Evenimentele
din decembrie 1989 ne-au permis trecerea la un nou mod de producție, pe care
l-am numit multă vreme „capitalismul sălbatic”, motiv pentru care și evaluarea
gradului de dezvoltare a economiei naționale, dar și parametrii nivelului de
trai se fac, de atunci, în termeni noi. De aproape zece ani, cu astfel de
termeni jonglăm la nivelul Uniunii Europene și ne înscrie și noi, ca țară, în
rândul economiilor cuantificate unitar prin datele adunate de Eurostat. Astfel,
ne putem compara lejer cu oricare dintre suratele europene, pentru că vorbim,
cum se spune, aceeași limbă statistică.
Acum,
pe această bază, constatăm câ de aproape sau, mai degrabă, cât de deprate
suntem de lumea civilizată, de economiile puternice, de Occidentul pe care l-am
luat întotdeauna ca reper.
Comentatorii
fenomenului au dezvăluit, pe baza acestor date statistice, că România a făcut
pași importanți în anumite domenii economice și sociale, dar stă rău de tot în
altele și, întâmplător sau nu, rău stă chiar la ceea ce are legătură directă cu
viața de zi cu zi a cetățeanului. Bunăoară - arată statisticile europene –
suntem în creștere chiar în sectorul industrial, stăm bine în domenii
considerate de vârf, precum informatizarea, comunicațiile, intermedierile
financiare și asigurările, dar foarte rău e în administrație, învățământ, sănătate
și asistență socială. Aici – spun comemntatorii fenomenului – stăm mai prost
chiar decât acum 12 ani, pentru că dispunem de resurse tot mai mici.
Unul dintre indicatorii folosiți în
astfel de analize este și el foarte nou pentru mulți dintree români: „Valoarea
adăugată brută (VAB)”, considerată ca soldul contului de producție și măsurată
ca diferența dintre valoarea bunurilor și serviciilor produse (evaluate la prețuri
de bază) și consumul intermediar (evaluat la prețurile cumpărătorului),
reprezentând deci valoarea nou creată în procesul de producție. Poate că definiția
pare cam alambicată. Dar, nu ea este atât de importantă, cât efectele măsurate
prin acest indicator, care arată, deci, că „România se plasează, de departe,
la coada Europei în materie de contribuție a sectorului public la formarea VAB. Scorul de 10,9% (la noi) la 19,4% (în UE)
înregistrat în 2013 este edificator, la fel ca și reducerea la doar 10,3% din
2014.
Ce-i drept, 2015 a început cu o rază de speranță sezonieră
(12,4% pe trimestrul întâi) - mai cred analiștii -, cu care, însă, nu se va
putea face primăvară”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu