Secetă peste tot: pe câmp, în buzunare, în gândire

În județul Bacău, în ultimele două luni a plouat doar cu 16 litri de apă pe metrul pătrat. În condiții normale – spun agricultorii -, se vorbește de 150 de litri. Fermierii încep să-și facă griji mari din cauza secetei, care a apărut de mai multă vreme și care se anunță permanentă și în lunile care vin.

Astfel de elemente alcătuiesc deja știrile de senzație ale presei. Știrile apar pentru că le impune realitatea prin care trecem. Vorbim tot mai mult de știință și tehnologie avansată în agricultură, inclusiv la noi, în România, dar agricultura noastră rămâne în continuare la mila Cerului. Agricultura – se spune, încă – este o loterie: nu știi dacă vei ajunge să extragi, la final, numerele câștigătoare.

De ani buni se mai vorbește și de refacerea sistemelor de irigații. Acestea au existat, dar după 1990 au fost distruse samavolnic. Fermierii cred că primul care ar trebui să intervină în rezolvarea acestei probleme este statul, pentru că ar avea cu ce, adică bani. Statul, tot de ani și ani, îi îndeamnă pe agricultori să constituie asociații de utilizatori de apă pentru irigații. La noi, însă, asocierea încă este o sperietoare.

Fermierii mai spun că orice cultură calamitată în vreun fel ar trebui despăgubită. Condiția care li se impune este însă ca terenurile să fie asigurate, iar dacă cei cu terenuri mai mici se asociază în cooperative cota de asigurare este și mai avantajoasă. Fermierii au posibilitatea de a-și asigura culturile fără a fi necesară inspecția de risc sau cea de stabilire a gradului de daună, deoarece calculul despăgubirilor se face pe baza datelor oficiale furnizate de stațiile meteorologice, iar cota de primă se stabilește pentru fiecare cultură în parte.

Ușor de spus, dar mai greu de făcut. De ce? Dacă întrebi afli tot felul de motive, multe care țin și de mentalitate, dar și de potențialul financiar. Pentru că la omul sărac, nici boii nu trag, dar nici ploile.