Dumitru Brăneanu propune ca o stradă din Onești să poarte numele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej

Primele blocuri în Onești au fost construite în Cvartalul 1

Omul politic băcăuan Dumitru Brăneanu, în prezent consilier județean, dar și președinte al Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor, vine cu o propunere aparent surprinzătoare: un bulevard sau o stradă din municipiul Onești ar trebui să poarte numele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. „Fac această propunere – ne-a declarat politicianul - pentru că acest oraș există datorită lui”. Președintele Comisiei de atribuiri de denumiri a județului, prof. Vilică Munteanu, spune că o asemenea propunere ar avea șanse să fie susținută, „deși ea a trezi spiritele”.

Fotografii din Oneștiul perioadei 1963 - 1965

Din martie 1965, orașul Onești a purtat numele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, până în 1990 când, după evenimentele din 1989, s-a revenit la denumirea inițială. Practic, orașul a fost edificat în paralel cu apariția platformei industriale Borzești pentru care a și fost proiectat, în perioada în care România era condusă de Gheorghe Gheorghiu-Dej. În anul 1952, Consiliul de Miniștri a hotărât construirea Grupului Industrial Borzești și a orașului, în șase etape. Primele două etape au fost în perioada 1952 – 1965. Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost liderul comunist al României din 1948 până la moartea sa, pe 1 martie 1965, și Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 21 martie 1961 - 19 martie 1965.

„Trebuie să ne asumăm istoria, din care face parte și perioada comunistă – a pecizat Dumitru Brăneanu. Gheorghe Gheorghiu-Dej avea în Onești, în zona Perchiu, un bătrân la care venea adesea și se consulta în multe probleme, după cum mi-au spus chiar oamenii locului. Așa a dispus construirea platformei industriale petrochimice la Onești, nu la Moinești mai aproape de sondele de țiței sau la Dărmănești unde exista deja o rafinărie. Dar a ținut cont că lângă Onești erau și petrol și sare și putea fi dezvoltată petrochimia”.

Dumitru Brăneanu este convins că Gheorghe Gheorghiu-Dej a avut multe păcate, dar a făcut și lucruri bune: i-a scos pe ruși din țară în 1958, iar în 1964 a dat administia generală pentru deținuții politici.

„Sunt destule controverse în istorie pe aceste teme, dar ce e vizibil trebuie pus în valoare, iar Oneștiul are o datorie morală față de acest om politic” – a mai spus interlocutorul nostru. Eu am propus primarilor de până acum ai Oneștiului să dea un astfel de nume unei străzi a orașului, dar dacă nu avem curaj să ne asumăm istoria este mare păcat. Și în Bacău pot fi date exemple similare”.

Interesant este – spune Vilică Munteanu – că și pentru Petru Groza există o propunere ca numele său să fie dat unei străzi într-o localitate din județul Bacău.

Oneștiul are peste 140 de străzi, multe cu nume comune, precum nume de plante sau de anotimpuri.

„Poate ar fi nimerit să se facă o dezbatere publică, pentru a se înțelege ce a însemnat Gheorghe Gheorghiu-Dej pentru România și mai ales pentru Onești. Nu poate fi șters din istoria țării. Și nu poate fi văzut numai în negru. Datorită poziției lui antisovietice a și fost asasinat, prin iradiere, la o lună de la o declarație făcută în aprilie 1964. Și în CAER și în Tratatul de la Varșovia era privit cu circumspecție de ruși, de unguri, de polonezi, pentru că nu făcea front comun. Dar România până în 1958 a fost țară sub ocupație armată. Nu puteai să miști în front, pentru că era pericolul ca țara să se transforme în republică sovietică”.

Vilică Munteanu, președintele Comisiei județene de atribuiri de denumiri

Se reface memoria industrială a Oneștiului. La Chimcomplex s-a deschis muzeul combinatului chimic

• acesta este primul muzeu de întreprindere oneștean și al doilea din județul Bacău

Societatea comercială Chimcomplex Borzești are, de la sfârșitul lunii iunie, propriul ei muzeu. Profesioniștii muzeografi ar putea avea observații la această denumire și poate pe bună dreptate: un muzeu e un muzeu, organizat după toate regulile muzeografiei. Dar ceea ce este expus, la Borzești, deocamdată într-o singură cameră, poate fi oricnd germenele unui adevărat muzeu „industrial”, primul de acest fel din Onești și al doilea după cel al minei de sare Salina, din Târgu Ocna. Cu această întreprindere de sorginte spirituală, începe să se refacă memoria industrială a Oneștiului, un oraș prin excelență industrial.

Dorel Bălăiță în muzeul pe care îl organizează

Un fost coleg de breaslă al nostru în Bacău, inginerul Dorel Bălăiță, întors la primele arme profesionale de vreo 20 de ani, chiar la Chimcomplex, un pasionat de istorie și istorii, dar și un colecționar cunoscut și foarte activ, este sufletul acestei întreprinderi sprituale. „Ideea muzeului – ne-a declat Dorel Bălăiță - a venit de la directorul general al combinatului, domnul Dumitru Coman. Pe această platformă industrială au lucrat, în peste 60 de ani, foarte mulți oameni. Dar, din păcate, nu se mai știe mai nimic despre ei. E păcat să nu păstrăm memoria lor. Acolo și-au sacrificat tinerețea, acolo s-au pus în slujba unei industrii care astăzi, iată, dispare.” Muzeul este primul de pe platforma industrială petrochimică Onești și, poate, un imbold și pentru cei care mai sunt astăzi în Rafo sau Carom, la CET Borzești sau chiar la fostul IUC Borzești de a prelua inițiativa. În țările civilizate, siturile industriale desființate au fost transformate în muzee în aer liber. Poți vizita instalații industriale celebre, chiar mine de cărbune de altădată. La noi, mulți au visat ca în locul marilor combinate industriale să răsară porumb.

O industrie care are la bază drobul de sare

Drobul de sare de la baza industriei clorosodicelor

Industria sodelor, a clorului și a celorlalte derivate de lângă ele a fost construită pe un munte de sare. Nu la propriu, la figurat, pentru că și la Borzești combinatul chimic, pornit în 1959, dar al cărui act de înființare datează din 1954, se află la zecei de kilometri de zăcămintele de sare de la Târgu Ocna. Sodele, clorul, hidrogenul și alte derivate se obțin, însă, numai din sare. Drobul de sare a fost la prppriu materia primă de bază în combinat în primii ani,adus cu trenul sau camioanele, până s-a inventat și s-a pus în funcțiune actualul saleduct.

De aceea, de cum intri în micul muzeul de la Chimcomplex dai cu ochii chiar de drobul de sare. „În muzeul nostru – spune Dorel Bălăiță - am vrut să adunăm imagini, informații despre cei care au pus bazele acestui combinat. Mi-e mi-a revenit sarcina de a aduna informațiile. Am găsit foarte multe fotografii, dintre care o parte apar deja în muzeu. Astfel, am făcut și un scurt istoric al combinatului. Am găsit fotografii cu primele săpături la fundații, cu primele instalații, prima fiind instalația de oxigen, intrată pe producție în 1959, pentru că oxigenul era necesar flăcării oxiacetilenice. Era necesară șantierului. Am găsit un teanc de fotografii vechi, de prin anii '60. Le-am găsit aici, în combinat, deci sunt din arhiva acestuia. Le-am scanat și am început să întreb, prin fabrică, pe cei mai vechi, ce sunt acele imagini.” Așa l-a identificat pe Costache Sava, primul director general al combinatului, a identificat primele instalații – de oxigen, de clorură de calciu soluție (acum în modernizare, pentru a-i mțri capacitatea), cuptorul de var și instalația de clorură de var, acum modernizată, dar care nu mai are camerele de sinteză din beton, ci făcute din oțel protejat. Chimcomplex este, de altfel, singurul producător de clorură de var din țară. Aici s-a găsit și lista primilor ingineri din combinat, din 1961, cu circa 120 de nume.

Fotografii și aparatură industrială din secolul trecut

La Borzești, sarea dizolvată intra în vechile electrolize cu catod de mercur, celebrele Denora 1 și Denora 2. Acum instalațiile nu mai există, dar au rămas imaginile lor. În muzeu. Tot acolo este o imagine din lunca Trotușului, care arată cum era aceasta la 1904, când s-au sărbătorit 400 de ani de la moartea lui {tefan cel Mare. Atunci, Biserica din Borzești, ctitorie a domnitorului pe locurile în care s-a născut, a fost refăcută, au fost dați jos contraforții masivi care o susțineau. În fotografie se vede lunca Trotușului unde, mult mai târziu avea să apară Platforma industrială Borzești și Combinatul chimic.

Fotografii, aparatură veche, machete de instalații 
– din zestrea muzeului

În muzeu sunt imagini din instalațiile combinatului, aparatură de automatizare și control (AMC) veche, din primele generații, voluminoase, greoaie. „Am expus – ne-a mai spus inginerul Bălăiță - și câteva dintre primele cataloage de prezentare a produselor combinatului și chiar o celebră enciclopedie de chimie, ediția din 1928 - Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry (Enciclopedia de Chimie Industrială a lui Ullmann), o lucrare de referință care conține foarte multe teme din chimia industrială, lucrare publicată pentru prima dată în 1914 de Fritz Ullmann, dar care apare și astăzi, inclusiv online, și pe care o folosim și noi.

Am găsit imagini interesante cu vizitele unor demnitari de partid și de stat din acea vreme la combinatul chimic din Borzești, cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceaușescu, Chivu Stoica, Ion Gheorghe Maurer, dar și cu invitații acestora, precum Walter Ulbricht (liderul comunist din Republica Democrată Germană), Nikita Hrușciov (liderul URSS), Iosif Boroz Tito (Iugoslavia) sau regele Baudouin al Belgiei și regina Fabiola. Unii nu au ajuns și în combinat, dar au fost în Onești. Va trebui să le valorificăm și pe ele, pentru că reprezintă momente din istoria combinatului și a Oneștiului.”

Primul combinat, primul muzeu

Combinatul chimic a fost prima unitate construită pe platforma petrochimică Borzești-Onești. Acum este și singurul în funcțiune, cu excepția unor secții de la Carom și a stării de așteptare de la Rafo, rafinărie încă nepornită. Platforma industrială are o istorie de peste 60 de ani, iar orașul Onești a apărut datorită ei. Era doar un târg, la intersecția unor drumuri comerciale, pe care se transportau mai ales sare și petrol. Era legătura dintre Moldova și Ardeal.

„Eu am în intenție să scot chiar o broșură cu istoria combinatului, despre aceste începuturi ale industriei oneștene – a conchis Dorel Bălăiță. Până acum acum am mai mult o istorie ilustrată, cu circa 150 de imagini. Dar e mult pentru un început”.