E lesne să ordoni să dai. Dar dacă n-ai, de unde dai?

Oricât de sinistră ar fi, trebuie să ne amintim acum o vorbă cu profund înțeles: de moarte și de fisc nu ai cum să scapi. Nici mort nu mai scapi! Pentru că de câteva zile și persoanele fizice care nu obțin venituri nu sunt scutite special sunt obligate să achite contribuția la sistemul public de sănătate (CASS), conform prevederilor noului Cod fiscal. Mort-copt, plătești!

Stai și te uiți la noua prevedere legală ca pisica la calendar și nu înțelegi: păi, de unde bani dacă nu ai niciun venit? Unde e logica?

L-am auzit pe unul comentând cu năduf: „Eu înțeleg că prin această măsură statul îndeamnă oamenii la furt și tâlhărie. Dacă nu obțin niciun fel de venit, de unde să plătesc? Nu-mi rămâne decât să ies în stradă cu toporul.”

Mă scutur ca de o vedenie rea și dau de o altă opinie, care parcă mă mai luminează: „Nu înțeleg comentariile negative. De unde vreți să aibă medicii salarii mai mari, să nu trebuiască să vă ceară șpagă sau să nu plece din țară? Dacă vi se pare mare contribuția, ia vedeți în țările occidentale cât se plătește. Dar dacă un meseriaș bun lucrează la negru, plătește CASS? El câștigă de trei ori mai mult, iar dacă se înbolnăvește este tratat exact ca cel care a plătit mulți ani contribuția dintr-un salariu nenorocit. Sau unul care închiriază apartamente, fără să plătească vreun impozit. E corect? Și câte exemle or mai fi!”

Parcă m-am mai luminat, dar tot nu pot înțelege: dacă unul chiar nu are nici un venit, cu ce să plătească? Vorba marelui Constantin Tănase: „E lesne să ordoni să dai. Dar dacă n-ai, de unde dai?”

Statul a pornit, pe această temă, o veritabilă vânătoare de contribuabili. Corect, însă aș vrea să-i văd prinși pe cei care au și nu dau, adică nu declară cât au. Pentru că celorlalți, săracilor lipiți, le mai poți impune, eventual, doar să-și vândă tot ce mai au și să plătească cei aproape 60 de lei lunar. Până în ziua în care nu vor mai avea nimic, decât viața.

Să fim, totuși, corecți: sunt opt categorii de persoane scutite de o asemenea contribuție. De la a noua în sus (sau în jos) e altă poveste. Și, în definitiv, dacă poți munci chiar și cu ziua, tot mai câștigi ceva. Doar că o zi nu ține cât un an.