Poezia, dincolo de cuvinte: „poetica anotimpurilor interioare”

Scriitorul băcăuan Petru Constantin Teodor și-a lansat, la sfârșitul săptămânii, în fața unui numeros public prezent la sediul Sucursalei Bacău a Uniunii Armenilor din România (UAR), cel de al doilea volum de poezii. Noul volum (primul pe care chiar a intenționat să-l publice) este „Dincolo de cuvinte” și a apărut la Editura Ateneul Scriitorilor, din Bacău. Volumul a fost prezentat de criticii literari Petre Isachi și Marius Manta, redactor la revista Ateneu și autorul prefeței volumului prezentat. La eveniment a fost prezent și Paul Mocanu, vicepreședintele Sucursalei UAR.

„Ne punem deseori întrebarea «Ce se află dincolo de cuvinte?». Cine mai găsește timp, astăzi, să mai găsească sens în spatele cuvintelor? – a spus Marius Manta în alocuțiunea sa. Iar pentru că astăzi în cultură e ca și cum ai lupta cu morile de vânt, și poetul Petru Constantin Teodor a fost asemănat cu un Don Quijote contemporan cu o societate divizată, în care între oameni a început să umble cu lejeritate urletul dublat de ură. „Cine mai este interesat astăzi să mai găsească sens în spatele cuvintelor?” – s-a mai întrebat criticul.

Tăcerea de care ne vorbește poetul e o consecință a unei game întregi de sentimente netrucate pe care le-a trăit. Autorul ne oferă, însă, prilejul de trezvie (stare a sufletului comparată cu starea pe care o are omul când nu doarme, starea de priveghere – n.n.), un semn al dorinței de a încremeni timpul. Iar excursul liric propus este unul existențial. Astfel, în carte nu apar imagini artistice fără sens. Autorul e un neoromantic. Tema umbrelă a volumului este aceea a cunoașterii, care îngăduie un motiv recurent, al zborului ascensional. Iar volumul cuprinde o poetică a anotimpurilor interioae”. Poetul însuși se destăinuie explicit: „Eu? / O pasăre. / Gândurile mele? / Aripile. / Bătaia lor / În aerul curat al dimineții? / Cuvintele. / Cuvintele? Zborul meu”. Dar în poezia care dă și numele volumului spune franc: „Tăcerea este esența cuvintelor / La care mă străduiesc să ajung (…)”.

Petre Isachi a apreciat, din capul locului, prefața volumului de poezii. „Autorul prefeței – a precizat criticul – știe să-l configureze pe autor într-o lume a spiritului care este, se știe, limitată”. Dar a observat și că poetul își asimilează predecesorii. „Autorul – a explicat criticul – are ceva din grația lui Alecsandri și îl asimilează pe Bacovia, dar și pe Minulescu, pe Arghezi, pe Blaga etc. E o relație intrinsecă și neostentativă cu tradiția”. Petre Isachi vede în poezia lui Petru Constantin Teodor un joc între ceea ce comunică și ceea ce ascunde cuvântul, dar și corelația atât cu trecutul, cât și cu prezentul.

Însuși autorul volumului a recunoscut că prin volumul său de poezii a încercat doar „o mărturisire a păcatelor”. „Unul dintre ele – a precizat autorul cărții – m-a urmărit toată viața, m-a hărțuit, mi-a produs insomnii, dar m-a și fericit, mi-a marcat existența. Este poezia”.

Petru Constantin Teodor a publicat, până acum, și două volume de proză, „Fana sau Cartea Iubirii” și „Colonia pinguinilor”, dar și placheta de versuri „Poemele Ducesei”.

Atmosfera specială creată de acest eveniment a fost conturată și de actorul Florin Zăncescu, cel care a recitat cu mare talent din poeziile lui Petru Constantin Teodor, dar și de măiestria violoncelistului George Bosnea. La final, Cristi Dincă, somelier la Cramele Rătești, a oferit celor prezenți o demonstrație de profesionalism când a luat, dintr-o singură mișcare, cu sabia, gâtul unei sticle de șampanie.

„Petru Constantin Teodor  devine prin acest volum un nume ce merită a fi urmărit pe mai departe! Nu îi cunosc planurile, nu știu dacă prezentele texte vor face loc în timp altora sau vor deveni prețuri bine tocmite la început de mileniu trei. Ceea ce știu însă este că «DINCOLO DE CUVINTE» e și despre tăcerea din proximitatea Adevărului, a Binelui. Iar asta (mă) ispitește!”.

Marius Manta, la finalul prefeței volumului „Dincolo de cuvinte”

„Niciodată toamna nu fu mai frumoasă”

Pe un orășean împătimit de frumos l-am surprins, acum vreo doi ani, în prag de septembrie, copleșit ca de obicei și de culorile toamnei („ale frunzelor ruginii plutind spre pământ și visând spre păsări călătoare”) și de aromele ei unice („de castani mângâiați de picăturile ploilor reci inspirând melancolie”), dar și de muzica de chitară „îmbrățișată cu dor”. Fiecare anotimp își are farmecul său, dar toamna parcă le întrece pe toate, prin simfonia de culori, egalată în maiestuozitate probabil numai de muzica lui Bach.

Trăim și în acest an, în Bacău, la propriu un astfel de festival al culorilor și muzicii. Aseară am auzit primele acorduri folk care ne-au adus în suflet pacea, zâmbetul și prietenia, pe scena unui festival care se află deja la a doua sa ediție. Vor urma alte zile cu după-amieze și seri sublime și ne vom simți, lună de lună, ca acasă printre artiști de toate felurile. Vor veni mereu alți și alți trubaduri, pe terase, în parcuri, pe scenele tradiționale, vor veni graficieni și pictori, actori, muzicieni și scriitori, dar și alții asemenea.

Astfel, vom rămâne chiar mai optimiști decât Arghezi, care ne-a țintuit definitiv sufletele pe paleta virtuală de culori cu versul „Niciodată toamna nu fu mai frumoasă”. Pentru că toamna amestecă din nou într-un pastel toate cele ale viții cotidiene, poate nu prea romantice, dar, indiscutabil, profunde.

Iar pentru cititorii noștri, unii mai romantici, alții mai sobri, poate și pentru cei un pic mai nostalgici după anotimpuri apuse, noi, jurnaliștii, vom semnala evenimentele care pun în valoare farmecul acestui anotimp, dar și farmecul vieții așa cum este ea. Cu speranța, ca în fiecare an, că niciodată toamna nu a fost mai frumoasă ca acum.

O avere pentru poza lui Eminescu

Celebra fotografie a lui Mihai Eminescu, un rarisim portret al poetului la 19 ani, realizată de Bernhard Brand, s-a vândut la Casa de licitații Artmark, cu 5.500 de euro (circa 24.750 de lei noi sau 247,5 milioane de lei vechi), de la un preț de pornire de 800 de euro. Valoarea fotografiei a fost estimată, inițial, la 1.200 – 1.800 de euro.
Artistul și fotograful Bernhard Brand, activ în Iași în perioada 1863 – 1885, edita după moartea poetului o serie fotografică având ca subiect portretul lui Eminescu la 19 ani. Exemplarul vândut cu 5.500 de euro a aparținut „Asociației generale a studenților universitari români, secțiunea București”, după cum dovedește ștampila de pe verso. În literatura de specialitate se consideră că portretul fotografic inițial a fost realizat la Praga, în tinerețea poetului (1869), în format „carte de visite”. Fotograful ieșean a reluat clișeul și a realizat o serie fotografică la o dimensiune mai mare. Exemplarul este rar și căutat de colecționari.

La aceeași licitație, ținută în luna iulie, o serie de ediții rare din opera lui Eminescu au fost adjudecate la valori mult superioare estimărilor. Ediţia princeps în copertă originală „Poesii de Mihail Eminescu” (Bucureşti, editura Socec, 1884, piesă bibliofilă de raritate extremă) a fost vândută cu 15.000 de euro, deși lotul a avut un preț de pornire de 5.000 de euro. Volumul „Poezii complecte” (1893, ediția Xenopol) a început licitația de la 150 de euro și a fost adjudecat la 2.250 de euro, multiplicând prețul de pornire de 15 ori.