Hidrogenatele din farfurie

M-am întâlnit, zilele trecute, cu unul dintre cei mai importanți și stimați fermieri din județul Bacău. Crescător de vaci de lapte. Evident, n-am pierdut ocazia să deschid discuția despre subiectul zilei în domeniu, al cunoscutului proiect al unei noi „legi a laptelui” în țara noastră și mai ales despre așa-numitele „lactate cu grăsimi hidrogenate”. Pentru că am auzit despre acestea din urmă în asemenea știri și comentarii încât mi s-a făcut părul măciucă!

Am aflat astfel, cu surprindere, că ideea unei noi legi a laptelui, care să ne apere mai mult de produsele cu adaosuri periculoase a plecat din Bacău, de la un grup de fermieri și procesatori de lapte. Dar am mai aflat că, practic, astăzi nu prea mai găsești alimente fără adaosuri periculoase, iar lactatele sunt printre primele pe listă, „îmbunătățite” fiind mai ales cu grăsimi hidrogenate.

De ce asemenea grăsimi în lactate sau în orice alt aliment? Pentru că hidrogenarea (adăugarea de atomi de hidrogen la moleculele de grăsimi) are rolul atât de a prelungi durata de viață a produsului, împiedicând oxidarea, cât și de a transforma consistența grăsimilor în una solidă.

Da, industria de profil are tot interesul să facă produse cu termene de valabilitate lungi, dar dacă odată consumate pot cauza reacții alergice, boli cardiovasculare, obezitate și creșterea colesterolului, atunci mai sunt bune?

Hai să facem ceva împotriva acestei industrii – zic eu! Ușor de zis, greu dă făcut – a venit răspunsul. Pentru că acum în lume această industrie, născută prin anii ’50, este una uriașă, puternică și atentă la profiturile ei. În plus, cu asemenea metode ea poate asigura, de bine, de rău, hrana pentru cele peste șapte miliarde de guri câte sunt pe lume.

Consumul de grăsimi vegetale hidrogenate nu este, în acest moment, restricționat, neexistând astfel o limită care trebuie respectată zilnic. Se recomandă, însă, consumul cu moderație.