Astăzi numărăm 25 de ani fără pictorul Ghiță Mocanu

Marți, 28 august, se împlinesc 25 de ani de când pictorul și profesorul oneștean Ghiță Mocanu, care a făcut celebru Cercul de desen „Ion Diaconescu”, a trecut la Domnul. Tot în acest an, pe 31 martie, Ghiță Mocanu (1938 - 1993) ar fi împlinit 80 de ani și s-ar fi bucurat pe viu de recunoștința și admirația celor care i-am fost elevi și a tuturor iubitorilor de frumos.

Numele pictorului Ghiță Mocanu este purtat astăzi de Școala Gimnazială nr. 5 din Onești, iar câteva cărți, albume, enciclopedii și calendare editate în ultimii ani fac cunoscută, prin magia tiparului, feeria de culori puse pe pânze de sensibilul și inspiratul artist și profesor, acuarelist prin excelență. În primăvară, Școala „Ghiță Mocanu” a organizat, însă, în parteneriat cu Biblioteca Municipală „Radu Rosetti”, manifestări tematice prin care elevii să afle aspecte sa. Iar Biblioteca Rosetti a găzduit, timp de o lună, şi o expoziţie cu lucrările consacratului pictor.

Cercul de desen Ion Diaconescu-Ghiță Mocanu, în prezent

Mărturisirea de credinţă a profesorului Ghiță Mocanu era că doar cine iubeşte copiii trebuie să reprezinte călăuza pedagogiei moderne. „A reuşit atât de bine să-şi motiveze discipolii – ne spunea Otilia Bârgăoanu, directoarea Școlii Ghiță Mocanu - tocmai pentru că a ales să transmită elemente de limbaj plastic prin unele activități ludice. Şi astăzi Cercul «Ion Diaconescu-Ghiţă Mocanu» de la noi are porţile larg deschise în fiecare sâmbătă pentru învăţăceii talentaţi sau curioşi”.

Având convingerea că învăţarea e mult mai eficientă prin joc, Ghiță Mocanu a ales să transforme totul într-o poveste şi s-o lase mărturie peste timp și sub forma unei cărţi: „Călătorie în Ţara lui Cromo Împărat”, care poate fi răsfoită la Biblioteca Municipală „Radu Rosetti”.

„Pace eternă, domnule profesor, pentru că aici, la noi, în Cercul de desen Ion Diaconescu-Ghiță Mocanu, se formeză în continuare artişti, a căror recunoştinţă şi respect vor trece peste nemărginirea timpului!”

Otilia Bârgăoanu, directoarea Școlii Gimnaziale „Ghiță Mocanu”

Monedă BNR la aniversarea pictorului care a lucrat și la Moinești

• s-au implinit 150 de ani de la nașterea lui Ștefan Luchian

Banca Națională a României (BNR) a lansat, luni, 26 februarie, în circuitul numismatic o monedă de argint cu tema „150 de ani de la nașterea lui Ștefan Luchian”. Moneda are valoarea nominală 10 lei, formă rotundă, un diametru de 37 mm, o greutate de 31,103 grame și cant zimțat.

Aversul monedei redă o compoziție care prezintă imaginile a două lucrări ale pictorului Ștefan Luchian: în prim-plan, pe șevalet, ,,Anemone”, iar în plan secund ,,Fântâna de la Brebu”; inscripția în arc de cerc „ROMANIA”, stema României, valoarea nominală „10 LEI” și anul de emisiune „2018”.

Reversul monedei prezintă autoportretul lui Ștefan Luchian, inscripția „STEFAN LUCHIAN” și anii între care a trăit pictorul, ,,1868-1916”.

Monedele, ambalate în capsule de metacrilat transparent, sunt însoțite de broșuri de prezentare redactate în limbile română, engleză și franceză. Broșurile includ certificatul de autenticitate al emisiunii, pe care se găsesc semnăturile guvernatorului BNR și casierului central.

Tirajul emisiunii este de 200 de monede, iar prețul de vânzare, exclusiv TVA, inclusiv broșura de prezentare este de 375 de lei.

Monedele au putere circulatorie pe teritoriul României.

Lansarea în circuitul numismatic a acestor monede se face prin sucursalele regionale Iași, București, Cluj și Timiș ale BNR.

Ștefan Luchian la Moinești

 

Ștefan Luchian - Dealul Hânganilor

Ștefan Luchian a ajuns și a creat și în județul Bacău. În luna august 1909, pictorul a plecat cu familia Cocea la Moinești, unde a executat o serie de peisaje în tehnica uleiului: „Pe valea Hânganilor”, „După ploaie”, „Lunca de la Poduri”, „Priveliștea Moineștilor” și altele. Tot aici, Luchian a realizat portrete cu adevărat remarcabile cum este „Hahamul din Moinești”, cu o atitudine gravă și interiorizată, sau pastelul „Cap de evreu”, în care se poate observa expresia plină de voioșie și bunătate a personajului. Lumina mătăsoasă și aerul curat ca și vibrația deosebită a peisajului local l-au făcut să declare: „Simt că locurile astea mă iubesc. Au trecut trei săptămâni de când mă aflu aici și abia am făcut vreo cinci-șase pânzișoare. Și ce lucruri frumoase sunt prin partea locului. Frumos e un biet cuvînt searbăd și neînsemnat, care nu spune nimic de splendoarea scânteietoare a peisajului din Moinești. Am colindat și eu multe ținuturi din țara noastră și chiar din alte țări, dar nu se potrivesc cu ce am găsit aici”.

Doi pictori comăneșteni care au cucerit internetul

Viorel Irimia, la Slănic Moldova

Doi pictori din Comănești, care și-au montat șevaletele chiar în mijlocul parcului din Slănic Moldova în zilele recentei sărbători anuale a orașului, au atras multe dintre privirile vizitatorilor stațiunii. Erau Viorel Irimia și Costică Tizu, poate mai puțin cunoscuți băcăuanilor, dar lansați de ani buni cu succes în lumea colecționarilor de artă de pe internet. „În Slănic am ieșit pentru prima oară în public – ne-a spus Costică Tizu. Ne-a plăcut cum arată stațiunea și am pictat cu multă plăcere, în fața tuturor, peisajele de acolo”.

Când i-am întâlnit eu, Viorel și Costică pictau același obiectiv – Cazinoul din Slănic. „Ce poate fi mai reprezentativ în această stațiune – mi-au declarat ei. Toată lumea admiră farmecul unei clădiri atât de vechi și de frumoasă”.

Costică Tizu

Viorel Irimia, absolvent cu mulți ani în urmă al Liceului de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din București, este un peisagist, dar și un portretist căutat de colecționarii din spațiul virtual. Onorează orice comandă legată de un eveniment anume din viața clienților săi și aduce pe pânză realitatea ca și cum ar decupa-o de la locul ei. „Vrem să arătăm lumii ce se poate face prin artă, să ne aducem contribuția la ceea ce se numește «cultura frumosului». Sunt atâtea lucruri mai frumoase decât calculatorul, ieșirea în aer liber, de exemplu, și de ce nu arta, pictura. Nu vedeți ce se întâmplă acum cu nebunia Pokemon, o manifestare pe care nu o voi înțelege niciodată? Pentru a realiza ceva în viață trebuie să fii mult mai implicat în ceea ce faci, să-ți cauți un rost, să-ți dezvolți o pasiune”.

Viorel Irimia, la terminarea unei reproduceri după lucrarea
”Recital” a lui Arturo Ricci 

Viorel tocmai s-a întors în țară după o perioadă de 15 ani petrecută la Budapesta. Și spune că nu-i pare deloc rău după un loc în care câștiga foarte bine. „Acasă - susține el - câștigul este mai mare. Dacă îți vezi de ceea ce faci și o faci cu pasiune, dacă pui suflet, reușești. Aici, acasă, mi-am găsit liniștea și pacea, lângă familie. Ne place să stăm de vorbă cu cei interesați de munca noastră. Le explicăm, iar dacă au și ei o așa pasiune, cu drag îi ajutăm. Internetul, în cazul nostru, este o poartă spre bine. Noi facem bani pe internet. În Comănești, un oraș micuț, ca pictor nu te poți descurca, dar prin intermediul internetului te poți face cunoscut în toată lumea. Deci, se pot face multe lucruri și în țara noastră, legal, nu trebuie să pleci în străinătate”.

Costică Tizu, pictor de icoane

Costică Tizu este cumnatul lui Viorel. Tot cu destui ani în urmă a studiat la Liceul de Artă din Bacău, dar și la Liceul de Artă „Marin Sorescu”, din Craiova. Cu aluzie la numele său de familie, glumește și spune că pe baza lui ar fi rudă cu toată lumea. Costică adoră peisajul și îl transpune în arta sa cu delicatețe. Acolo poți vedea și orașul în care s-a născut, dar și câte o explozie florală uluitoare. Uneori, înlocuiește pânza cu suportul mural și lasă în urmă adevărate fresce pe pereții unor pensiuni sau ai unor capele bisericești. Însă nici de potretistică nu fuge și smulge întotdeauna aprecierile celor care îi văd lucrările.