate, 1 dulap, o mașină pentru pus bere în
pahare, 100 rulete pentru pahare”. Chioșcul pentru muzică găzduia seară de
seară orchestra și interpreții cântecelor de pahar. Să retrăim atmosfera
descrisă de reporterul ziarului „Bacăul” în ediția din 25 martie 1925: „Acum treizeci și mai bine de ani, cînd vîrsta
copilãriei colora în roz toate aspectele vieții, Bacãul, orașul nostru, avea
una din cele mai frumoase grãdini de varã. Seara, singuratici, sau în grupuri,
bãcãuanii de pe vremuri se îndreptau spre Grãdina Grivel și ascultînd orchestra
aleasã sau distrîndu-se cu numere de varieteu, petreceau cîteva ceasuri plãcute,
absolut nevinovate și netulburate de nebunia charlestonului de astãzi“.
Visul frumos al berarului se întunecă
Afacerea industriașului mult apreciat de concetățenii săi
prospera și se profilau zile frumoase pentru proprietar și familia sa. Drumul
prosperității s-a frânt însă brusc atunci când, în ziua de 23 decembrie 1902,
Felix Grivel cade pradă unei fatale bronho-pneumonii. După numai 57 de ani, viața
sa se stingea. Băcăuanii îi adresau în zilele Crăciunului un ultim omagiu înainte
de a fi înmormântat în sectorul catolic al cimitirului din comuna Domnița Maria
(azi cimitirul Central), rândul 24, locul 9. Felix Grivel își reîmbrățișa acolo
copila Maria-Tereza, trecută printre sfinți cu 18 ani în urmă, la vârsta de
numai 6 ani.
Fabrica de bere și afacerea au fost preluate de unul
dintre cei doi fii moștenitori, August Grivel. Misiune dificilă pentru un tânăr
de numai 27 de ani. Lucrase împreună cu tatăl său și cunoștea tehnologia fabricării
berii, dar nu beneficia încă de spiritul de luptă și de ajutorul partenerilor
comercianți pe frontul dur al concurenței. Se apropiau ani grei pentru
capitalul românesc și numai originea elvețiană a tânărului August nu era
suficientă în condițiile în care fabricile mari și capitalul străin sufocau
mica industrie românească. Fenomenul era semnalat de economiștii recunoscuți și
renumiți ai vremii. N. Basilescu, profesor de Economie Națională la
Universitatea din București și proprietar al fabricii de bere și malț din
Bucureștii-Noi, consemna într-un memoriu transmis în anul 1908 ministrului de
finanțe: „Lipsiți de orice scrupul, hotărâți
a învinge prin orice mijloace, a cuceri cu orice preț piața de bere întreagă a
României și ruina pe toți fabricanții români, aceștia (fabrica Luther trecută în
posesiunea Fraților Czell, supuși unguri din Brașov) vin în țară, cumpără pe
50% fabrica defunctei Sofia Luther și înarmați cu un capital imens ei încep o
luptă crâncenă împotriva noastră și mai ales în contra mea, care eram cel mai
slab și cel mai puțin apt pentru a duce lupta cu ei pe terenul concurenței
neloiale, ce ei deschideau împotriva mea. Ei începură mai întâi prin a-mi momi
pe lucrătorii mei: dogari, pivniceri, ferbători, toți aduși de mine din străinătate
cu mari cheltuieli, până și zidarii, dulgherii, lucrătorii manuali dresați de
mine, trecură rând pe rând la frații Gzell. Astfel, am fost necontenit obligat
să-mi procur cu mari spese rânduri, rânduri de lucrători, dezorganizând serviciul
meu, și scumpind producțiunea mea. Aceea ce este, însă, și mai grav, este că ei
mi-au momit și luat și agenții achizitori. Prin intermediul lor mi-au cunoscut
și mi-au luat toți clienții astfel că, chiar în vara anului 1906, cu toată
Expoziția, vânzarea berei mele scăzu. Berea nevândută începu să se acrească, și
în decursul iernii 1907 am pierdut toți clienții. La 7 Iulie 1907 am fost silit
să arunc în canal 120.000 litri de bere acră”.
Și rechinilor le plăcea berea de Bacău
În ofensiva a capitalului străin, fabrica de bere Grivel
era un biet soldat înarmat cu bâtă. Fabrica avea în anul 1905 o producție de
546 de hectolitri de bere, în timp ce în București fabrica „Bragadiru” producea
51.202 hl, fabrica „Luther” producea 36.537 hl, iar la Azuga se produceau
14.036 hl.
Cu norii negri la orizont, August Grivel a căzut însă victimă
unui pericol neprevăzut: șarlatanismul local. Ziarul băcăuan „Nordul” din 8 mai
1909 relatează, în detaliu, șarlatania lui „Ozias
Feldman, fost croitor, crâșmar, posesor de moșie, conducător și profesor de
falimente, cămătar și în cele din urmă berar”, care a reușit să facă asociație
cu neexperimentatul August Grivel. În asociație, O. Feldman a intrat cu 20.000
de lei împrumutați de la prieteni, iar A. Grivel cu întregul patrimoniu mobil și
imobil al fabricii de bere. Feldman a încercat să falsifice datele contabile
pentru ași însuși întreaga fabrică, însă August Grivel a reușit să descopere șarlatania,
să-și salveze averea, dar pagubele erau considerabile și au dezechilibrat
activitatea fabricii. În finalul amplei relatări, ziaristul consemna: „Iată încă o dovadă de modul meschin cum a
lucrat acest Feldman în dauna casei Grivel; așa că dacă această fabrică a rămas
încă proprietatea familiei Grivel, aceasta se datorește numai marelui filantrop
și mărinimos domn A. Lucas, din Brăila, care a intervenit de a scăpat această
fabrică din ghiarele nesățioase ale lui Feldman”. În ajutorul
proprietarului afectat a venit și redacția ziarului care, în același număr, a publicat
un amplu articol de prezentare favorabilă. Remarcabilă concluzia redacției: „Domnul August Grivel și-a dat silința și au
triumfat cu berea d-sale să concureze până la întrecere cu berea fabricilor
principale din țară. D-sa a contribuit astfel la succesul acestei industrii în țara
românescă și este natural ca fabrica d-sale să fie încurajată de publicul
consumator. Noi urăm fabricei d. Grivel un succes desăvârșit”.
Ipocrită urare, deoarece încă din martie 1908 M.Of. nr. 272
publica petiția adresată de creditori Tribunalului Bacău, prin care cereau „punerea în vânzare cu licitație publică a părții
indivize din imobilele situate în Bacău, proprietate a d-lui August Grivel”.
Erau scoase la licitație terenurile cu case din strada Precista nr. 30 și din
str. Bacău-Focșani nr. 47, precum și terenul cu fabrica de bere și atenansele
sale. Domeniul Grivel, care intrase în uzul popular drept „dealul Grivel”,
cunoscut sub acest nume și astăzi, începea să se surpe. Tentativele de vânzare
au eșuat rând pe rând și abia în anul 1916 fabrica, doar ea, a fost vîndută lui
Theodor Rădulescu, din București. Firma „Grivel” a căzut de pe clădire, iar
brandul a ieșit din conștiința băcăuanilor.
Decăderea unei industrii
Perioada Primului
Război Mondial a fost una nefavorabilă menținerii unei afaceri în provincie și,
ca urmare, proprietarul bucureștean a vândut fabrica unui băcăuan. Noul
proprietar a devenit în anul 1919, comerciantul Osias Herșcovici. Pe clădirea
fabricii a fost montată o nouă firmă, pe care se putea citi, mai ales seara,
„Wally”. Mobilierul din magazia fabricii nu a mai fost scos niciodată în grădina-berărie. Lămpile cu acetilenă fuseseră
înlocuite de ceva vreme cu cele electrice, dar atmosfera romantică a grădinii
nu mai putea fi reînviată. Ziarul „Bacăul” încerca să reînsuflețească speranța,
publicând frecvent o reclamă desfășutată pe două coloane: „Fabrica de bere și maltz „WALLY”, proprietar Osias Herșcovici din Bacău,
aduce la cunoștință debitanților de băuturi că are un însemnat lagăr de BERE de
calitate bună și poate să servească prompt la cerere ori ce cantități la prețuri
convenabile”. În același timp, același ziar publica pe trei coloane o
reclamă concurentă care anunța că „Restaurantul
I. Drăgan, din str. Bacău-Piatra nr. 14, și Grădina Publică, cel mai frecventat
local din Bacău, oferă mâncăruri excelente, vinuri superioare și BERE LUTHER.
Totul în acordurile unei orchestre clasice”. Presat de concurență, patronul
Herșcovici anunța, în luna octombrie 1925, prin intermediul aceluiași ziar
local că: „mărind fabrica, dispunem
permanent de un mare stock de BERE de calitate bună și satisfacem cerințele
prompt și conștiincios pentru deplina mulțumire a clienților”. Pentru a-și
asigura victoria în lupta cu concurenții mai face un efort, schimbă strategia și
lansează, în luna mai 1926, noua sa reclamă: „Cereți pretutindeni Berea Specială «München» din fabrica «WALLY» - Bacău, cea mai gustoasă și aromată, care înfrânge
ori-ce concurență. 11 Lei litrul”. Vânzare mergea, probabil, greu și la sfârșitul
lunii august reclama suferea o modificare, anunțând prețul de 12 lei litrul.
Sezonul favorabil consumului de bere fiind încheiat, direcțiunea anunța în
noiembrie 1926 că „fabrica de Bere WALLY
este aprovizionată pentru toată iarna cu o Bere specială și servește în sticle
la cerere de la 10 litri în sus la domiciliul clienților. Comenzile se primesc
telefonice sau prin scris”. Băcăuanii se pregăteau, în primăvara anului
1927, să iasă la o bere specială la grădina publică, dar au fost luați prin
surprindere de o veste publicată în „Aurora Bacăului”, organul Partidului }ărănesc
din județ: „La 27 martie 1927 fabrica de
bere Wally a fost cumpărată de către d-nii Mihail Fodor, Martin Fodor și Matei
Netto. Din sorginte sigură, aflăm că s-a plătit întreaga sumă, ceia-ce ne
îndrituește să sperăm că berea se va ieftini, fabrica neavând greutățile unor
obligațiuni financiare. Berea se va desface sub numele de BRIGADIRU. Urăm
proprietarilor reușită deplină în noua întreprindere, fiind convinși de
aceasta, prețuind calitățile și cunoștințele comerciale ale d-lui Mihail M.
Fodor”. Pe toată perioada verii o reclamă scrisă pe trei coloane, din același
ziar, îndemna băcăuanii: „Cereți berea
BRIGADIRU! Recoltă nouă, superioară și proaspătă, făcută din materiale de prima
calitate cu drojdie din Germania. Se servește la domiciliu și se găsește
pretutindeni”. Chiar dacă băcăuanii, confundând berea „Brigadiru” cu
originala „Bragadiru” au mărit vânzările fabricii din anul 1928, valul crizei
economice se apropia și de fabrica lui M. M. Fodor.
Anul de foc 1929
Anul de criză economică 1929 a fost unul foarte greu
pentru micii industriași băcăuani, dar și pentru pompierii companiei din oraș.
Atmosfera deja încărcată cu deruta industriașilor și negustorilor se
suprasatura cu fumul incendiilor tot mai frecvente și cu nesiguranța cetățenilor.
Tribunalul trebuia să facă față solicitărilor tot mai numeroase de declarare a
falimentelor, compania de pompieri era solicitată tot mai frecvent pe frontul
luptei cu flăcările, iar societățile de asigurări își consumau fondurile pentru
despăgubiri.
Prin cafenele sau berării, băcăuanii deschideau cu prudență
ziarele pentru ca știrile rele să nu le strice pofta de băut. Din gazete săreau
în ochii cititorilor anunțuri apocaliptice: „Incendiul din Bulevardul Carol”, „Fabrica de Pielărie Triumf din Letea-V. mistuită de flăcări”, „Incendiul dela Hotel „Europa”, „Incendiul din str. Bacău-Piatra”, „F-ca de paste fîinoase din Mărgineni distrusă
de un incendiu”, „Săptămâna roșie! F-ca
Zimbru, propr. Lazăr Ițicsohn, Fabricile de piele și vată Eisenștein-Bucureșteanu & Fink, casele, hambarul și lucrurile de pe proprietatea L. Davidovici,
precum și ale multor vecini, mistuite de groaznice incendii”. Și pentru ca anul să se încheie în aceeași notă de groază, ziarul „Bacăul”
din 9 decembrie 1929 titra cu caractere foarte mari: „Marele incendiu dela fabrica de bere M. Fodor”. Un focar de
incendiu localizat „într-o magazie din
fundul fabricei s-a extins cu repeziciune uimitoare datorită vântului foarte
puternic.” Autoritățile locale sosite la fața locului au constatat cu
surprindere ce a ars: „... a fost distrusă
întreaga clădire a fabricii, cu toate instalațiunile respective: sala de
fermentație, sala căzilor, sala mașinelor, sala de aprovizionare și umplere
precum și marea magazie, în care se găsea o cantitate enormă de orz și meiu.
Magaziile de sticle și butoaie au fost complet distruse. Au scăpat neatinse doar
biurourile fabricei, în care se găseau registrele. Pagubele se cifrează la 8
milioane de lei. Fabrica era asigurată pentru suma de 32 milioane de lei la
Soc. Guardian.” Gazetarul nu a remarcat dacă proprietarul, cu dosarele în
brațe, era trist sau bucuros.
Sfârșitul „anului de foc” 1929 a marcat transformarea în
cenușă a singurei fabrici de bere din Bacău, dart și că se alesese scrumul și
din mica industrie băcăuană a berii, bazată pe capitalul românesc.
Pentru a confirma previziunile
sumbre ale profesorului N. Basilescu, după numai un an, la 26 martie 1931,
Consiliul de administrație al Fabricii de bere BRAGADIRU, din București, a hotărât
să potolească pofta de bere a publicului consumator din Bacău. În Monitorul Oficial
nr. 77 din 1931 societatea anonimă publica extrasul din procesul verbal care
hotăra: „... se înființează ca sucursale
ale fabricii (Bragadiru) depozite pentru vânzarea de bere și vinuri la Râmnicu-Sărat
și Bacău. Exploatarea acestor depozite se va face conform atribuțiunilor
stabilite în anexe și pe baza brevetelor obținute dela Ministerul de Finanțe,
prin prepușii fabricii, domnii: Gh. Mogas la R.-Sărat și AUGUST GRIVEL la Bacău.”
Salamul de Sibiu a
devenit marcă protejată în Uniunea Europeană
- Grupul Agricola Bacău este lider național la fabricarea acestui produs
Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene a publicat, vineri, 19 februarie, sub semnătura lui
Phil Hogan (membru al Comisiei Europene - CE), decizia de înregistrare a
produsului Salam de Sibiu în Registrul Denumirilor cu Indicație Geografică Protejată
din Uniunea Europeană. Decizia va intra în vigoare după 20 de zile, pe 10
martie. Pe segmentul de fabricație al Salamului de Sibiu cea mai mare cotă
valorică aparține Grupului Agricola Bacău. Din România, în acest Registru mai
figurează doar Magiunul de Topoloveni.
„Agricola
Bacău – spune președintele companiei, Grigore Horoi – este lider detașat pentru cel mai cunoscut produs
premium din România: Salamul de Sibiu, care de la o evoluție de la 24,9% cotă valorică în
2009, a ajuns la 51,8% în 2015, din total segment Salam de Sibiu
comercializat pe piața internă). Anul trecut am vândut cu 39% mai mult Salam de
Sibiu decât în anul 2014”.
Cererea de înregistrare pentru
dobândirea protecției denumirii „Salam de Sibiu” a fost înaintată pe 17 noiembrie
2014 către Comisia Europeană, iar grupul aplicant a fost constituit din Asociația
Producătorilor de Salam de Sibiu, format din cinci producători români de
mezeluri, care realizează 90% din producția de salam de Sibiu din România:
Agricola Bacău, Aldis, H&E Reinert, Salsi și Scandia România, la care
ulterior a aderat și CrisTim.
La nivel mondial sunt garantate
1.427 de produse tradiționale din care UE deține 1.404. Cele mai multe produse
protejate le dețin Italia (296), Franța (243), Spania (205), Portugalia (139),
Grecia (106) și Germania (96).
Din România, aproape de aceeași recunoaștere se
află și Telemeaua de Ibănești.
Profit în creștere
la Aerostar, dar dividendul scade
Compania Aerostar Bacău a încheiat
anul 2015 cu un profit net de 52,268 de milioane de lei, de 2,6 ori mai mare
decât rezultatul net din anul precedent și cu peste 19 milioane de lei mai mare
față de rezultatul de la mijlocul anului trecut, dar valoarea dividendului brut
este în scădere. Astfel, dividendul brut va fi de 0,084 de lei pe acțiune, față
de 0,089 de lei pentru anul 2014 sau 2013 și față de 0,09 lei față de 2012.
Conform rezultatelor
economico-financiare preliminare pe 2015 publicate de companie, din profitul
net vor fi repartizate pentru dividende aproape 12,8 milioane de lei (24% din
profit), față de peste 21,5 milioane de lei care vor fi investite și față de
aproape 18 milioane de lei care vor ajunge în capitalul de lucru.
Creșterea profitului a fost susținută
de majorarea cu 26% a veniturilor din vânzări până la aproape 330 de milioane
de lei în 2015, față de cheltuielile din exploatare care au avansat cu numai 15%.
La cotația de luni a acțiunilor
Aerostar pe piața de capital, dividendul aduce un randament de 3,16%. Cea
mai mare parte a dividendelor vor ajunge la compania IAROM București, firmă
controlată de directorii și
boardul Aerostar (71% din capital) și la SIF
Moldova, care are o deținere de circa 15% din capital.
Chimcomplex
reintră în cursa pentru preluarea Oltchim
 |
| Ștefan Vuza |
Omul de afaceri Ștefan Vuza, cel
care controlează societatea Chimcomplex Borzești, își pune din nou în practică
intenția de a prelua activele combinatului chimic Oltchim, din Râmnicu Vâlcea.
Astfel, președintele Consiliului de Administrație al Chimcomplex, Virgiliu Băncilă,
a convocat deja Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor societății, care
va avea pe ordinea de zi aprobarea
participării societății din Borzești la achiziționarea activelor Oltchim sau a
părților sociale ale societății Oltchim SPV (creată tocmai pentru vânzarea de
active performante), la jumătatea lunii martie.
Proprietarii Chimcomplex au în
vedere să participe singuri la preluarea Oltchim sau în asociere cu potențiali
investitori, „în măsura în care Chimcomplex câștigă licitația în acest sens,
inclusiv în schimbul unui preț care depășește 20% din totalul activelor
imobilizate ale societății, mai puțin creanțele”.
Pentru participarea la licitație,
combinatul din Borzești trebuie să apeleze la împrumuturi în valoare maximă de
95 de milioane de euro.
Intenția de a prelua Oltchim a fost
reafirmată în vara anului trecut chiar la sediul Chimcomplex, odată cu
inaugurarea celui de al doilea grup de cogenerare de energie electrică și abur
tehnologic, după ce în 2012 Ștefan Vuza a oferit 18,8 milioane de lei pentru acțiuni
Oltchim și 202 milioane de lei pentru creanța Electrica, dar a pierdut licitația,
care a fost câștigată de Dan Diaconescu. Atunci, Oltchim a rămas nepreluată,
pentru că Diaconescu nu a venit cu banii pe care i-a promis.
Chimcomplex este principalul
concurent pe plan intern al Oltchim, dar în ultimii ani afacerile Oltchim au scăzut
puternic, în timp ce vânzările Chimcomplex au crescut și au ajuns, în 2014,
la 187 de milioane de lei.
Ștefan Vuza și-a făcut, de asemenea, cunoscută și intenția de a
înființa o
companie națională de
chimie, după preluarea combinatului vâlcean, pentru a reda României
măcar o parte din gloria industriei de profil de altădată.
Bacăul economic
este pe locul al 14-lea în Topul Forbes
 |
| Grupul Agricola are societăți între primele zece din județ |
Municipiul
Bacău ocupă, ca și anul trecut, locul al 14-lea în „Topul Forbes 40 cele mai
bune orașe pentru afaceri – ediția 2016”. Topul a fost făcut public acum patru
zile și a ajuns la a patra ediție. Înaintea Bacăului, din Regiunea Nord-Est în
acest top mai figurează orașele Iași (locul al 10-lea) și Suceava (locul al
13-lea), iar orașele Piatra Neamț, Botoșani și Vaslui sunt pe locurile 34 și 36,
respectiv 40.
Organizatorii
topului precizează că au analizat reședințele de județ, polii de business din
fiecare unitate administrativă, că au luat în calcul zece criterii (Produsul
Intern Brut pe județ, PIB-ul pe cap de locuitor, societățile comerciale cu
capital străin, câștigul salarial, șomajul, numărul întreprinderilor active,
infrastructura rutieră, infrastructura feroviară, stocul de locuințe, unitățile
de învățământ), dar și situația creată de problemele cu legea pe care le au
unii primari.
În cazul Bacăului s-a constatat
că cele mai bogate companii din Moldova (conform topului Forbes 500) au sediul
în județul nostru, cifra cumulată a companiilor fiind de 9 miliarde de lei (60%
din totalul cifrei de afaceri cumulate în regiunea Moldova). Primele opt firme
aflate în top 10 din Bacău au acționariat român, în industria alimentară
(Agricola Internațional și Salbac) sau în industria chimică (Chimcomplex Borzești).
„Cu toate acestea – scriu organizatorii topului -, industria, cu toate ramurile
sale, are o pondere mică, serviciile și comerțul reprezentând 60% din economia
locală. În ultimii ani, Bacăul se găsește pe harta orașelor cu o economie
puternică și datorită fraților Pavăl, cei mai bogați oameni din Moldova, care
controlează Dedeman, cel mai mare lanț de retail cu materiale de construcții”.
Aerostar intră ca
membru fondator în Asociația pentru Controlul Nedistructiv
Acționarii societății Aerostar, din Bacău, au
aprobat participarea companiei, în calitate de membru fondator, la înființarea
Asociației Naționale Aerospațiale pentru Controlul Nedistructiv. Înființarea
asociației a fost propusă, alături de Aerostar, de Compania Națională de
Transporturi Aeriene Române Tarom și de societățile Turbomecanica și Romaero
București, IAR și Aeroq NDT Brașov. Contribuția Aerostar la constituirea asociației
este de 1.000 de lei. Asociația, care va avea sediul în București, va putea deschide
filiale în țară sau în străinătate.
Înființarea asociației, care va purta numele
codificat RO-NANDTB, este motivată de necesitatea satisfacerii cerinței privind
calificarea și aprobarea personalului care lucrează după metode impuse de
standarde internaționale nedistructive (NDT) în industria aeronautică națională.
În acest sens, asociația își propune acțiuni specifice de supraveghere a
standardelor de instruire a personalului din domeniu și va elabora proceduri naționale
de instruire, va stabili politica și procesul pentru calificarea personalului
NDT.
Aerostar are un Centru de instruire a
personalului NDT, înființat în anul 2002, primul din România pentru aviația
civilă, care a emis peste 500 de certificate de absolvire. De asemenea, dispune
de un Laborator pentru control nedistructiv pentru detecția de fisuri prin
curenți turbionari, cu ultrasunete, cu lichide penetrante, cu particule
magnetice și cu radiații penetrante și de Sectorul inspecțiilor nedistructive.
Aerostar prelungește
perioada de plată a dividendelor
Compania
Aerostar, din Bacău, a anunțat prelungirea perioadei limită de plată a
dividendelor aferente exercițiului financiar 2014, de la 23 aprilie la 31
decembrie 2016. De asemenea, din 10 februarie, până pe 31 decembrie 2016, plata
dividendelor neîncasate aferente anilor 2012 și 2013 se va face la fel ca
pentru dividendele anului 2014.
Astfel, pentru acționarii care au
deschis un cont de valori mobiliare la un intermediar participant la sistemul
de compensare-decontare și registru al Depozitarului Central plata se face prin
intermediul acestora. Cei care nu au un astfel de cont primesc banii prin CEC
Bank, la ghișeele din toată țara sau prin virament. În cazul acționarilor
decedați, plata se face la solicitarea succesorilor, dar numai după ce
Depozitarul Central transferă acțiunile pe numele moștenitorilor.
Vânzările
Agricola au crescut cu 6% în 2015
Cifra de afaceri a
Grupului de firme Agricola Bacău a fost, anul trecut, cu 6% mai mare față de
anul anterior și a ajuns la 655,593 de milioane de lei. Vânzările de carne de pasăre ale companiei au
totalizat în volum, în 2015, 38.425 de tone, cu 5% mai mult față de anul
precedent și cu aproape 4,5% mai mult în valoare, în condițiile unei ușoare
diminuări a prețului mediu (minus 0,69%). Cifra de afaceri înregistrată
de Agricola Internațional în 2015, societate din Grupul Agricola, a fost de
aproximativ 365,956 de milioane de lei, față de numai 353,665 de milioane de
lei în 2014.
Și
la celelalte categorii de produse Agricola s-au înregistrat creșteri. Astfel,
la categoria mezeluri
(salamurile crud-uscate și preparatele fiert-afumate obținute la Salbac, altă
companie din Grup), cifra de afaceri a fost de 114,104 mililoane de lei, cu
22,5% mai mare decât în 2014, în condițiile în care această piață a continuat să
se contracte. De remarcat sunt, pentru al șaptelea an consecutiv, rezultatele obținute
de salamurile crud-uscate, care au înregistrat anul trecut o creștere valorică
a vânzărilor de 30,38%, respectiv o creștere de 30,39% în volume. „Ne consolidăm poziția de lideri de
piață în România la grupa salamurilor crud-uscate – a precizat Grigore Horoi.
Brandul Agricola este, în acest moment, lider pe acest segment din România,
cu o evoluție de la 7,1% cotă de piață valorică
în 2009, la 20,8% în 2015
și lider detașat pentru cel mai
cunoscut produs premium din România: Salamul de Sibiu (evoluție de la 24,9% cotă valorică în 2009, la 51,8%
cotă valorică în 2015, din total segment Salam de Sibiu comercializat pe piața
internă). Anul trecut am vândut cu 39% mai mult Salam de Sibiu decât în anul
2014”.
Europrod,
compania din Grup, care comercializează semipreparate
și produse tip ready-meal, și-a menținut, anul trecut, cumulat, o cotă
de piață de 19% în categorie. Astfel, în 2015 față de anul precedent vânzările
companiei Europrod de semipreparate și produse ready meal au crescut cu 11% în valoare, în condițiile
unei creșteri a volumelor comercializate de 5,6%. „Și în această
categorie a spus președintele Agricola - ne-am remarcat în special prin
lansarea produselor Nuggets și Strips din piept de pui fără E-uri”.
La ouă consum, produse la Avicola Lumina Constanța, s-a înregistrat o creștere cu 23% a cifrei de
afaceri în 2015, respectiv o creștere de 15% a bucăților vândute (63,683 de milioane
de bucăți).
Exportul a crescut
cu 13%
În
2015, Agricola a exportat 13% din producția de carne de pui obținută din
fermele proprii, în principal în zona euro (Marea
Britanie, Franța, Austria, Germania, Italia, Malta), dar și extracomunitar (în
Macedonia și Kosovo). De asemenea, 23% din producția de semipreparate de la
Europrod a plecat în țări precum Franța, Danemarca, Marea Britanie, Malta. La
salamurile crud-uscate produse la Salbac, exporturile în 2015 au totalizat 8%,
iar la salamurile fiert-afumate au însumat 19,6%, principalele piețe de desfacere
fiind Spania, Italia, Marea Britanie, Austria, Franța și Grecia.
Investiții în
modernizarea fermelor
Pentru
2016, Agricola își propune să ducă mai departe cele două produse etalon ale
companiei: Salamul de Sibiu și Puiul Fericit. „Anticipez – spune Grigore Horoi
- că vom menține trendul de creștere pe ansamblu cu o rată estimată la 5% față
de 2015, dar cel mai probabil vom depăși acest procent. În acest an, bugetul de
investiții la nivelul Grupului este de aproximativ 9 milioane de euro și vizează
modernizarea unor ferme aflate foarte aproape de orașul Bacău, modernizarea
unor noi hale în complexul Brad, unde am dezvoltat produsul Puiul Fericit. Așteptăm
creșterea cererii din piață pentru a demara acest proiect și este posibil ca
acest lucru să se întâmple spre sfârșitul anului. Odată finalizat proiectul,
vom avea o majorare de 25-30% a
capacității de producție pentru Puiul Fericit”. La fabrica de salamuri
crud-uscate, Agricola a demarat deja din 2015 o investiție de circa 3,5
milioane de euro în majorarea capacității de producție, după ce în anul
anterior a transformat o parte din fabrica de mezeluri fiert-afumate în fabrică
de produse crud-uscate.
„Performanța
economică a companiei a fost în anul 2015 rezultatul unei execuții foarte bune în
operațional, iar revenirea prețurilor principalelor resurse la niveluri mai
rezonabile a ajutat la rândul său. Toate acestea, în condițiile unei diminuări
a prețului mediu cu câteva procente pe piața cărnii de pasăre, influențat în
primul rând de scăderea prețului la carnea de porc. Vânzările Agricola de carne
de pui au crescut față de anul precedent și datorită campaniei noastre
integrate de comunicare „Mese de poveste”, campanie pe care o vom continua în
acet an și care debutează pe 8 februarie. Rezultatele se înscriu în strategia
noastră de creștere și diferențiere. De exemplu, în 2008 noi produceam 16.000
de tone de carne, anul trecut am ajuns la volume totale de 38.000 de tone și
avem planuri pentru acest an de a depăși pragul de 40.000 de tone. Un alt rezultat
notabil este că în 2015 am dublat producția de Pui Fericit”.
Grigore Horoi, președintele Grupului Agricola Bacău
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu