Cipru devine a doua casă a românilor

Carmen şi Constantin, doi români care caută o şansă
pentru viitor în Cipru (Foto: Petru DONE)

• comunitatea conaţionalilor de pe insula din Mediterana a ajuns la 50.000 de personae
• mulţi dintre ei sunt băcăuani


O simplă vacanţă sau un sejur în Cipru te aduc, de acasă, dintre ai tăi, tot printre conaţionali şi, de multe ori chiar printre concitadini sau consăteni. Pentru că în Cipru lucrează foarte mulţi români, mai ales în industria turismului, în restaurante şi în taverne, ori în magazine, dar nu numai. Comunitatea de români numără circa 50.000 de persoane. Este o comunitate în sensul real al cuvântului, adică are un preşedinte, o structură de conducere şi se face cunoscută tot mai mult. Nu toată lumea este mulţumită de aceasta, dar important este că românii din Cipru încep să strângă rândurile şi vor să se afirme. Pentru că în Cipru au un fel de a doua casă.

Am fost în Cipru şi am stat de vorbă cu mulţi dintre românii pe care i-am întâlnit. Am descoperit oameni din Oneşti, din Bacău sau de prin apropiere, din Piatra Neamţ. Fac meserii modeste, obişnuite adică, dar le fac bine. Carmen este din Bacău. Locuieşte pe strada Alecu Russo. Am întâlnit-o în portul din Pafos, la Taverna Castelului. Era, în ziua aceea, pe post de "plasatoare": îmbia trecătorii cu cele mai bune oferte ale restaurantului, le vorbea în formule rostite în câteva dintre limbile pământului - ruseşte, englezeşte, italieneşte, româneşte etc. Ne-a convins şi pe noi şi am acceptat oferta. Ne-a auzit vorbind româneşte şi ai ei am fost. Aşa am aflat de unde este, ce face acolo, de când a venit la muncă. Are vechime în domeniu, prin străinătate, pentru că tot timpul anului munceşte în Spania. Doar pentru sezonul vacanţelor a venit în Cipru. Mulţi dinte colegii ei sunt români, de dincolo sau de dincoace de Prut. În Cipru nu poţi face un pas fără să dai de români.

Românii, preferaţi în Cipru

Se spune că românii din Cipru nu seamănă deloc cu cei aciuaţi prin Italia, sau prin alte ţări occidentale. Sunt mai aşezaţi, vor un loc de muncă bun şi sigur şi o viaţă liniştită pentru copii. Concurenţii lor temuţi sunt asiaticii, pentru că aceştia se mulţumesc cu mult mai puţin. Iar Cipru este invadată de asiatici. Ciprioţii îi preferă, însă, pe români, iar primele pagini ale ziarelor care urmăresc piaţa forţei de muncă au anunţuri speciale în acest sens. Pe o stradă din Limassol am văzut un mic afiş lipit pe un stîlp, pentru închirierea unui apartament. Era scris direct în româneşte. Tot acolo, la o mică băcănie, o ofertă era făcută tot pentru români: "Crap românesc - 3,80 euro kg." Mulţi români, deşi cu pregătire, vin să lucreze şi ca necalificaţi. Ambasada noastră îi avertizează să nu accepte munca fără contract, pentru că se pot trezi în faţa instanţei de judecată. Aşa au ajuns românii să numere 50.000 de persoane în Cipru şi să fie o comunitate demnă de luat în seamă.

Români şi români, în Cipru

Despre această comunitate mi-a vorbit Constantin Năstase, şoferul autocarului care ne ducea în Munţii Trodos. Constantin este de la o aruncătură de băţ de Bacău, din Piatra Neamţ. Ghidul a glumit şi mi l-a prezentat ca fiind preşedintele comunităţii de români. "Nu sunt eu - a recunoscut, modest Constantin -, e o doamnă. Comunitatea s-a format acum, după intrarea în Uniunea Europeană, de când aici au venit mai mulţi conaţionali. Ea este organizată, însă nu este atât de bine dezvoltată şi de cunoscută. S-a creat şi un sindicat, dar, în general, drepturile noastre nu sunt încălcate flagrant, suntem respectaţi şi cred că majoritatea conaţionalilor lucrează aici legal. Munca e muncă aici, dar românii se ţin de treabă".
Constantin se află pe insula din Mediterana de opt ani. Munceşte mult, cu responsabilitate, adună ban lângă ban. Dar se împacă greu cu situaţia în sine, adică el în Cipru, familia în ţară. Se văd numai în concedii sau în scurte vizite. Nu e simplu, însă în România nu realiza cât a realizat de când e în Cipru. Acolo, un român câştigă, în medie, 800 - 1.000 de euro, de circa cinci ori mai mult decât la noi. Constantin a fost croitor la o veche fabrică de confecţii. Până în anii '90 viaţa lui era bună, dar fabrica a fost privatizată şi desfiinţată. Acum nu mai are încredere în România. Nici în Cipru nu sunt toate în roz, dar e altceva. Cel mai mult e nemulţumit, pe insulă, tot de români, de cei care se dau în petec, mai ales de cei care vin la furat. "Ei sunt cei care ne fac de râs, aşa cum se întâmplă şi prin alte ţări din Occident. Lumea ne confundă, de multe ori, cu ei şi nu e bine. Noi avem mari dezavantaje pe acest motiv" - spune românul, cu amărăciune sinceră. "Am venit aici pentru un trai mai bun - a adăugat el. În ţară parcă suntem mult mai mulţi decât este nevoie, iar aici găsim de lucru şi se câştigă mai bine. În plus, avem şi o şansă pentru viitor.