Declaraţia Unică pentru impozitarea veniturilor independente a devenit oficială

·         în acest an, declarația trebuie depusă până pe 15 iulie şi se va efectua o singură plată

·         din 2019, termenul este 31 martie

·         pentru drepturile de autor se face stopaj la sursă

 

Guvernul a adoptat ordonanța de urgență care face din declarația Unică pentru impozitarea veniturilor independente un document oficial. Astfel, în Declarația fiscală 600 sunt comasate șapte declarații, iar documentul va fi depus o singură dată – în acest an până pe 15 iulie, iar de la anul până pe 31 martie. Obligațiile fiscale aferente drepturilor de autor vor fi reținute la sursă. De asemenea, plata impozitului se face o singură dată și se pot oferi reduceri de maxim 10% (5% pentru depunerea online a declarației și 5% dacă se face o plată anticipată pentru veniturile estimate pentru anul în curs până la final de an).

Contribuabilul poate trece în declarație și un venit estimat zero. În plus, în cazul drepturilor de autor, pentru cei care sunt și salariați nu se mai rețin contribuțiile la sănătate și pensie (CASS și CAS).

Ministrul Finanțelor Publice a precizat, cu această ocazie, că în Administrația fiscală  județeană va avea o structură care va  îndruma metodologic contribuabilii față de noul mecanism. Mai mult, în fiecare consiliu local va fi o persoană responsabilă cu acest subiect.

Contribuţia pentru pensii (CAS) reprezintă 25% dintr-un venit ales de contribuabil cel puţin egal cu 22.800 de lei pentru anul 2018, iar contribuţia pentru sănătate (CASS) reprezintă 10% din 22.800 de lei pentru anul 2018 (12 salarii de bază minime brute pe ţară).
Contribuabilul care plăteşte venituri din drepturi de proprietate intelectuală, asocieri cu persoane juridice, arendă şi asocieri cu persoane juridice va stabili, declara şi plăti impozitul pe venit, CAS şi CASS prin reţinere la sursă la momentul plăţii venitului. Reţinerea la sursă nu se aplică dacă venitul estimat pentru fiecare sursă de venit este mai mic decât 22.800 lei, pentru anul 2018 (12 salarii de bază minime brute pe ţară). Reţinerea la sursă a impozitului pe venit cu impunere finală se menţine şi pentru veniturile obţinute din dividende, dobânzi, lichidarea unei persoane juridice, premii şi jocuri de noroc şi alte surse.

Pensionarea: o favoare sau un drept?

Dacă circuli dis-de-dimineață cu un autobuz către Onești sau către Moinești vei avea, cu siguranță, drept companioni destui profesori, învățători sau educatori navetiști. Merg la luru în satele județului, iar unii bat chiar câte 40 - 60 de kilometri dus-întors, zilnic. Între ei sunt destui oameni care au ajuns la pragul de pensionare, dacă nu cumva l-au și depășit. Muncesc în continuare, pentru că pensiile lor sunt „de mizerie”.

Din septembrie trecut, sindicatul profesorilor a solicitat Guvernului reducerea stagiului de cotizare a cadrelor didactice la bugetul asigurărilor sociale și ieșirea la pensie cu trei ani mai devreme. Motivația lor e plauzibilă. Cei mai mulți au câte 40 de ani vechime în muncă, iar uzura psihică în profesia lor e mare.

De la jumătatea anului 2016, Legea privind sistemul unitar de pensii publice permite minerilor care au lucrat jumătate din timpul de lucru în subteran, dar și unor categorii de artiști sau celor care au muncit în condiții foarte grele să devină pensionari mai repede și chiar cu primirea drepturilor de pensionare retroactiv pe cinci ani. Pentru a nu mai aminti de cei care deja aveau deja asemenea drepturi.

„Considerați că un cadru didactic cu o vechime de 40 de ani nu merita dreptul de pensionare cu trei ani mai devreme? În condițiile în care există ațti angajați în sistemul public care se pot pensiona și la 45 de ani. Nu vrem să arătăm cu degetul, dar din nou educația este privită cu dispreț sau cu indiferență, chiar dacă și cei care fac legile acestei țări au trecut prin băncile școlii românești și au avut ca prim exemplu în viață un profesor sau chiar dacă, la rândul lor, au copii și vor o educație sănătoasă pentru ei” - spunea, cu năduf, un lider sindical din acest domeniu.

Dar, una e dorința, altele sunt calculele hârtiei, mai ales în anumite condiții politice.

„Calvarul pensiilor”

I-am auzit pe unii vorbind (iar pe alții i-am văzut scriind) despre „calvarul pensiilor”. Am înțeles din prima cam ce vor ei să spună, pentru că viața majorității pensionarilor a devenit vizibil, parcă dintr-o dată, un calvar. Pensiile, însă, mari sau mici, majorate sau diminuate, obișnuite sau „speciale” nu au sentimente, nu simt ce li se întâmplă, nu pot fi personalizate. „Calvarul” e propriu doar vieții de pensionar și, din păcate, e o cruntă realitate în condițiile în care la vârsta la care cheltuielile, culmea!, cresc, deși se spune că pensionarii se mulțumesc cu puțin, banii nu prea mai ajung.

N-am auzit niciodată vorbindu-se mai mult ca acum despre „calvarul pensiilor”. Mulți dintre noi nici nu prea știm bine cam cum se calculează pensiile sau ce e cu păcătosul punct de pensie, dar degringolada care s-a pornit cu bietele pensioare ne duce cu gândul la modul în care a fost condusă țara noastră ani la rând, chiar zeci de ani, la cum au fost administrate fondurile pe care tot noi, oamenii obișnuiți, le-am constituit prin impozitele plătite în contul pensiilor. Cineva a greșit sau poate că încă mai greșește în acest domeniu, iar cei care trag ponoasele sunt doar pensionarii. Acum auzim de recalcularea pensiilor anticipate, de exemplu. De ce recalculare? S-au găsit fonduri pentru majorarea lor sau cineva a greșit din start calculele făcute, iar acum ar vrea să spele greșeala?

Cu uimire și, evident, cu interes văd și un soi de statistică făcută de o casă județeană de pensii. Din 100 de oameni – spune statistica -, doar unul ajunge bogat, patru sunt independenţi financiar la pensie, cinci vor munci după vârsta de pensionare pentru a-şi rotunji veniturile, 12 pensionari abia rezistă, 29 nu mai ajung la vârsta pensiei, iar 49 vor trăi din pensia de stat.

Iată imaginea calvarului!