Cine pierde, cine câștigă pe mâna Guvernului

Suntem într-o campanie electorală croită după principiul „care pe care”, iar dezbaterile pe tema nivelului de trai și a perspectivelor economice în România au devenit și ele încrâncenate.

Avem guvern nou, unul care acuză „greaua moștenire” atunci când încearcă să creioneze strategii pentru zilele și lunile care vin. E un obicei la noi și nu ne putem dezbăra! Dar un profesor de la ASE (Academia de Studii Economice), Cristian Socol, a pus pe hârtie, pe două coloane, cine pierde și cine câștigă odată cu venirea Guvernului Orban, „din perspectiva intereselor”.

Cine vor câștiga? Sunt cei mai mulți: băncile, fondurile de pensii private, companiile din telecomunicații și din energie, companiile private din sănătate și din educație, companiile care fac evaziune fiscală, marii jucători la Bursă, business-ul mare, orașele mari, , companii private din domeniul transporturilor și firmele de consultanță, iar în turism vor câștiga țările vecine.

Cine va pierde? Mai puțini, dar esențiali: companiile românești, în general, și întreprinderile mici și mijlocii, în special, firmele din construcții și din IT, dar va pierde putere chiar statul român.

Așa spune profesorul, așa spunem și noi.

În dreptul fiecărei categorii se dau și ceva explicații. Nu avem spațiu aici pentru toate, iată însă de ce crede profesorul că va pierde din putere statul: „Nu vor mai exista nici puținele butoane existente acum pentru stimularea economiei și creșterea bunăstării românilor. România va pierde competitivitate, viteză de convergență, și se va îndepărta obiectivul de aderare la Zona Euro”.

Opiniile pot fi admise, pot fi contestate. Stârnesc controverse. Dar nu ar strica să medităm asupra lor.

Economia - varianta politică: Ieşim din criză? Să trecem de... 1 Aprilie! (2)

Forţele politice pregătesc, într-o veritabilă campanie pre-preelectorală, populaţia pentru a înţelege în ce perioadă economică ne aflăm, ce efecte au măsurile de austeritate ale Puterii la vreme de criză economică şi care ar trebui să fie, de fapt, măsurile strategice de aplicat. Dacă Puterea susţine, de exemplu, că România va ieşi, tehnic, din criza economică la sfîrşitul lunii martie (după două trimestre consecutive de creştere economică), Opoziţia vine să demonstreze că nici nu poate fi vorba de ieşire, iar ziua de 31 martie se confundă, mai degrabă, cu 1 aprilie - considerată prin tradiţie ca Ziua păcălelilor.

Dezbaterea de la Bacau (Foto: Petru DONE)

Pasul cel mai mare - arătam şi în prima parte a acestui articol - a fost făcut, pînă acum, de PSD, care a elaborat, deja, "Programul de guvernare Agricultură şi dezvoltare rurală 2010 - 2020", iar la sfîrşitul săptămînii trecute a organizat, în Bacău, o reuniune a reprezentanţilor organizaţiilor sale din toată Moldova, pentru a analiza o variantă a unui program de dezvoltare economică a României. Aceasta a fost, însă, precedată de o dezbatere în mediul academic băcăuan, la care au participat şi profesori universitari, dar şi reprezentanţi ai unor instituţii şi organizaţii economice, oameni de afaceri şi ziarişti, pe tema "Experienţele ajustărilor fiscale largi în Uniunea Europeană şi în România", pe care a făcut un larg expozeu iniţial conf. univ. dr. Cristian Socol, de la Academia de Studii Economice din Bucureşti. În prima parte a articolului am arătat cum a intrat România în criza economică, dependenţa ei de capitalurile străine şi am argumentat incapacitatea de face ajustări fiscale pertinente. Morivul: politicile prociclice (care urmăresc fidel ciclurile de evoluţie sau involuţie economică).

Boala politicilor prociclice

Boala politicilor fiscale prociclice - a opinat Cristian Socol - persistă, la noi, de 21 de ani. Ajustarea fiscală se vede cel mai bine nu pe deficitul bugetar curent efectiv, ci pe soldul bugetar structural, care îşi înlătură poziţia ciclică a economiei. Ajustare fiscală s-a făcut şi în perioada 2000 - 2004, de la minus 2,64% din PIB, la minus 0,43%, considerată în literatura de specialitate o ajustare medie. Dar s-a făcut tot într-o zonă cu un decalaj recesionist, cînd recesiunea era mult mai mică. Cînd spunem "decalaje recesioniste" înseamnă că PIB-ul efectiv (ceea ce produce efectiv economia) este mai mic decît PIB-ul funcţional (ce s-ar putea produce dacă s-ar folosi în mod normal factorii de producţie). "Nu trebuie să ne luăm după artificialismul care apare mai ales în media şi care defineşte recesiunea numai prin căderi economice ale PIB-ului real - a precizat universitarul din Bucureşti. E vorba de a compara potenţialul şi PIB-ul efectiv. Noi, pe măsură ce eram în decalaj recesionist, făceam ajustare fiscală. Ceea ce înseamnă politici restrictive, în condiţiile în care PIB-ul era sub potenţial. Iar o greşeală din punct de vedere macroeconomic înseamnă politici prociclice".
Ce s-a întîmplat în perioada 2005 - 2008? Anul 2005 a fost specific datorită evenimentelor meteorologice şi biologice potrivnice (ploi, secetă, inundaţii, gripa aviară). Dar în 2006 - 2008 am intrat pe un decalaj expansionist, în sensul că produceam mai mult decît potenţialul nostru. În 2008, decalajul sporise la 6% din PIB, ceea ce înseamnă că economia deja se supraîncălzise. Atunci am mărit deficitele. Deficitul bugetar structural s-a dublat, de la 3,73% din PIB, în 2007, la 7,71% în 2008. Deci, am turnat gaz peste foc! Am făcut cheltuieli mari (risipă) de la buget (mai ales la sfîrşit de an, în grabă, pe criterii clientelare).

Ajustare fiscală, da. Dar cînd şi cum?

Ajustarea fiscală era necesară în România - crede Cristian Socol. Chiar dacă nu exista o contagiune a crizei externe, oricum intram în criză, ca urmare a unor politici macroeconomice foarte proaste. Deci, deficitul structural a crescut foarte mult. Intrînd în criză cu asemenea deficite, am fost obligaţi să facem corecţii fiscale. Dar depinde care a fost mărimea ajustării fiscale. "România a făcut cea mai dură economie fiscală din Uniunea Europeană din ultimii 30 de ani, pentru că derapajele erau imense. Noi şi ţările baltice. }ările dezvoltate minimalizează fluctuaţiile macroeconomice. Noi, însă, nu avem cultura disciplinei fiscale. Nu ne putem încadra într-o marjă de stabilitate, să fie fluctuaţiile mult mai mici. Există politici prin care să te promovezi anticiclic: cînd economia creşte prea mult, pui anumite motoare care înseamnă stabilizatori automaţi şi iar atunci poţi face ajustări fiscale, iar cînd economia scade prea mult, cu rezervele făcute în expansiune să o porţi întoarce către creştere" - a conchis Cristian Socol.

Economia - varianta politică: Ieşim din criză? Să trecem de... 1 Aprilie! (1)

Forţele politice încep, de regulă, campaniile electorale cu mult timp înainte ca acestea să fie declanşate oficial. Se întîmplă şi acum, dar momentul este unul specific, pentru că ţara se resimte de pe urma unei crizei economice care durează de mai bine de doi ani. Tendinţele propagandistice nu pot ocoli acest subiect, iar "lupta de idei" începe să se vadă. Evident, Opoziţia se află în contradicţie cu Puterea. Dacă Puterea susţine, de exemplu, că România va ieşi, tehnic, din criza economică la sfîrşitul lunii martie (după două trimestre consecutive de creştere economică), Opoziţia vine să demonstreze că nici nu poate fi vorba de ieşire, iar ziua de 31 martie se confundă, mai degrabă, cu 1 aprilie - considerată prin tradiţie ca Ziua păcălelilor.

Universitarul Cristian Socol, la Bacău (Foto: Petru DONE)

Interesant este, însă, şi modul în care partidele pregătesc populaţia pentru a înţelege în ce perioadă economică ne aflăm, ce efecte au măsurile de austeritate ale Puterii la vreme de criză şi care ar trebui să fie, de fapt, măsurile strategice de aplicat. Pasul cel mai mare l-a făcut, pînă acum, PSD, care a elaborat, deja, "Programul de guvernare Agricultură şi dezvoltare rurală 2010 - 2020", iar la sfîrşitul săptămînii trecute a organizat, la Bacău, o reuniune a reprezentanţilor organizaţiilor sale din toată Moldova, pentru a analiza o variantă a unui program de dezvoltare economică a României. Aceasta a fost, însă, precedată de o dezbatere în mediul academic băcăuan, la care au participat şi profesori universitari, dar şi reprezentanţi ai unor instituţii şi organizaţii economice, oameni de afaceri şi ziarişti, pe tema "Experienţele ajustărilor fiscale largi în Uniunea Europeană şi în România", pe care a făcut un larg expozeu iniţial conf. univ. dr. Cristian Socol, de la Academia de Studii Economice din Bucureşti.

Dependenţi de capitalul străinilor

"România - a spus Cristian Socol - a intrat în criza economică într-un cluster de ţări, alături de două state baltice, Lituania şi Letonia, cu o dependenţă puternică, şi în sectorul public şi în cel privat, pe fluxul de capital din străinătate". Ţara noastră avea o puternică astfel de dependenţă în perioada 2007 - 2008. Deficitul de cont curent, legat de dezechilibrul dintre ceea ce producem şi cea ce consumăm, se acoperea foarte mult din fluxurile de capital străine, care după ce am intrat în criză nu au mai venit, pentru că au fost probleme şi în ţările dezvoltate. Deficitul bugetar a ajuns la 5,4% din PIB în 2008, imens pentru o ţară care venea după aproape zece ani de creştere economică. "Decidenţii - a opinat universitarul din Bucureşti - trebuiau să gîndească aşa cum o facem şi în gospodăriile proprii, anume că atunci cînd ne merge bine ar putea urma un moment în care va fi mai rău. Pentru aceasta, ne facem rezerve, provizioane, ne gîndim că există fluctuaţii în situaţia noastră materială. În economie nu s-a gîndit aşa. Noi facem ajustările fiscale în măsurile de austeritate atunci cînd ne merge rău, cînd vedem că am ajuns la fundul sacului, atunci cînd avem recesiune în economie".

Nu ştim să facem ajustări fiscale

Prin urmare, în mod normal, teoria macroeconomică spune că e bine să faci ajustări fiscale cînd este expansiune economică, pentru că dor mai puţin şi se fac mult mai bine, la calm, cu rigoare, cu disciplină. Aşa, s-a turnat gaz peste foc. "Deci - a chnchis Cristian Socol -, supraîncălzim economia atunci cînd nu trebuie, iar cînd economia este în recesiune, cînd nu avem spaţiu fiscal, bani de inevstiţii, surse de finanţare, luăm măsuri de austeritate. Acestea adîncesc recesiunea şi sînt politici prociclice, din care este foarte greu să ieşi, în condiţiile în care de doi ani sîntem în criză, iar pachetele de stimulare a economiei reale, de încurajare a sectorului privat, a bursei nu există. Toate pachetele de stimulare din ultimii doi ani au însemnat doar 0,2% din PIB. Faţă de alte ţări noi nu am avut un spaţiu în care să ne mişcăm. Pentru că politicile macroeconomice au fost proaste".

Perspective legislative economice în dezbatere la Bacău

Universitatea Bacovia

Sala Senatului Universităţii "G. Bacovia", din Bacău, va găzdui, sâmbătă, 19 martie, de la ora 11,00, dezbaterea cu tema "Perspective legislative în domeniul economic şi financiar". Sunt aşteptaţi, la această dezbatere, deputatul Viorel Ştefan, preşedintele Comisiei de buget-finanţe a Camerei Deputaţilor, senatorul Radu Cătălin Mardare, secretarul Comisiei de Politică externă şi Afaceri Europene a Senatului României, prof. univ. dr. Cristian Socol, de la Academia de Studii Economice Bucureşti, Petre Terzi, vicepreşedinte al Asociaţiei Mediatorilor Financiar-Bancari din România, Tudor Tănăsescu, analist economic, şi Adrian Clemente, analist IT.
La dezbatere au mai fost invitaţi studenţi şi profesori ai Universităţii "G. Bacovia" şi reprezentanţi ai Camerei de Comerţ şi Industrie, ai Direcţiei Judeţene a Finanţelor Publice, ai filialei Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România şi ai Societăţii de Investiţii Financiare Moldova, din Bacău.