Pe la începutul
anilor '80 o măsură „de partid și de stat” era
menită să repopuleze zona din sud-vestul României părăsită masiv de germanii
care plecau în țara de origine a înaintașilor. Mândrețe de gospodării bănățene
rămâneau în părăsire, iar soluția era ca acestea să fie ocupate mai ales de familii tinere
din Moldova și Muntenia.
Nu știu câte
asemenea familii și-au lăsat locurile de baștină pentru gospodăriile promise.
Dar acum văd o mișcare oarecum inversă, oarecum asemănătoare, gândită de
guvernul tehnocrat pe ultima lui sută de metri. Acum statul dă bani pentru cei
care își caută locuri de muncă, dar și pentru angajatori și chiar pentru
românii din diaspora care ar veni să muncească în țară. Acum sunt vizați tot
tinerii, dar și șomerii de lungă durată și, cum spuneam, chiar cei din
diaspora. După modelul occidental, în care casa și masa, dar și locul de muncă
stabil nu mai sunt valori de neînlocuit, ci, dimpotrivă, chiar se încurajează
schimbarea lor des. Principiul este numit „mobilitate”, iar în cultura
occidentală este un semn de virtute.
Ești șomer și te
muți la mai mult de 50 de kilometri pentru un loc de muncă? Ai de la stat
12.500 de lei. Iei și familia cu tine? Ai 15.500 de lei. Și așa mai departe.
Interesant este că
acest „Pachet de mobilitate” include comunitățile marginalizate cu grad 3 și 4
de sărăcie și arealele Valea Jiului, Roșia Montană și comunitățile
marginalizate din Moldova. Chiar joi dimineața auzeam, însă, la radio, că în
Valea Jiului minerii disponibilizați cu miile nu prea se înghesuie la noi
locuri de muncă, deși sărăcia domnește și pe acolo.
Atunci, pe cine la cine mutăm
(sau momim), pe bani buni? Nici în anii '80 nu cred că gospodăriile nemților au fost ocupate de
oameni la fel de harnici și pricepuți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu