Presa liberă este esențială pentru funcționarea unei democrații

• declarația Înaltului Reprezentant, Federica Mogherini, în numele Uniunii Europene (UE), cu ocazia Zilei Mondiale a Libertății Presei - 3 mai 2017

Federica Mogherini

Presa liberă este esențială pentru funcționarea unei democrații. Astăzi sărbătorim Ziua Mondială a Libertății Presei într-un context dificil pentru jurnalism. Libertatea de exprimare și libertatea presei fac obiectul unui număr tot mai mare de atacuri în întreaga lume.

O mass-media liberă, diversă și independentă este indispensabilă pentru promovarea și apărarea democrației la nivel mondial. O presă liberă și libertatea de exprimare se numără printre elementele care stau la baza democrației, contribuie la asigurarea unor societăți stabile, favorabile incluziunii și rezistente și pot juca un rol în atenuarea tensiunilor și a conflictelor. UE sprijină punerea în aplicare a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, care prevede asigurarea accesului universal la informații și protecția libertății de exprimare.

Sprijinirea unui jurnalism independent, calitativ și etic este esențială. Prin facilitarea liberei circulații a informațiilor de calitate și bine documentate cu privire la chestiuni de interes public, precum și prin rolul său de "câine de pază” al intereselor cetățenilor, mass-media independentă stă la baza democrației participative și reprezintă un instrument de responsabilizare a guvernelor pentru acțiunile lor. UE se asigură că respectarea libertății de exprimare este integrată în toate politicile și programele sale de dezvoltare. În special, UE finanțează în țările terțe proiecte specifice menite să contribuie la consolidarea calității jurnalismului, a accesului la informațiile publice și a libertății de exprimare. Începând din iunie 2015, UE a sprijinit, în cadrul programului său pentru granturi cu valoare redusă, cel puțin 45 de apărători ai drepturilor omului aflați în pericol, care promovează respectarea dreptului la libertatea de exprimare.

UE condamnă creșterea numărului de încălcări ale drepturilor jurnaliștilor și profesioniștilor din domeniul mass-media, precum și a numărului de amenințări la adresa lor atât în mediul online, cât și în afara acestuia. Este datoria tuturor statelor să își îndeplinească obligațiile asumate la nivel mondial privind protejarea libertății de exprimare și siguranța jurnaliștilor, prin asigurarea unui cadru juridic favorabil și prin aducerea în fața justiției a tuturor celor vinovați de atacuri împotriva jurnaliștilor. UE se opune în mod constant, atât în cadrul contactelor bilaterale cu țările terțe, cât și în cadrul forurilor multilaterale și regionale, oricărui act legislativ, oricărei reglementări sau presiuni politice care limitează libertatea de exprimare și ia măsuri concrete pentru a preveni atacurile împotriva jurnaliștilor și a bloggerilor și pentru a răspunde acestor atacuri.

Orientările UE privind libertatea de exprimare online și offline, adoptate în 2014 (și modalitățile de punere în aplicare continuă a acestora), reafirmă hotărârea UE de a promova libertatea de opinie și de exprimare ca drepturi care trebuie exercitate de către oricine și oriunde, pe baza principiilor egalității, nediscriminării și universalității, prin orice mijloace de comunicare și fără a ține seama de frontiere.

Muștele Eladei n-au auzit nici de regulile UE, nici de Brexit

Am rămas pe gânduri, în primii ani ai deceniului ’90, când o cunoscută colegă de breaslă a părăsit Televiziunea Română, după o scurtă dar fulminantă carieră, și a plecat la BBC. Dar, am fost de-a dreptul frapat când am citit, într-un interviu pe care i l-a acordat unui confrate, una dintre principalele cauze care i-au determinat plecarea din TVR: acolo începuseră șefii să impună prea multe reguli!

Mă gândesc de vreo 25 de ani la motivul invocat de colega noastră, pe care cel puțin la început l-am considerat un sofism. Un raționament corect, dar bazat pe aspecte neesențiale ale fenomenului. De doi încoace, poate chiar de mai mult timp, aud însă tot mai des de tirania regulilor care ne înrobește ca națiune independentă, pentru că am intrat în horă cu europenii din UE. Reguli peste reguli – spune multă lume – vin de la „Înalta Poartă” a Bruxelului, iar durerea coace mocnit. De vreo săptămână, însă, buboiul acesta s-a spart acolo unde a copt mai mult, adică în Marea Britanie: Brexit!

Jos Regulile în UE! – pare a fi acum sloganul zilei. Încă din 2005, olandezii – spunea chiar premierul acestora, Jan Peter Balkenende - au votat împotriva noii Constituții europene, unul dintre motive fiind că UE decide prea multe reguli sau își asumă prea multe responsabilități care ar trebui să revină statelor membre.

Avem nevoie de o libertate pe care în UE numai pe la greci am mai văzut-o? Ar fi bun exemplul lor, adică un fel de nesupunere ostentativă, pe motiv că suntem independenți, suntem țară de sine stătătoare?

Trecător prin vechea Eladă, „fotografiam” totul. Am văzut deseori aspecte care mi-au adus aminte exact de regulile impuse de UE, pe care le credeam tabu, menite să ne civilizeze în stil occidental, dar care acolo, la greci, nu prea se aplicau. Bâzâia musca vreo ciozvârtă pusă pe tarabă fără nicio măsură de protecție sanitară? Nu intervenea nimeni. Poate că muștele Eladei sunt curate. Și, mai ales, nu au auzit de regulile UE. Nici de Brexit.

Ziua Internațională a Libertății Presei

Astăzi, 3 mai, este celebrată Ziua Internațională a Libertății Presei, la aniversarea a 25 de ani de la Declarația de la Windhoek. Monitorizarea acestui domeniu arată că România se află în continuare printre țările în care libertatea presei nu este deplină, iar pe plan internațional meseria de ziarist în presa scrisă este cea mai rea. La acest moment, Uniunea Europeană (UE) a doreit să reamintească principiul conform căruia „crearea, menținerea și promovarea unei prese independente, pluraliste și libere sunt esențiale pentru dezvoltarea și menținerea democrației la nivel național și pentru dezvoltarea economică”.
Iată, însă, Declarația Înaltului Reprezentant, Federica Mogherini, în numele UE la acest eveniment:

„Dreptul la libertatea de opinie și de exprimare include libertatea de a căuta, de a primi și de a comunica informații. Acest drept este un element esențial al guvernanței democratice și al dezvoltării. Cetățenii trebuie să fie informați pe deplin pentru a-și putea forma o opinie și pentru a participa la procesul decizional care le afectează viața. Libertatea de informare contribuie, de asemenea, la o mai bună guvernanță, deoarece sporește transparența în afacerile publice și poate fi utilizată ca un instrument de responsabilizare a guvernelor pentru acțiunile lor, în special în cazul în care accesul la informații are ca rezultat dezvăluirea unor încălcări ale drepturilor omului sau a unor practici de corupție.

Asigurarea accesului la informații poate servi la promovarea justiției și a măsurilor reparatorii, în special după perioade de încălcări grave ale drepturilor omului.

Federica Mogherini

UE se angajează să continue promovarea și protejarea libertății de opinie și de exprimare la nivel mondial, nu numai offline, ci și în legătură cu spațiul cibernetic și cu alte tehnologii ale informației și comunicațiilor, fapt subliniat prin adoptarea, în 2014, a Orientărilor UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline.

UE condamnă nivelul tot mai ridicat de intimidare și violență cu care se confruntă jurnaliștii, apărătorii drepturilor omului, actorii din domeniul mass-mediei și alte persoane în numeroase țări din întreaga lume atunci când își exercită dreptul la libertatea de opinie și de exprimare online și offline.

Pe lângă combaterea violenței directe, UE este decisă să lupte atât împotriva legilor sau a practicilor care impun cenzura, încurajează autocenzura sau prevăd sancțiuni legale, inclusiv sancțiuni penale, financiare și administrative, cât și împotriva abuzului de putere de piață și a condițiilor economice precare.

UE își reafirmă hotărârea de a promova și de a sprijini libertatea de opinie și de exprimare ca drepturi care trebuie exercitate oriunde și de către oricine, pe baza principiilor egalității, nediscriminării și universalității, prin orice mijloace de comunicare și fără a ține seama de frontiere.

Acesta este dreptul dumneavoastră!”

Presa fără pumni în gură

Mii de publicații din întreaga lume celebrează, astăzi, 3 mai, Ziua Mondială a Libertății Presei. În puzderia de sărbători dedicate oricui și oricum (la Slobozia, de exemplu, tot astăzi este „Ziua bărbatului… slobozean”), o zi închinată libertății de exprimare prin presă reflectă o realitate care se perpetuează și care parcă chiar ia amploare: în toată lumea, atentatele la libera exprimare sunt tot mai multe și tot mai grave.

Data de 3 mai comemorează Declarația de la Windhoek, adoptată la 3 mai 1991, în cadrul Seminarului pentru promovarea unei prese africane independente și pluraliste, organizat de UNESCO și ONU la Windhoek, Namibia. Pe 23 decembrie 1993, Adunarea Generală a ONU declara ziua de 3 mai drept Ziua Mondială a Libertății Presei. Ințiativa a venit la Conferința Generală UNESCO, în care aceasta, printr-o rezoluție din 1991 asupra promovării libertății presei în lume, a recunoscut că o presă liberă, pluralistă și independentă este o componentă esențială a unei societăți democratice.

În acest an, World Association of  Newspapers and News Publishers (WAN-IFRA), organizația globală a industriei ziarelor, cu sediul la Paris, a pus la dispoziția publicațiilor din întreaga lume eseuri, editoriale, interviuri, fotografii și materiale promoționale despre semnificația zilei de 3 mai, dar și scrisori de protest la adresa țărilor ale căror guverne intimidează și atacă presa. Majoritatea dezvoltă tema „Jurnaliști în exil". Scrisorile de protest au putut fi semnate și trimise liderilor din Iran, Mexic, Filipine, China și Sri Lanka, în care drepturile omului, dar și ale liberei expresii, sunt grav atacate.

Noi, românii, ne-am obișnuit să vorbim, în asemenea situații, de „pumnul pus în gura presei”. De cine? De cei care dețin Puterea, sub oricare dintre formele acesteia. Cea mai recentă și mai longevivă tentativă, poate și cea mai gravă, a fost preluarea publicațiilor de către partidele politice sau de acoliții acestora și dirijarea informațiilor către ținte precise. Pumnul a fost înlocuit, deseori, cu palma. Sau cu bancnotele de valori mari. Dar nu numai. Pumnul devenise prea vizibil.