Modul de a protesta al românilor, fie ei salariați în întreprinderi și
instituții, fie pur și simplu cetățeni de rând, a intrat într-o nouă eră: de
regulă a protestelor spontane, detașate de mișcarea sindicală, sau a celor
oarecum organizate și autorizate de primării, a celor din piețe publice precum
aceea din fața Guvernului. A venit, însă o eră a protestelor care nu mai au nimic
belicos, cum erau acțiunile sindicale de acum circa 15 – 20 de ani.
Ne confruntăm chiar în această perioadă a anului cu astfel de proteste. Ale
salariaților, mai ales, a celor care se simt „pasați” de guvernanți în iureșul
care a fost pornit pe tema majorărilor salariale. Luni au ieșit în fața
instituției lor, pentru o oră și jumătate, salariații de la Finanțe. Cu doar
câteva zile în urmă au intrat în grevă generală comisarii de la Garda de Mediu,
după ce au protestat în altă zi, timp de două ore, tot spontan. I-am văzut
protestând astfel și pe cei din Agenția pentru Protecția Mediului. Iar în cazul
protestului de la Finanțe au apărut mesaje de susținere de la salariații din
vămi, din instituțiile publice etc.
Lumea protestează pe tăcute, pașnic, dar hotărât. Nici conducătorii de
întreprinderi sau instituții nu se mai opun. În fond, dacă e vorba de majorarea
salariilor sunt și ei interesați, dar nu se pot manifesta pe față.
Au astfel de proteste impactul pentru care au fost inițiate? Se
sinchisește cineva de bieții salariați? Greu de spus, știind sub ce mentalitate
se află cei din Guvern, din Parlament, de la vârf. Am auzit un ministru spunând
că salariații au dreptate, dar atât. De luat măsuri nu prea ia nimeni. Poate și
pentru că pe tema majorărilor salariale căruța propagandistică a celor de la
Putere, care au pus căruța în mișcare, scârțâie. Ușor de zis „majorare”, greu
de găsit resurse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu