Elevii din Măgirești au cinstit memoria Eroilor Neamului

Un grup de elevi și îndrumătorii lor
la Monumentul eroilor din Măgirești

Elevii clasei a treia a Școlii Gimnaziale din Măgirești au participat la un complex de activități organizate în comuna lor pentru omagierea zilei de 9 Mai – Ziua Independenței de Stat a României, Ziua Victoriei Coaliției Națiunilor Unite în cel de Al Doilea Război Mondial și Ziua Europei. Acțiunea, coordonată de învățătoarea Simona Popoi și de profesoara Gabriela Coman, a fost organizată cu sprijinul primăriei comunei Măgirești, a subfilialei locale a Asociației Cultul Eroilor și a Școlii Gimnaziale din localitate.

Adăugați o legendă

Elevii au participat, astfel, la un marș închinat eroilor căzuți în Războiul de Independență din 1977 – 1978, război în care s-au distins și trei eroi locali care au participat la asaltul de la Grivița – sergentul Alexandru Zamfir și soldații Constantin Belciu și Ion Bârlădeanu. Marșul a avut loc pe traseul Școala Gimnazială – Monumentul eroilor – Primărie. Elevii s-au oprit la monumentul eroilor, unde au depus jerbe de flori și au ținut un moment de reculegere. Apoi au continuat drumul spre Primărie, unde au fost întâmpinați de primarul Câdă Ionică, cel care i-a condus pe elevi în sala muzeală a instituției, unde a avut loc simpozionul cu tema „Eroi au fost, eroi sunt încă”, susținut de președintele subfilialei Măgirești Cultul Eroilor, Constantin Dospinescu, vicepreședinte al Filialei județene a acestei asociații. Vorbitorul a arătat importanța istorică a celor trei mari evenimente istorice sărbătorite în fiecare an pe 9 Mai. Cu acest prilej a fost vizitată și Expoziția omagială dedicată zilei de 9 Mai.

Pe traseul marșului s-a cântat Imnul eroilor, iar în finalul acțiunii s-a ascultat Imnul Uniunii Europene, „Odă bucuriei”.

Jurnal de front în literă de carte

Natalia David și preotul Costică Ceaușu

Jurnalul de front, dar și al unor întâmplări de zi cu zi ale unui locuitor din satul Scorțeni a văzut, de curând, postum, lumina tiparului sub titlul „Frânturi din viața unui om”, sub îngrijirea uneia dintre cele cinci fiice pe care le-a avut, Natalia, ea însăși poetă și iubitoare de literatură și de artă, dar și de istorie și de patrie, pentru că de ani buni trăiește în Ardeal. Scrisul exemplar, din punct de vedere caligrafic, al unui cântăreț de biserică, școlit la seminarul din Roman, a fost transpus dintr-un registru obișnuit în literă de carte și arată, acum, tuturor, realitatea unor timpuri grozave, așa cum le-a trăit și le-a văzut Constantin Popa din Scorțeni.

Cartea, apărută la Editura Karuna, din Bistrița, a fost lansată de cinci dintre cei șase copii ai autorului la biserica din sat (unde a fost, pe vremuri, el însuși cântăreț), imediat după slujba de duminică pe care a ținut-o părintele Costică Ceaușu. Despre cine a fost autorul jurnalului, fiica Natalia David nu a vorbit prea mult, Constantin Popa fiind încă un om cunoscut în satul său, printre oamenii dintre care a plecat la cele veșnice în anul 2003, la 82 de ani. A avut o copilărie trăită în ținutul Romanului, unde s-a născut, în comuna Trifești, și unde, aidoma unui Ion Creangă ceva mai adaptat vremurilor noi ale anilor 1920, a cunoscut viața bisericească de mic copil, apoi prin studiile pe care le-a făcut la școala de dascăli de la Roman. Din jurnalul său aflăm portretele unor profesori, demne de cele pe care ni le-au lăsat mari scriitori ai literaturii române, dar și de preoți și, desigur, modul în care un romașcan sadea și-a găsit, până la urmă, Bacăul. Aceasta i-a fost soarta pentru tot restul vieții, o bună parte a ei fiind, însă, trecută prin filtrul strâmt al războiului. Constantin Popa nu a scăpat de mobilizare, în 1942, după serviciul militar și după ce și-a întemeiat o familie în Scorțeni. A apucat calea frontului.

Aceasta este parte grea a jurnalului său, pe care a și intitulat-o „Epoca durerilor și mizeriei”, un capitol la care ar trebui să ajungă oricine vrea să vadă, prin ochii unui martor ocular, una din fețele celui de Al Doilea Război Mondial. Războiul, monstruos, i-a schimbat, probabil, felul de a gândi lui Constantin Popa, dar nu i-a ostoit dorul de casă și de familie. Chiar pe front află tragediile din familia sa, sub presiunea singurătății sufletești, a depărtării de familie, de casă. Revenirea acasă, după încheierea războiului, este ea însăși o întreagă epopee, un subiect de poem, de roman, de scenariu de film. Iar reîntâlnirea cu familia, confuzia pe care fiica lui o face atunci când îl vede intrând pe poartă și îl crede jandarmul din sat, înseamnă un nou episod de o mare încărcătură tragică.

Autografe pe Jurnal

„Tata – spunea Natalia David - avea o dorință extraordinară de a scrie în stil autobiografic. Dar a scris și poezii și poate de la el am și eu această înclinare. Una dintre poeziile lui a fost publicată în ziarul Curentul, în Crimeea. A scris-o în tranșee. Oamenii, pe vremea aceea, erau mari patrioți. Poezia a fost scrisă pe 15 decembrie 1942, în timp ce se găsea la Curți, în Crimeea, cu Batalionul 7 MD, și se numește «Rugăminte pentru vânt”: «Vântule, vânt din apus, / Dinspre țara mea / De mai vii pe-aici vreodată, / Multe te-aș ruga. // Adu-mi, vântule pribeag, / Dorul celui ce mi-e drag, / Dor de mamă, dor de tată, / {i soția mea… lăsată.» – spun primele două strofe.”

Cartea, care va fi lansată și la Bistrița, zona în care aceasta a avut, deja două cronici în ziarele locale, stă acum în mâinile mai multor săteni din Scorțeni, dar, mai ales, în bibioteca din sat. Ea va fi, oricând, un izvor de informație pentru oricine vrea să cunoască mai multe despre această localitate. Pentru că, așa cum spunea chiar preotul Costică Ceaușu, „important, în viață, este ce faci pentru casa ta, pentru comunitate, dar și pentru a nu fi uitat.”

Generalul Dimitrie Lecca a fost comemorat la 127 de ani de la trecerea în eternitate

La 127 de ani de la trecerea în eternitate a politicianului și generalului Dimitrie Lecca (2 decembrie 1832, Tecuci – 4 iulie 1888, Radomirești – Bacău), Asociația Culturală „Familia Lecca” a readus în memoria băcăuanilor personalitatea acestuia printr-o masă rotundă organizată la Centrul de Cultură și Arte „G. Apostu”.

La eveniment au participat, alături de utimii descendenți ai familiei Lecca, între care profesorul Dumitru Lecca, oameni politici băcăuani – senatorul Dragoș Luchian, deputatții Viorica Marcu, Ionel Palăr și Lucian Ciubotaru, consilierul Ionel Bârzu, generalul (rez.) Vasile Apostol și generalul în retragere Nicolae Petrescu, profesorul Ioan Mitrea, primari din comunele în care au avut proprietăți și au trăit membrii familiei Lecca, reprezentanți ai Comenduirii Garnizoanei Bacău și ai Filialei Bacău a Asociației „Cultul Eroilor” și ziariști.

„Familia Lecca – a spus moderatorul dezbaterilor, Vilică Munteanu, directorul Arhivelor Statului Bacău - își are origini cunoscute încă de acum două milenii. Iar de la Mihai Viteazu până aproape în zilele noastre a avut reprezentanți în mai multe puncte cheie în societatea românească”. Generalul Dimitrie Lecca a fost, poate, personalitatea reprezentativă a familiei sale. „A fost un reper pentru noi – a spus Dumitru Lecca. A fost una dintre cele mai importante personalități politice și militare ale Bacăului. A avut merite deosebite pe câmpul de luptă, considerat un erou pentru unul dintre ele. A ajuns și la cel mai important grad din armată, de general, dar și pe cea mai importantă funcție din domeniu, ministru de Război, în cel mai performant guvern al României contemporante, Guvernul Brătianu. A fost senator și deputat de Bacău și chiar președinte al Camerei Deputaților când România a devenit regat. A fost și vicepreședinte al PNL”.

Dumitru Lecca și Vilică Munteanu

Dezbaterile au subliniat personalitatea generalului Dimitrie Lecca, iar vorbitorii au folosit prilejul pentru a arăta din nou importanța cunoașterii istoriei patriei și a educării noilor generații în acest spirit. Un rol important – au spus vorbitorii - îl au aici autoritățile locale, care prin atribuirea numelor unor astfel de personalități unor străzi sau instituții pot ține trează atenția contemporanilor asupra istoriei patriei. Numele generalului Lecca a fost, de altfel, purtat de una dintre străzile Bacăului, iar acum s-a cerut din nou să se facă toate demersurilor pentru a se reveni la un asemenea gest. Trecătoarea dintre Piața Revoluției și strada 9 Mai ar putea deveni lesne viitoarea stradă Lecca. De asemenea, s-a sugerat ca și numele fostei comune băcăuane Lecca (actualmente Ungureni) să fie redat localității. Un exemplu poate fi hotărârea adoptată de Consiliul Local Traian, care a dat numele unui membru al acestei familii unei străzi din localitate, în anul 2010.

Familia Lecca, prin descendenții de astăzi, face, de ani buni, eforturi deosebite pentru ca numele ei să fie recunoscut mai ales în județul Bacău, unde reprezentanții ei au trăit și au administrat conace și moșii, unde au ctitorit lăcașuri de cult și nu numai.