Descoperire senzațională în Arhivele Naționale: Nouă caiete cu însemnări ale ilustrului politician băcăuan Iuniu Lecca

• consemnări din viața politică, socială și economică a Bacăului, dar și a României, precum și din viața familiei Lecca, acoperă circa nouă ani din perioada interbelică

Nouă caiete cu însemnări zilnice făcute pe o perioadă de nouă ani (1906 – 1915) de ilustrul politician și demnitar băcăuan Iuniu Lecca au fost descoperite în fondul cu același nume de la Arhivele Naționale București, transferat de la Academia Română. Fiecare caiet conține circa 100 de pagini, care au fost fotocopiate pentru a fi transcrise și date publicității, în următorii ani, de profesorul Dumitru Lecca, descendent (nepot al politicianului) al cunoscutei familii de boieri, politicieni, demnitari și militari de carieră Lecca, origiară din județul Bacău.

„În dorința mea de a reconstitui istoria familiei Lecca – ne-a declarat Dumitru Lecca -, deoarece pe timpul comunismului s-a făcut tot posibilul ca istoria vechilor familii și tot ce au însemnat în România să dispară, m-am interesat de orice surse posibile de a mai găsi documente vechi, fotografii, înscrisuri, mai ales că am avut neșansa ca foarte multe să fi fost distruse intenționat. Așa cum s-a întâmplat la conacul familiei de la Radomirești (Letea Veche), unde toate documentele care existau au fost puse pe foc”.

Fiecare dintre cele nouă caiete cu însemnări olografe reprezintă, în general, un an, deci este vorba de o perioadă de nouă ani, echivalentă cu aproape toată perioada în care Iuniu Lecca a fost parlamentar de Bacău din partea PNL, deputat și senator.

Conținutul lor – spune Dumitru Lecca – pot fi împărțite pe trei capitole distincte. Însemnările de familie se referă la întânirile pe care Iuniu Lecca le-a avut cu copiii, cu familia, cu activitatea sa la moșia de la Radomirești, importante mai ales pentru oamenii interesați de amănunte din politica agrară a vremii, de relațiile pe care familia Lecca le întreținea cu sătenii sau de modul în care trăiau și munceau oamenii locului.

Însemnările despre participarea lui Iuniu Lecca la viața băcăuană sunt legate de viața politică și socială a urbei și județului. Fiind și prefect de Bacău, dar și senator și deputat de Bacău, Iuniu Lecca avea foarte multe relații cu autoritățile locale, cu oameni de cultură, cu oameni din elita orașului. „Indiferent că se întâlneau la Prefectură, la o cafea sau la adunări electorale – spune nepotul politicianului -, acum vedem cum decurgeau acestea. Sunt foarte multe amănunte de bucătărie internă, de culise, puțin cunoscute, care cred că sunt de mare interes pentru că în toate apar nume de circulație importantă din Bacăul acelor vremuri”.

A treia parte a însemnărilor se referă la activitatea de parlamentar, dar nu descrisă sub forma unor rapoarte trimise, de exemplu, la partid sau în altă parte, ci a unor întrevederi de culise, personale, după ședințe furtunoase în Parlament, cu nume cunoscute ale politicii românești, gen Brătianu, Take Ionescu sau alții. Sunt și comentarii asupra a ceea ce s-a întâmplat în Parlament, aflăm păreri intime ale unora referitoare la unele legi, la unele situații din societatea vremii.

Cine a fost Iuniu Lecca

Iuniu Lecca

Iuniu Lecca s-a născut în 1863, la Bacău. A fost bacalaureat în Științe complete la Sorbona și s-a dedicat politicii și diplomației. A fost, pe listele PNL, deputat sau senator în Colegiul I Bacău în mai multe legislaturi (1891, 1895, 1899, 1901, 1905, 1907, 1912 și 1914), dar a fost și prefect de Bacău. În timpul Primului Război Mondial a organizat, din proprie inițiativă, un spital de campanie în oraș. Calitatea de parlamentar l-a caracterizat ca deosebit de activ. A luat atitudine în mule privințe ale politicii vremii. La moartea sa, în 1940, la Radomirești, colegul său de bancă parlamentară, Nicolae Iorga scria: „Era un aprig combatant politic și ideile sale și le spunea limpede și curagios, nesfiindu-se să atace și părțile intangibile când el credea că așa trebuie. Dar în relațiile personale era cel mai plăcut dintre oameni…”. Era un om sever, dar drept, și în relațiile de familie, chibzuit în administrarea averii.

Pe cât de atent cu toate acestea a fost Iuniu Lecca în viața sa, pe atât de tragic a fost modul în care i s-a tratat memoria după ce s-a stins fizic. A fost înmormântat la Biserica Dealu Mare, ctitorită chiar de familia Lecca și restaurată pe banii ei. „Comuniștii – scrie autorul monografiei -, în ura lor față de biserică și boieri, au profanat mormântul lui Iuniu, dar și pe cel al generalului Dimitrie Lecca, aflate conform tradiției în biserică, acoperindu-le cu o podea”.

O familie veche, posibil cu origini corsicane

Familia Lecca are rădăcini încă din vremea Imperiului Roman. La noi în țară a apărut odată cu o căpetenie a lui Mihai Viteazul, Aga Leca. Acum patru ani, Dumitru Lecca (fost antrenor al naționalei de baschet a României) a lansat în Bacău cartea „Cronica unei mari familii băcăuane. Boierii Lecca”, în care vorbește de 27 dintre membrii familiei, de la paharnicul Gheorghe Lecca (1800 – 1835) la primarul de Gioseni Dimitrie I. Lecca (1865 – 1907), toți parlamentari, prefecți, primari, profesori sau magistrați, între care prefectul de Bacau Ioan (Enache) Gh. Lecca (1825 – 1876), ministrul de Finanțe și parlamentarul Gheorghe Gh. Lecca (1831 – 1885), generalul Dimitrie Gh. Lecca (1832 – 1888), senatorul, deputatul și prefectul Caton G. Lecca (1860 – 1913), prefectul liberal Ion G. Lecca (1863 – 1898), senatorul si deputatul liberal Victor G. Lecca (1865 – 1906), deputatul și senatorul liberal Iuniu I. Lecca (1863 – 1940) și prefectul Dimitrie I. Lecca (1865 – 1907).

Istoria familiei Lecca – spunea descendentul de astăzi, Dumitru - este foarte complicată și există multe păreri cu privire la geneza și evoluția ei. “Pînă la străbunicul meu - a opinat Dumitru Lecca – pe firul evocărilor se fac multe ipoteze. După unii, familia are origine italiană, după alții albaneză. Eu cred că mult mai probabilă este varianta italiană, de unde s-a ajuns și în Albania”. Niște regizori italieni au făcut și un film pe această temă, pentru că familia Lecca are în Italia o istorie, dar ei au vrut să cunoască și filiera românească. După cum spuneam, familia se trăgea din Corsica, pe care o stăpâneau. La un moment dat, au fost înfrînți acolo și s-au răspândit în Spania. Pentru destinul generalului din armata lui Mihai Viteazul, Aga Lecca, au veni cu ceva ani în urmă italienii în România să toarne filmul și astfel au ajuns și la Dumitru Lecca. Filmul lor a început la Suceava, ghidați de o carte a lui Octav Lecca despre boierimea română. Apoi au ajuns la Bacău. “Mie – a mai opinat urmașul familiei -, filmul lor nu-mi place prea mult: e o idee cam fantezistă. Scena fundamentală a fost filmată la biserica din Dealu Mare, unde un actor l-a întruchipat pe Aga Lecca. După ce își spune el replicile, pleacă spre altar, de unde ies eu, ca o ide de continuitate în timp a familiei. Eu cred că filmul putea spune mult mai multe despre ce au reprezentat membrii familiei. Pentru că ei chiar au însemnat ceva în acest județ și în această țară“.

„Eu cred că însemnările bunicului meu aduc o lumină nouă sau mai degrabă aspecte mai puțin cunoscute din istoria vremii. Îmi propun publicarea acestor caiete, dar este un travaliu foarte complicat, pentru că însemnările sunt scrise de mână, cu ortografia de atunci. Eu doar am fotografiat pagină cu pagină, iar descifrarea scrisului nu este una facilă. Deci, trebuie efectiv să transcriu însemnările. Până atunci, însă, voi veni cu o comunicare referitoare la primul caiet, pe care o voi prezenta la întrunirea din acest an a Arhivelor Statului Bacău, pentru a da sens următoarelor demersuri. Voi prezenta aspecte din toate cele trei capitole pe care le-am menționat. Și voi continua, în anii următori, cu extrase din aceste memorii”.

Dumitru Lecca, nepotul politicianului Iuniu Lecca

Uitarea, destinul tragic al unei familii de boieri bacauani: Lecca

* desi a dat Bacaului si tarii noua parlamentari si sapte prefecti si a lasat in urma scoli, spitale, biserici si drumuri, despre familia Lecca nu se mai vorbeste nici astazi prea multe

Putine familii mari ale Romaniei au avut destinul tragic al familiei de boieri, militari de cariera, politicieni si diplomati Lecca, din judetul Bacau. Nu atit datorita vicisitudinilor vremurilor prin care au trecut membrii ei, cit, poate, mai ales datorita anonimatului in care a impins-o orinduirea sociala creata dupa al doilea Razboi Mondial. La 20 de ani de cind istoria Romaniei se poate scrie, insa, altfel decit s-a facut pina in 1989, singurul urmas direct al familiei care se mai afla in tara, Dumitru Lecca, se lupta sa scoata la lumina putinele dovezi care mai exista in legatura cu aceasta. A putut intocmi, pina acum, 13 pagini de manuscris, poate cea mai completa “monografie” a familiei, in prezent, in care apar mai putin de 20 de nume ale inaintasilor sai, dar despre care, in unele cazuri, nu a putut consemna decit cu ce s-a ocupat si pentru ce ar fi trebuit sa ramina in istoria locului.

- foto: Trei generatii, din familie: Rodica, Dumitru Gheorghe G., Bogdan Henri D. si Radu Dimitrie Lecca

“Bacaul - spune Dumitru Lecca - a avut, pana la un moment dat, o strada cu numele familiei mele. Daca imi aduc bine aminte, era chiar numele “General Lecca”. {i comuna Ungureni a purtat numele Lecca. A venit, insa o vreme cind toate acestea s-au sters complet. Cind am revenit in Bacau, dupa 1989, si am cercetat la Arhivele Statului, am descoperit ce mari eforturi s-au facut pentru a nu mai exista undeva inscrise aceste nume. Am descoperit lucruri curioase, chiar la nivel politic. De exemplu, unele personalitati politice din Bacau au vorbit foarte mult de un bun prieten al familiei Lecca, Mircea Cancicov, un om important al vremii sale, dar incontestabil departe de rolurile pe care le-au jucat in istorie membrii familiei Lecca. Eu cred ca in toata Romania este foarte greu sa fie gasita o alta familie care a avut opt sau noua politicieni de marca, senatori si deputati, si sapte prefecti de Bacau. Ei au condus acest judet, la un loc, foarte multi ani. Trecerea lor pe aici a lasat urme: biserici, scoli, spitale, drumuri. Cu toate acestea, in zona nu se mai stia, nu se mai vorbea nimic despre familia Lecca. Am fost invitat la diverse manifestari culturale, literare etc. Foarte vag mai stia cite cineva ceva”.

Filmul unei familii stravechi

Istoria familiei Lecca este foarte complicata. Exista multe pareri cu privire la geneza si evolutia ei. “Pina la strabunicul meu - a opinat Dumitru Lecca - se fac multe ipoteze. Dupa unii, familia are origine italiana, dupa altii albaneza. Eu cred ca mult mai proabila este varianta italiana, de unde s-a ajuns si in Albania”. Niste regizori italieni au facut si un film pe aceasta tema, pentru ca familia Lecca are, in Italia, o istorie. Ei au vrut sa cunoasca si filiera romana. Familia se tragea din Corsica, pe care o stapineau. La un moment dat, au fost infrinti si s-au raspindit in Spania, unde exista dovezi clare (monumente, scrieri). Un membru al familiei a fost un general al lui Mihai Viteazul, Aga Lecca. Pe aceasta filiera au venit italienii in Romania, sa toarne filmul si astfel au ajuns si la Dumitru Lecca. Au vazut documentele pe care le detine, dar si statuia lui Mihai Viteazul din Bucuresti, pe soclul careia apare numele lui Aga Leca. Filmul lor a inceput la Suceava, ghidati de o carte a lui Octav Lecca despre boierimea romana. Apoi au ajuns la Bacau. “Mie – a mai opinat urmasul familiei -, filmul lor nu-mi place prea mult: e o idee cam fantezista. Scena fundamentala a fost filmata la biserica din Dealu Mare, unde un actor l-a intruchipat pe Aga Lecca. Dupa ce isi spune el replicile, pleaca spre altar, de unde ies eu, ca o ide de continuitate in timp a familiei. Eu cred ca filmul putea spune mult mai multe despre ce au reprezentat membrii familiei. Pentru ca ei chiar au insemnat ceva in acest judet si in aceasta tara“.

Unde ne sint boierii de altadata?

Mormintele unora dintre membrii familiei Lecca se afla la bisica din Dealu Morii, in comuna Ungureni. "Biserica a fost ridicata de un strabunic si restaurata de generalul Lecca si de bunicul meu - spune urmasul familiei. De aceea, ei au fost ingropati in biserica, fiind ctitori. ~n vremea comunismului, mormintele au fost lasate la locul lor, dar peste ele s-a turnat o noua podea. Astfel, cind am ajuns eu acolo, nu se mai vedea nimic. Culmea, la intrare era o placa, pusa de generalul Lecca, plasata intr-un loc mai ferit, poate de aceea a si ramas la locul ei. N-am mai cerut dezvelirea mormintelor, dar am solicitat sa se puna, in zona aceea a bisericii, o placa, pentru a marca locul. ~n acele morminte sint generalul Lecca, tatal, un frate si o sora ai lui si bunicul meu. Mai este, la Geoseni, mormintul fratele bunicului meu, care a fost primar in aceasta comuna, care a facut, cu sotia lui, biserica de acolo, scoala si baia comunala. Mormintul lui nu mai avea nici placa, nici cruce, nimic. L-am refacut mult mai tirziu. ~n satul Bogdanesti (Traian) sint fratele tatalui meu si fiul sau, la biserica ridicata de ei, iar al treilea frate al lui tata a fost ingropat in Bacau, in Cimitirul Central, dar mormintul sau nu mai exista, desi avem act de proprietate asupra lui. Tatal meu, Gheorghe Alexandru, a fost inmormintat in Bucuresti, la Bellu Militar, impotriva vointei lui".

Pe furis, in Bacau

Gheorghe Alexandru a fost diplomat de cariera. Ultima lui misiune a fost, in 1943, de ambasador al Romaniei pentru tarile nordice, la Stockholm si Helsinki. Era un punct foarte important al diplomatiei romanesti si europene, pentru ca prin ambasada Romaniei s-au dus tratativele intre aliati si rusi. A fost un om informat si, mai mult, fusese chiar sfatuit sa nu se mai intoarca in tara, unde cartile erau facute, dupa razboi. A refuzat, insa, pe principiul ca nimic nu-l putea opri sa vina sa aprinda o luminare la mormintele fratilor si parintilor, a bunicilor lui. Acolo voia sa fie si el inmormintat. Da, lucrurile au stat altfel de cum gindea diplomatul, pentru ca tot Ministerul de Externe avea sa fie concediat. "Tata - spune, astazi, fiul sau -, avind o boala grava de ochi, a scapat de inchisoare, dar i s-a fixat domiciliu obligatoriu în Bucuresti. De unde nu mai putea pleca. Singurul care a mai venit, ulterior, in Bacau, am fost eu, dar n-am mai ajuns in comuna Letea sau in alte locuri. Lucram in sport, antrenorul unor echipe de baschet. Jucam si in Bacau, dar veneam numai asa: hotel, sala, trenul spre casa. Ma mai intilneam, fugitiv, doar cu o ruda a noastra, avocatul Gheorghe Raileanu, o personalitate a Bacaului. O sala de judecata ii poarta astazi numele. Era fratele sotiei unui frate al tatalui meu. Pe linie de descendenta, astazi am mai ramas, ca mostenitori directi, eu si un baiat al unui var, care acum este in Elvetia. Evident, mai sint copiii si nepotii mei. O ruda ceva mai indepartata traieste la Paris. Este un cunoscut om de stiinta".

Dreptatea se restabileste greu

Pornind de la rolul familiei si de la marimea ei, se poate deduce ca si averea acesteia a fost pe masura. Evident, Dumitru Lecca a inceput seria de revendicari, din 1990 incoace, dar nici pe departe de genul de a revendica sate intregi, cum s-a spus uneori, pentru ca nici nu permite legea. Se pot revendica maxim 50 de hectare de teren, de exemplu. Cit despre bunurile de patrimoniu, majoritatea au fost distruse sau au disparut. “Mai trist este ca nu am simtit nici un fel de efort al administratiilor locale sa se faca dreptate - ne-a declarat mostenitorul. Tot ce a avut familia s-a luat intr-o noapte, iar eu nici dupa douazeci de ani n-am terminat cu dosarele si procesele pe rol. As mai fi vrut ca o strada a Bacaului sa poarte, din nou, numele Lecca. La Ungureni, de cite ori am fost, au venit oameni care ar vrea schimbarea numelui comunei in Leca, asa cum a fost. Numele actual le este strain, nejustificat. Dar, nu se intimpla nimic. Sigur, totul e greu, dar un popor fara istorie nu exista. De ce sa o negam? Probabil ca daca si eu as fi plecat din tara si nu m-as mai fi intors, despre familia Lecca nu se mai auzea nimic. Scopul, de la inceput, a fost ca numele ei sa dispara definitiv. Tot eu m-am ingrijit, avind in vedere optiunile politice ale unora dintre inaintasii mei, ca la sediul PNL din Bacau sa punem un tablou, o fotografie mare care ii infatiseaza pe principalii dintre ei. La Radomiresti, sint in faza avansata cu refacerea conacului familiei, care se afla pe lista monumentelor istorice“.Despre cine a fost si ce a insemnat familia Lecca in Bacau, in curind.