- consemnări din viața politică, socială și economică a Bacăului, dar și a României, precum și din viața familiei Lecca, acoperă circa nouă ani din perioada interbelică
Nouă caiete cu însemnări
zilnice făcute pe o perioadă de nouă ani (1906 – 1915) de ilustrul politician și
demnitar băcăuan Iuniu Lecca au fost descoperite în fondul cu același nume de
la Arhivele Naționale București, transferat de la Academia Română. Fiecare
caiet conține circa 100 de pagini, care au fost fotocopiate pentru a fi
transcrise și date publicității, în următorii ani, de profesorul Dumitru Lecca,
descendent (nepot al politicianului) al cunoscutei familii de boieri,
politicieni, demnitari și militari de carieră Lecca, origiară din județul Bacău.
„În
dorința mea de a reconstitui istoria familiei Lecca – ne-a declarat Dumitru
Lecca -, deoarece pe timpul comunismului s-a făcut tot posibilul ca istoria
vechilor familii și tot ce au însemnat în România să dispară, m-am interesat de
orice surse posibile de a mai găsi documente vechi, fotografii, înscrisuri, mai
ales că am avut neșansa ca foarte multe să fi fost distruse intenționat. Așa
cum s-a întâmplat la conacul familiei de la Radomirești (Letea Veche), unde
toate documentele care existau au fost puse pe foc”.
Fiecare
dintre cele nouă caiete cu însemnări olografe reprezintă, în general, un an,
deci este vorba de o perioadă de nouă ani, echivalentă cu aproape toată
perioada în care Iuniu Lecca a fost parlamentar de Bacău din partea PNL,
deputat și senator.
Conținutul
lor – spune Dumitru Lecca – pot fi împărțite pe trei capitole distincte. Însemnările
de familie se referă la întânirile pe care Iuniu Lecca le-a avut cu copiii, cu
familia, cu activitatea sa la moșia de la Radomirești, importante mai ales
pentru oamenii interesați de amănunte din politica agrară a vremii, de relațiile
pe care familia Lecca le întreținea cu sătenii sau de modul în care trăiau și
munceau oamenii locului.
Însemnările
despre participarea lui Iuniu Lecca la viața băcăuană sunt legate de viața politică
și socială a urbei și județului. Fiind și prefect de Bacău, dar și senator și
deputat de Bacău, Iuniu Lecca avea foarte multe relații cu autoritățile locale,
cu oameni de cultură, cu oameni din elita orașului. „Indiferent că se întâlneau
la Prefectură, la o cafea sau la adunări electorale – spune nepotul
politicianului -, acum vedem cum decurgeau acestea. Sunt foarte multe amănunte
de bucătărie internă, de culise, puțin cunoscute, care cred că sunt de mare
interes pentru că în toate apar nume de circulație importantă din Bacăul acelor
vremuri”.
A
treia parte a însemnărilor se referă la activitatea de parlamentar, dar nu
descrisă sub forma unor rapoarte trimise, de exemplu, la partid sau în altă
parte, ci a unor întrevederi de culise, personale, după ședințe furtunoase în
Parlament, cu nume cunoscute ale politicii românești, gen Brătianu, Take
Ionescu sau alții. Sunt și comentarii asupra a ceea ce s-a întâmplat în
Parlament, aflăm păreri intime ale unora referitoare la unele legi, la unele
situații din societatea vremii.
Cine a fost Iuniu
Lecca
 |
| Iuniu Lecca |
Iuniu
Lecca s-a născut în 1863, la Bacău. A fost bacalaureat în Științe complete la
Sorbona și s-a dedicat politicii și diplomației. A fost, pe listele PNL,
deputat sau senator în Colegiul I Bacău în mai multe legislaturi (1891, 1895,
1899, 1901, 1905, 1907, 1912 și 1914), dar a fost și prefect de Bacău. În
timpul Primului Război Mondial a organizat, din proprie inițiativă, un spital
de campanie în oraș. Calitatea de parlamentar l-a caracterizat ca deosebit de
activ. A luat atitudine în mule privințe ale politicii vremii. La moartea sa, în
1940, la Radomirești, colegul său de bancă parlamentară, Nicolae Iorga scria:
„Era un aprig combatant politic și ideile sale și le spunea limpede și
curagios, nesfiindu-se să atace și părțile intangibile când el credea că așa
trebuie. Dar în relațiile personale era cel mai plăcut dintre oameni…”. Era un
om sever, dar drept, și în relațiile de familie, chibzuit în administrarea
averii.
Pe
cât de atent cu toate acestea a fost Iuniu Lecca în viața sa, pe atât de tragic
a fost modul în care i s-a tratat memoria după ce s-a stins fizic. A fost înmormântat
la Biserica Dealu Mare, ctitorită chiar de familia Lecca și restaurată pe banii
ei. „Comuniștii – scrie autorul monografiei -, în ura lor față de biserică și
boieri, au profanat mormântul lui Iuniu, dar și pe cel al generalului Dimitrie
Lecca, aflate conform tradiției în biserică, acoperindu-le cu o podea”.
O familie veche,
posibil cu origini corsicane
Familia
Lecca are rădăcini încă din vremea Imperiului Roman. La noi în țară a apărut
odată cu o căpetenie a lui Mihai Viteazul, Aga Leca. Acum patru ani, Dumitru
Lecca (fost antrenor al naționalei de baschet a României) a lansat în Bacău cartea
„Cronica unei mari familii băcăuane. Boierii Lecca”, în care vorbește de 27
dintre membrii familiei, de la paharnicul Gheorghe Lecca (1800 – 1835) la
primarul de Gioseni Dimitrie I. Lecca (1865 – 1907), toți parlamentari, prefecți,
primari, profesori sau magistrați, între care prefectul de Bacau Ioan (Enache)
Gh. Lecca (1825 – 1876), ministrul de Finanțe și parlamentarul Gheorghe Gh.
Lecca (1831 – 1885), generalul Dimitrie Gh. Lecca (1832 – 1888), senatorul,
deputatul și prefectul Caton G. Lecca (1860 – 1913), prefectul liberal Ion G.
Lecca (1863 – 1898), senatorul si deputatul liberal Victor G. Lecca (1865 –
1906), deputatul și senatorul liberal Iuniu I. Lecca (1863 – 1940) și prefectul
Dimitrie I. Lecca (1865 – 1907).
Istoria familiei Lecca – spunea descendentul de astăzi,
Dumitru - este foarte complicată și există multe păreri cu privire la geneza și
evoluția ei. “Pînă la străbunicul meu - a opinat Dumitru Lecca – pe firul evocărilor
se fac multe ipoteze. După unii, familia are origine italiană, după alții
albaneză. Eu cred că mult mai probabilă este varianta italiană, de unde s-a
ajuns și în Albania”. Niște regizori italieni au făcut și un film pe această
temă, pentru că familia Lecca are în Italia o istorie, dar ei au vrut să
cunoască și filiera românească. După cum spuneam, familia se trăgea din Corsica,
pe care o stăpâneau. La un moment dat, au fost înfrînți acolo și s-au răspândit
în Spania. Pentru destinul generalului din armata lui Mihai Viteazul, Aga Lecca,
au veni cu ceva ani în urmă italienii în România să
toarne filmul și astfel au ajuns și la Dumitru Lecca. Filmul lor a început la Suceava, ghidați de o carte a lui Octav Lecca
despre boierimea română. Apoi au ajuns la Bacău. “Mie – a mai opinat urmașul
familiei -, filmul lor nu-mi place prea mult: e o idee cam fantezistă. Scena
fundamentală a fost filmată la biserica din Dealu Mare, unde un actor l-a întruchipat
pe Aga Lecca. După ce își spune el replicile, pleacă spre altar, de unde ies
eu, ca o ide de continuitate în timp a familiei. Eu cred că filmul putea spune mult mai multe despre ce au reprezentat
membrii familiei. Pentru că ei chiar au însemnat ceva în acest județ și în
această țară“.
„Eu cred că însemnările
bunicului meu aduc o lumină nouă sau mai degrabă aspecte mai puțin cunoscute
din istoria vremii. Îmi propun publicarea acestor caiete, dar este un travaliu
foarte complicat, pentru că însemnările sunt scrise de mână, cu ortografia de
atunci. Eu doar am fotografiat pagină cu pagină, iar descifrarea scrisului nu
este una facilă. Deci, trebuie efectiv să transcriu însemnările. Până atunci, însă,
voi veni cu o comunicare referitoare la primul caiet, pe care o voi prezenta la
întrunirea din acest an a Arhivelor Statului Bacău, pentru a da sens următoarelor
demersuri. Voi prezenta aspecte din toate cele trei capitole pe care le-am menționat.
Și voi continua, în anii următori, cu extrase din aceste memorii”.
Dumitru Lecca, nepotul politicianului Iuniu Lecca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu