„Niciodată toamna nu fu mai frumoasă”

Pe un orășean împătimit de frumos l-am surprins, acum vreo doi ani, în prag de septembrie, copleșit ca de obicei și de culorile toamnei („ale frunzelor ruginii plutind spre pământ și visând spre păsări călătoare”) și de aromele ei unice („de castani mângâiați de picăturile ploilor reci inspirând melancolie”), dar și de muzica de chitară „îmbrățișată cu dor”. Fiecare anotimp își are farmecul său, dar toamna parcă le întrece pe toate, prin simfonia de culori, egalată în maiestuozitate probabil numai de muzica lui Bach.

Trăim și în acest an, în Bacău, la propriu un astfel de festival al culorilor și muzicii. Aseară am auzit primele acorduri folk care ne-au adus în suflet pacea, zâmbetul și prietenia, pe scena unui festival care se află deja la a doua sa ediție. Vor urma alte zile cu după-amieze și seri sublime și ne vom simți, lună de lună, ca acasă printre artiști de toate felurile. Vor veni mereu alți și alți trubaduri, pe terase, în parcuri, pe scenele tradiționale, vor veni graficieni și pictori, actori, muzicieni și scriitori, dar și alții asemenea.

Astfel, vom rămâne chiar mai optimiști decât Arghezi, care ne-a țintuit definitiv sufletele pe paleta virtuală de culori cu versul „Niciodată toamna nu fu mai frumoasă”. Pentru că toamna amestecă din nou într-un pastel toate cele ale viții cotidiene, poate nu prea romantice, dar, indiscutabil, profunde.

Iar pentru cititorii noștri, unii mai romantici, alții mai sobri, poate și pentru cei un pic mai nostalgici după anotimpuri apuse, noi, jurnaliștii, vom semnala evenimentele care pun în valoare farmecul acestui anotimp, dar și farmecul vieții așa cum este ea. Cu speranța, ca în fiecare an, că niciodată toamna nu a fost mai frumoasă ca acum.