Forţele politice pregătesc, într-o veritabilă campanie pre-preelectorală, populaţia pentru a înţelege în ce perioadă economică ne aflăm, ce efecte au măsurile de austeritate ale Puterii la vreme de criză economică şi care ar trebui să fie, de fapt, măsurile strategice de aplicat. Dacă Puterea susţine, de exemplu, că România va ieşi, tehnic, din criza economică la sfîrşitul lunii martie (după două trimestre consecutive de creştere economică), Opoziţia vine să demonstreze că nici nu poate fi vorba de ieşire, iar ziua de 31 martie se confundă, mai degrabă, cu 1 aprilie - considerată prin tradiţie ca Ziua păcălelilor.
 |
| Dezbaterea de la Bacau (Foto: Petru DONE) |
Pasul cel mai mare - arătam şi în prima parte a acestui articol - a fost făcut, pînă acum, de PSD, care a elaborat, deja, "Programul de guvernare Agricultură şi dezvoltare rurală 2010 - 2020", iar la sfîrşitul săptămînii trecute a organizat, în Bacău, o reuniune a reprezentanţilor organizaţiilor sale din toată Moldova, pentru a analiza o variantă a unui program de dezvoltare economică a României. Aceasta a fost, însă, precedată de o dezbatere în mediul academic băcăuan, la care au participat şi profesori universitari, dar şi reprezentanţi ai unor instituţii şi organizaţii economice, oameni de afaceri şi ziarişti, pe tema "Experienţele ajustărilor fiscale largi în Uniunea Europeană şi în România", pe care a făcut un larg expozeu iniţial conf. univ. dr. Cristian Socol, de la Academia de Studii Economice din Bucureşti. În prima parte a articolului am arătat cum a intrat România în criza economică, dependenţa ei de capitalurile străine şi am argumentat incapacitatea de face ajustări fiscale pertinente. Morivul: politicile prociclice (care urmăresc fidel ciclurile de evoluţie sau involuţie economică).
Boala politicilor prociclice
Boala politicilor fiscale prociclice - a opinat Cristian Socol - persistă, la noi, de 21 de ani. Ajustarea fiscală se vede cel mai bine nu pe deficitul bugetar curent efectiv, ci pe soldul bugetar structural, care îşi înlătură poziţia ciclică a economiei. Ajustare fiscală s-a făcut şi în perioada 2000 - 2004, de la minus 2,64% din PIB, la minus 0,43%, considerată în literatura de specialitate o ajustare medie. Dar s-a făcut tot într-o zonă cu un decalaj recesionist, cînd recesiunea era mult mai mică. Cînd spunem "decalaje recesioniste" înseamnă că PIB-ul efectiv (ceea ce produce efectiv economia) este mai mic decît PIB-ul funcţional (ce s-ar putea produce dacă s-ar folosi în mod normal factorii de producţie). "Nu trebuie să ne luăm după artificialismul care apare mai ales în media şi care defineşte recesiunea numai prin căderi economice ale PIB-ului real - a precizat universitarul din Bucureşti. E vorba de a compara potenţialul şi PIB-ul efectiv. Noi, pe măsură ce eram în decalaj recesionist, făceam ajustare fiscală. Ceea ce înseamnă politici restrictive, în condiţiile în care PIB-ul era sub potenţial. Iar o greşeală din punct de vedere macroeconomic înseamnă politici prociclice".
Ce s-a întîmplat în perioada 2005 - 2008? Anul 2005 a fost specific datorită evenimentelor meteorologice şi biologice potrivnice (ploi, secetă, inundaţii, gripa aviară). Dar în 2006 - 2008 am intrat pe un decalaj expansionist, în sensul că produceam mai mult decît potenţialul nostru. În 2008, decalajul sporise la 6% din PIB, ceea ce înseamnă că economia deja se supraîncălzise. Atunci am mărit deficitele. Deficitul bugetar structural s-a dublat, de la 3,73% din PIB, în 2007, la 7,71% în 2008. Deci, am turnat gaz peste foc! Am făcut cheltuieli mari (risipă) de la buget (mai ales la sfîrşit de an, în grabă, pe criterii clientelare).
Ajustare fiscală, da. Dar cînd şi cum?
Ajustarea fiscală era necesară în România - crede Cristian Socol. Chiar dacă nu exista o contagiune a crizei externe, oricum intram în criză, ca urmare a unor politici macroeconomice foarte proaste. Deci, deficitul structural a crescut foarte mult. Intrînd în criză cu asemenea deficite, am fost obligaţi să facem corecţii fiscale. Dar depinde care a fost mărimea ajustării fiscale. "România a făcut cea mai dură economie fiscală din Uniunea Europeană din ultimii 30 de ani, pentru că derapajele erau imense. Noi şi ţările baltice. }ările dezvoltate minimalizează fluctuaţiile macroeconomice. Noi, însă, nu avem cultura disciplinei fiscale. Nu ne putem încadra într-o marjă de stabilitate, să fie fluctuaţiile mult mai mici. Există politici prin care să te promovezi anticiclic: cînd economia creşte prea mult, pui anumite motoare care înseamnă stabilizatori automaţi şi iar atunci poţi face ajustări fiscale, iar cînd economia scade prea mult, cu rezervele făcute în expansiune să o porţi întoarce către creştere" - a conchis Cristian Socol.
