Nu știu alții ce simt, dar eu nu percep evenimentul ca pe unul de proporții, pentru că pe Centură se circulă deja de anul trecut, după ce reprezentanții la vârf ai actualei Puteri au și venit să taie panglica inaugurală, încă din luna decembrie. Ce a mai fost de lucrat după aceasta s-a lucrat, s-a rectificat, s-a definitivat. Acum, e drept, Bacăul are întreaga șosea de centură și primul tronson, cum se mai spune, din Autostrada A7, care va străbate și regiunea Moldovei.
Dar mă șochează încă înverșunarea pe care o afișează două partide politice, prin reprezentanții lor, atunci când vorbesc de Centura Bacăului și abia dacă amintesc numele constructorului care a dovedit că se poate construi și la noi infrastructură de transport modernă, de calitate. A avut și politicul rolul lui, dar constructorul este Dorinel Umbrărescu.
Da, și unii și ceilalți laudă constructorul, însă parcă numai cu jumătate de gură: că a făcut treabă bună și a finalizat proiectul cu circa un an mai devreme decât se estima. Pentru mulți băcăuani (chiar pentru foarte mulți!) Centura nu e, însă, a vreunui partid politic, ci e a lui Dorinel Umbrărescu. Adică acest drum modern a devenit un fel de legendă și, evident, va purta, neoficial, numele constructorului, așa cum Podul de la Cernavodă îl poartă pe al ilustrului Anghel Saligny, tot un moldovean de-al nostru prin origini.
Cam așa simt eu evenimentul de pe Centura Bacăului, dar nu-i voi uita niciodată nici pe cei dintre administratorii județului care s-au implicat mult în derularea acestui proiect, indiferent cărui partid îi aparțin. Și au rezolvat multe probleme. Nu dau nume, pentru că și așa gâlceava e mare. Vorba unui comentator din popor: să dăm Cezarului ce e al Cezarului, indiferent de ce politică face!
L-am admirat mai mereu pe Dorinel Umbrărescu, mai ales pentru evoluția pe care avut-o în afaceri. Dar acum eu mă mândresc să spun oricui al cui e, de fapt, legendarul drum numit „Centura Bacăului”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu