S-a deschis al doilea Forum al arhitecților băcăuani

Filialele Bacău-Neamț ale Ordinului Arhitecților din România și Uniunii Arhitecților din România au deschis, vineri, 10 iunie, cu sprijinul Ordinului Arhitecților pentru Relații Internaționale, la Centrul de Afaceri și Expoziții „Mircea Cancicov” din Bacău, a doua ediție a Forumului „Moldova Repe 2030”. Partenerii celor două filiale în organizarea evenimentului sunt Primăria Bacău, societatea Centrul de Afaceri și Expozițional, Centrul de Cultură „G. Apostu”, Uniunea Arhitecților din Republica Moldova și  Filiala Cernăuți a Uniunii Arhitecților din Ucraina.

La Forum participă arhitecți, urbaniști, oameni de cultură, universitari din mai multe domenii, din România, din Republica Moldova și, pentru prima dată la un astfel de eveniment, arhitecți din Bucovina de Nord, regiunea Cernăuți (Ucraina). „Ne dorim ca acest Forum – a spus, la deschidere, arhitectul Constantin Amâiei, autorul proiectului – o dezbatere despre problemle cu care ne confruntăm în acest colț de Europă, să încercăm să răspundem la întrebări precum «Ce se mai întâmplă prin orașele noastre» și «Ce rol mai au arhitecții și urbaniștii în situația în care lucrurile se schimbă din ce în ce mai repede și uneori imprevizibil».

Dezbaterile Forumului au fost structurate, în acest an, după conținutul documentului programatic în zece puncte semnat de participanții din România și Republica Moldova la ediția de anul trecut. Astfel au rezultat trei sesiuni de discuții succesive și cronologice ideatic. Vineri s-a vorbit despre istorie, despre trecut, despre patrimoniu, iar astăzi se va vorbi despre provocările prezentului și despre viitor, despre sănătatea planetei, despre arhitectura sustenabilă.

Primele discursuri la deschiderea Forumului

La deschiderea Forumului a transmis un mesaj din partea comunității băcăuane noul primar al municipiului, Cosmin Necula. „Eu – a spus primarul – consider arhitecții artiști care trec dincolo de planșe și de calcule. Ei modelează un oraș și viața oamenilor, aduc frumosul și fac să ne simțim bine indiferent de unde ne aflăm și de circumstanțele vieții care este destul de complicată. Regiunea Nord-Est are, din păcate, o serie de probleme și se pare că Munții Carpați reprezintă o barieră între noi și restul Europei. Cred că e momentul ca această barieră să fie străpunsă. Nu să discutăm pe unde, eventual, va trece o autostradă, ci ca autostrada să treacă prin Moldova, legând Europa de noi.”

Tot la sesiunea de deschidere a fost așteptat și urmărit cu foarte mare interes discursul academicianului Emil Răzvan Teodorescu, pe tema „Mai vechiul urbanism bucureștean și statuile sale”. Reputatul profesor și om de cultură, fost ministru al Culturii și Cultelor, a făcut, cu acest prilej, un excepțional excurs prin istoria României, cu referire la o perioadă de 80 de ani. „Eu sunt de origine moldavă, dar dintr-o liftă valahă, născut și trăitor în București - și-a început academicianul discursul. Mi-am zis că nu aș avea ce căuta la acest Forum, dar în Academie coordonez o temă privitoare la raportul dintre globalismul bucureștean și monumentele de for public. Deci ar fi de spus ceva. Noi, aici, suntem încă foarte orientali. Vreau să-i spun și domnului primar de Bacău că plec din oraș, dincolo de lucrurile frumoase văzute, cu imaginea jalnică a casei atribuită de lagenda urbană nu de documente istorice familiei lui Vasile Alecsandri. Am pozat-o și, luni, voi duce fotografia la Academia Română.”

Academicianul Răzvan Teodorescu, la Forum

Tot în sesiunea de deschidere a lucrărilor Forumului a vorbit și directorul Centrului Internaționalde de Artă „G. Apostu”, Geo Popa, care, vulcanic, în stilul deja cunoscut de băcăuani, a opinat despre atenția și grija noastră (autorități, reprezentanți ai societății civile și trăitori în propriul oraș) față de obiective arhitectonice și comunitare reprezentative.

Dezbaterile zilei a doua

Lucrările Forumului continuă astăzi, 11 iunie, de la ora 10,00, cu dezbateri pe tema „Dezvoltarea policentrică - mijloc de echilibrare a dezvoltării spațiale”, în care se va vorbi despre rețeaua de localități din Moldova și Bucovina și din zonele lor de influență, moderată de arhitectul Ion Nicolae. De la ora 12,20, în program este trecută dezbaterea pe tema „Strategii comune de dezvoltare a centrelor urbane”, moderată, de asemenea, de Ion Nicolae, iar de la ora  15,30 se va vorbi despre „Politica de coeziune interregională” și se vor căuta răspunsuri la întrebarea dacă Europa are nevoie de Moldova și de Bucovina (Moderator arhitectul Viorel Boiciuc). Seria dezbaterilor zilei se va încheia cu discuții pe tema „Actul de arhitectură - factor civilizator al societății”, despre cum vedem viitorul celor trei provincii înrudite în următorii 15 ani (moderator Viorel Boiciuc).

Ca și la prima ediție a Forumului, lucrările acestuia vor fi urmate, la final, de un veritabil Dialog al artelor, în care la Centrul de Internațional de Artă „G. Apostu” va fi vernisată expozița de pictură „Nu mă doare nimic, doar lipsesc”, a artist vizual Dragoș Burlacu, și va fi prezentat spectacolul de muzică, poezie și grafică „Plan-detaliu al scării de cuvinte”, dedicat împlinirii a 100 de ani de la nașterea mișcării artistice și literare DADA, în regia lui Val Mănescu, pe muzica lui Florin Bejan și sub grafica lui Dragoș Burlacu.
Duminică, 12 iunie, arhitecții și invitații lor vor fi în centrul orașului Piatra Neamț, unde, evident, vor mai încinge un dialog asupra aspectului arhitectonic al locului, sub prezentarea susținută de arhitectul Dan Florea, vicepreședinte al OAR Bacău-Neamț.

Revedere după 50 de ani la Liceul „Spiru Haret” Moinești

Frumoși, demni, puși la patru ace, dar mai ales fericiți că se revăd după nu mai puțin de 50 de ani de când au plecat definitiv din școala în care au învățat, Liceul real-umanist din Moinești, actualul Liceu „Spiru Haret”, foștii elevi ai Promoției 1966, „generația de aur” cum se autointitulează ei, s-au reîntors în bănci.

Toți au pășit pragul clasei cu inima strânsă. De emoție. N-o spuneau explicit, dar se citea în ochii lor. Sala, acum mult diferită, modernă, elegantă, s-a luminat de ghioceii din părul bărbaților, de lalelele din cel al doamnelor. Toți au luat loc în bănci, iar la catedră, marțial, venerabil, profesorul Gheorghe Grecu, ajuns la 94 de ani de viață, și actuala directoare a Liceului „Spiru Haret”, Adriana Căzănel. În fața profesorilor stăteau acum, medici pensionari, ingineri, profesori și învățători, maiștri etc.

„Este cea mai frumoasă zi din viața noastră, să ne revedem după 50 de ani” - a spus, la deschiderea evenimentului cel care l-a și inițiat, Constantin Dospinescu. Și a dat frâu liber amintirilor să se depene, nu înainte însă de a se păstra un pios moment de reculegere în amintirea profesorilor și colegilor care au trecut, deja, la altă viață.

„Într-adevăr - a apreciat profesorul Gheorghe Grecu -, generația anului 1966 a fost una de aur: prin modul în care membrii ei s-au pregătit, atunci când notele erau de la 5 până la 8, nu ca în prezent, când foarte mulți elevi au note maxime fără să stăpânească a;a cum se cuvine cunoștințele din manualele liceale”. Foștii elevi au putut afla, însă, de la profesoara Adriana Căzănel, mai multe despre actuala generație a liceului, despre profesorii lor, despre proiectele actuale și de viitor ale școlii. „Liceul a rămas la fel de bun ca în anii în care dumneavoastră ați absolvit – a spus directoarea. Noi ne străduim să urmăm exemplul profesorilor dumneavoastră, care au fost dascăli extraordinari, și să transmitem colegilor mai tineri acest exemplu.”

Petrecerea colegială care a urmat ceremoniei a fost cel mai bun prilej ca poveștile fiecăruia să fie spuse pe îndelete. Pe la mese au apărut, rapid, plicurile cu fotografii de familie, s-au depănat amintiri, s-au refăcut întâmplări de pomină din anii de liceu. S-au dansat, însă, și celebrele valsuri și tangouri ale anilor 60, dar în final Constantin Bejan a oferit tuturor colegilor o demonstrație de dans național grecesc, cu celebrul Sirtaki, iar Gheorghe Adam a interpretat frumoase melodii populare.

Promoția 1965 a Liceului „Spiru Haret” Moinești s-a reunit după 50 de ani

Frumoși, demni, puși la patru ace, dar mai ales fericiți că se revăd după încă zece ani, adică la 50 de ani de când au plecat definitiv din școala în care au învățat, Liceul „Spiru Haret”, din Moinești, foștii elevi ai Promoției 1965 s-au reîntors în bănci. Ziua aleasă de ei pentru revederea jubiliară începuse mohorât, cu plafon de nori, cu perdele de ploaie peste dealurile și munții din jur. Ca un făcut, de cum a început să se umple curtea liceului de oameni a ieșit soarele. Poate pentru că era atât de mult soare în sufletele tuturor.

Soneria electrică a liceului „Spiru Haret” a rămas, sâmbătă, 23 mai, un obiect mut. Doi dintre foștii absolvenți au avut grijă să aducă de acasă clopoței, cu care au dat, ca pe vremuri, semnalul de intrare în clasă. Toți au pășit pragul clasei cu inima strânsă. De emoție. N-o spuneau explicit, dar se citea în ochii lor. Sala, acum mult diferită, modernă, elegantă, s-a luminat de ghioceii din părul bărbaților, s-a animat de foștii elevi a nu mai puțin de patru clase ale Promoției 1965. Au luat loc în bănci. La catedră, marțiali, dar la fel de frumoși și de demni ca elevii din fața lor și la fel de emoționați, s-au așezat profesorii: Adriana Căzănel, directoarea în exercițiu a liceului, Gheorghe Mihai, Elena Bejan, Ioan Agrigoroie, Gheorghe Grecu și Paula Bostan. Împreună au cântat, ca acum o jumătate de secol, imnul academic „De Brevitate Vitae” (cunoscut popular ca „Gaudeamus igitur”) și au păstrat un moment de reculegere pentru colegii lor trecuți în Eternitate.

Profesorii Promoției 1965

Mult mai tânără, un om al vremurilor de astăzi, Adriana Căzănel a deschis ceremonia revederii și a prezentat liceul pe care îl conduce, cu realizările lui, cu proiectele în derulare, ale liceului care are doar cu zece ani mai mult decât promoția de elevi reuniți după 50 de ani. „Liceul a rămas la fel de bun ca în anii în care dumneavoastră ați absolvit – a spus directoarea. Procentul de promovabilitate la bacalaureat este de 87 – 90%. Noi ne străduim să urmăm exemplul profesorilor dumneavoastră, care au fost dascăli extraordinari, și să transmitem colegilor mai tineri acest exemplu.”

Momentul culminant al revederii a fost, evident, cel în care a început strigarea cataloagelor. Deși majoritatea foștilot elevi s-au mai revăzut și acum 10 sau 20 sau 30 de ani, când au răspuns, pe rând, „prezent” au făcut-o cu aceeași mare emoție. Sunt, acum, oameni cu mare experiență, încercați în fel și chip de viață, cu mult mai multe realizări și cu la fel de multe vise. Au copii și nepoți de care sunt tare mândri, au înfruntat încercări teribile, au construit ceva pentru a rămâne urmașilor, dar mai întâi și-au construit o viață frumoasă. Unii au mai scăpat câte o lacrimă, au povestit despre ei cu vocea tremurândă, dar i-am văzut, pe toți, ca oameni puternici, dintr-o generație mândră și demnă.

Moderatorul ceremoniei, Vlad Marin (Marinică), milităros cum îi este felul, a ținut strâns frâul discuțiilor și chiar și-a surprins colegii și profesorii recitând o poezie și două epigrame „producții proprii” dedicate special revederii jubiliare. Apoi le-a readus aminte tuturor cum arătau, fiecare, în anii de liceu, în fotografiile de atunci – erau atât de tineri, frumoși, inteligenți, încrezători în viitor. Pentru că așa este tinerețea.

Simbolic, dar ca un gest care arată tocmai încrederea în viitor, absolvenții de acum 50 de ani au plantat în curtea liceului un pui de stajar. Peste alți 50 de ani, puiul va fi un stejar puternic.

Petrecerea colegială care a urmat ceremoniei a fost cel mai bun prilej ca poveștile fiecăruia să fie spuse pe îndelete. Pe la mese au apărut, rapid, plicurile cu fotografii de familie, s-au depănat amintiri, s-au refăcut întâmplări de pomină din anii de liceu. Din minunata și inegalabila viață de liceu.