 |
| Așa arăta Rafo în vremurile bune |
O
declarație neașteptată făcută de ambasadorul Republicii Islamice Iran la București,
cu puțin timp în urmă când a fost oaspetele Bacăului, a aruncat o lumină
teribil de clară asupra „legendarei” rafinării oneștene Rafo. Pentru că, plasată,
prin capacitatea ei de prelucrare a țițeiului, dar și prin tehnologia de care
dispunea la un moment dat, între cele cinci mari rafinării ale României, Rafo a
ajuns, de mulți ani doar o legendă, despre care afli, surpinzător tot felul de vești.
Rafinăria
nouă - cum o numeau în anii ’70 – ’80 oneștenii, adică rafinăria așa cam cum
arată ea acum, a fost construită în baza unui program de cooperare economică
dintre România și Iran din 1976. Noi dădeam Iranului instalații de foraj
petrolier și rafinării la cheie, ei ne trimiteau petrol.
Situația
de acum a rafinăriei oneștene a atras din nou atenția iranienilor, care dispun
de mult petrol și au nevoie de capacități de prelucrare suplimentare. Embargoul
economic internațional instituit asupra lor a acentuat această nevoie. Prin
ambasada din România, Iranul a cerut informații suplimentare, clare, asupra
sistemului de rafinare din țara noastră. Statul iranian a și pus la bătaie o
sumă impresionantă pentru a reintra, astfel, în industria românească de rafinării.
Ambasada a solicitat ministerelor Dezvoltării și Economiei de la noi în urmă cu
mai multe luni asemenea date, dar nici astăzi ele nu au venit. Iar Rafo e în
pragul falimentului și al dezmembrării.
Rafo
a devenit, e drept, o afacere privată. Dar măcar un răspuns oficial din partea
guvernanților, oricare ar fi fost el, la solicitarea statului iranian tot ar fi
fost ceva, măcar un semn de respect diplomatic. La guvernanții noștri se pare, însă,
că nici diplomația nu mai are preț, dar o rafinărie care prelucra 3,5 milioane
de tone de petrol pe an și avea mii de salariați!
De duminică, 11 decembrie, și
prin guvern se vor schimba, totuși, multe. Evident, și guvernanții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu