Să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic

Poate și dumneata, cititorule, ai avut ca și mine măcar vag senzația că odată cu numirea unui guvern de tehnocrați, deci de oameni care nu prea au de-a face cu politicul, lucrurile în țara noastră vor intra în normalitate. Cred că aceasta este, la nivel comunitar, ceea ce ne dorim cel mai mult. Se pare, însă, că încă o dată vedem doar că afară e vopsit gardul, că înăuntru stă, ca și înainte, leopardul. Un animal politic.

Schimbarea intempestivă a doi directori de colegii naționale din Bacău ne pune din nou pe gânduri. Măsuri politice? Numirea politică a unor personaje care servesc partidul? Se plătesc niscaiva polițe vreunui personaj politic? Nimeni nu spune nimic, nu se dau explicații. Mișcările de acest gen se fac, de regulă, pe tăcute, peste ele planează întotdeauna un val de mister. Iar cine cunoaște adevărul face ciocul mic.

Cunosc însă bine cazul unei emerite profesoare din județ, directoare de colegiu național, care l-a refuzat categoric pe viitorul primar al localității să-i sprijine candidatura. Ca un făcut, odată ales primar chiar personajul în cauză, la scurt timp directoarea colegiului a fost înlocuită din funcție. Nu s-a comentat nimic, nu s-au dat explicații, totul a trecut ca și cum n-ar fi fost. De schimbare în mare tăcere aud și acum, în Bacău.

Să fie oare băgată în toate astfel de situații coada politicului? La urma urmei, schimbările nu sunt de neîntâmplat, uneori chiar ne dorim schimbarea, iar unii politicieni și-au făcut din aceasta slogan de campanie electorală. Sau, de fapt, ne-ar conveni să trăim schimbările cam cum își dorea Farfuridi: „ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale... „.