Totul până la lăptic!

Sunt un fan al produselor lactate. Unii oameni nu le pot suporta, dar e treaba lor. Au uitat că laptele înseamnă viață pentru toate viețuitoarele.

Însă nu aceasta este tema rândurilor care urmează. Mă întristează că nici laptele nu scapă în acest an de majorarea prețurilor, de inflația care atacă toate piețele, toate buzunarele. Le volatilizează – spun experții financiari. O analiză a unei importante instituții bancare arată clar: „Volatilitatea mărește incertitudinea pe piețele globale de lactate”.

Pentru acest fenomen dăm vina pe războiul din Ucraina, însă omitem că prețurile globale ale produselor lactate creșteau și înainte de acest conflict, din cauza deficitului de aprovizionare. Principalele regiuni de export – arată comentatorii fenomenului - se confruntă cu vremea nefavorabilă sau cu eroziunea marjei, ceea ce a dus la un deficit de la an la an care a fost mult mai rău decât se anticipase. Și este așteptată o scădere continuă a producției în acest sector economic. Prețurile laptelui de la fermă au urmat prețurile mărfurilor mai mari la nivel mondial, cu un potențial de creștere în unele regiuni. Costurile în creștere ale inputurilor, lipsa forței de muncă, vremea nefavorabilă și calitatea și prețurile variabile ale furajelor continuă să limiteze răspunsul producției din partea producătorilor.

Cu ceva ani în urmă asistam la un dialog al ministrului agriculturii de atunci, Dacian Cioloș, cu fermierii. Între altele, fermierii reclamau importurile de lapte din Polonia, care le încurcă lor socotelile. Da, România, deși cu potențial agricol mare importă multă mâncare. Până și lapte. Dar, acum, în noile condiții, aflăm că și exporturile de lactate sunt de așteptat să încetinească în 2022, după ce au crescut cu 4% în 2021, în ciuda tuturor provocărilor lanțului de aprovizionare.

De la un producător băcăuan de produse lactate tocmai am cumpărat litrul de lapte cu preț dublu față de anul trecut. Și nu e singurul rău care ne paște, pentru că totul s-a scumpit și se va mai scumpi.

Obișnuim să spunem că în asemenea situații ne pierdem toată răbdarea, că totul e până la pâinea cea de toate zilele. Dar îndrăznesc să spun și eu că totul e și până la laptele de toate zilele!