"Spălarea banilor", din nou în atenţia contabililor

Florin Sava, Ion Andrei, Gheorghe Bălău,
Marcel Bulinschi şi Constantin Păstrăv, la dezbatere
 (Foto: Petru DONE)

Filiala Bacău a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România - CECCAR a reluat, cu membrii săi, joi, 10 februarie, dezbaterea unei pe teme care o are pe rolul întîlnirilor profesionale din anul 2007: "Prevenirea şi sancţionarea spălării banilor". "Am pornit de la ideea că profesionistului contabil îi revine un rol crucial în combaterea unui asemenea fenomen - ne-a declarat preşedintele filialei, Marcel Bulinschi. Recent, am participat la o renuniune pe această temă organizată de oficiile naţionale de prevenire şi combatere a spălării banilor din România şi Polonia, de la care am considerat că trebuie să transmitem şi colegilor noştri principalele concluzii. Dar la masa rotundă de joi au fost analizate aspecte importante ale aplicării Legii pentru prevenirea şi sancţionarea spălarii banilor. Profesioniştii au dorinţa de a cunoaşte aceste probleme, pentru a nu greşi în munca lor, pentru că în cazul unui grav eveniment de spălare a banilor, la o societate comercială, contabilul poate fi atras în răspundere penrtru complicitate".

La dezbatere au mai participat comisarul şef Ion Andrei, de la Serviciul de Investigare a Fraudelor din Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău, subcomisarul Florin Sava, de la Bigada de Combatere a Crimei Organizate Bacău, Constantin Păstrăv, directorul executiv al filialei, Mihai {chiopu, auditor de calitate al filialei, şi Gheorghe Bălău, preşedintele Comisiei de Disciplină a filialei şi de raportare la CECCAR a cazurilor de spălare de bani.
"Spălarea banilor" reprezintă schimbarea sau transferul de bunuri cunoscînd că provin din săvîrşirea de infracţiuni în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta o persoană care a săvîrşit ţdin care provin bunurile, să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei. De asemenea, este incriminată ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietarului bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscînd că bunurile provin din săvîrşirea de infracţiuni, ca şi dobîndirea, deţinerea sau folosirea de bunuri cunoscînd că acestea provin din săvîrşirea de infracţiuni. Se consideră că fenomenul este unul dintre izvoarele din care se poate alimenta, financiar, terorismul.
Metodele de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului sînt considerate smurffingul (structurarea depozitelor de numerar, prin divizarea sumelor şi trecerea acestora în conturi bancare utilizate de aceleaşi persoane), transportul fizic al banilor peste graniţele ţării (contrabanda cu numerar) şi amestecarea numerarului “murdar” cu cel legal.
Dezbaterea de la CECCAR a îmbrăcat şi forme practice, prin exemple din practica specialiştilor din poliţie, dar şi a experţilor contabili. De exemplu, un grup infracţional a avut drept scop procurarea de echipamente utilizate la efectuarea de fraude la bancomate, pe care să le folosească în mai multe state europene. Trei persoane fizice au primit în proprietate (ca urmare a unei cereri de retrocedare) un imobil situat în zona centrală a Bucureştiului. La cîteva luni, au vîndut imobilul către o firmă fantomă pentru 250.000 de euro. Cetăţeanul unei ţări din Orientul Mijlociu, cu reşedinţa în România a încasat diverse sume de bani cu titlul “returnare de imprumut” de la persoane fizice nerezidente, apoi a retras, în numerar, fondurile prin mai multe operaţiuni situate valoric sub limita de raportare. Un român a înfiinţat o societate comerciala împreună cu soţia. Dupa cîţiva ani, a dobîndit o funcţie importantă în administraţia de stat şi s-a retras împreună cu soţia din societate, dar părtile sociale au fost preluate, gratuit, formal, de un fost angajat, o rudă a sa. O societate comercială a vîndut de două ori acelaşi teren, odattă pentru un milion, altă dată pentru 2,2 milioane de euro. Si exemplele au continuat.