2.500 de credincioși l-au condus pe ultimul drum pe starețul Mănăstirii din Berzunți

Circa 2.500 de credincioși din județul Bacău și din alte județe ale țării, dar și peste 100 de preoți, călugări și măicuțe l-au condus, marți, 20 februarie, pe ultimul drum pe părintele arhimandrit Arsenie Voaideș, starețul Mănăstirii „Schimbarea la Față” – Sf. Sava din Berzunți și duhovnicul Mănăstirii „Buna Vestire” din Pogleț (Corbasca).

De dimineață, drumurile comunei au fost luate cu asalt de coloane de autoturisme, autocare și microbuze care au adus la mănăstire miile de oameni care l-au cunoscut pe părintele arhimandrit sau care doar au auzit de harul său duhovnicesc. Traseul spre mănăstire și perimetrul celei din urmă au fost supravegheate permanent de jandarmi și de polițiști, iar coloanele de mașini parcate s-au întins pe mai mulți kilometri.

A fulguit mărunt dar puțin marți dimineața în zona montană de la Berzunți, dar spre prânz, aproape de finalul slujbei de înmormântare, a ieșit soarele. Oamenii au asistat la slujbă fie direct din biserică, fie din curtea acesteia sau chiar din pridvoarele chiliilor mănăstirești.

Un sobor de preoți și de călugări l-au întâmpinat pe întâiul lor stătător, IPS Ioachim Băcăuanul, arhiepiscopul Romanului și Bacăului, care la finalul slujbei a vorbit despre cel pe care, după mai bine de 40 de ani de când l-a cunoscut, l-a numit „Părintele Arsenie - filantropul care s-a născut în ceruri”. Tot despre părintele Arsenie, IPS Ioachim a spus că a fost unul dintre cei mai sinceri călugări ascultători din câte i-a dat Dumnezeu să-i cunoască în viața sa sacerdotală. Timp de minute întregi, IPS Ioachim a enumerat principalele momente ale vieții dedicate de  părinte Bisericii, credinței creștine ortodoxe și oamenilor printre care a trăit.

Părintele Arhimandrit Arsenie Voaideș a fost înmormântat în preajma bisericii pe care a rectitorit-o, alături de mormântul mamei sale, maica Paraschiva.

„Tăicuța Arsenie a plecat într-o tăcere neobișnuită. El, cel căruia îi plăcea să fie înconjurat de oameni; el, cel căruia îi plăcea să fie în mijlocul mulțimilor și să-L facă prezent pe Hristos tuturor! El, cel care a ctitorit biserici în sate și cătune uitate de lume și catedrale în sufletele oamenilor. El, care s-a dăruit pe sine consumându-se pentru toți ca o lumânare în lumina lui Hristos. El, Arsenie arhimandritul, părinte pentru cei aflați în nevoi, duhovnic al celor de pe văile Berzunțiului și dealurile Helegiului, taică pentru rromii din Bâșca, Băcioi, Pogleț, a plecat astăzi, într-o zi de februarie, lăsând multă tristețe în sufletele celor care l-au cunoscut, prețuit și iubit”.

Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

Județul Bacău intră sub umbrela Agenției Zonelor Montante

Zona de munte Straja, de lângă Asău

Județul Bacău se numără printre cele 28 de județe ale României care au zonă montană și care vor intra sub competența noii Agenții Naționale a Zonelor Montane.

Agenția Zonei Montane are ca scop aplicarea strategiei și politicilor Guvernului în domeniul dezvoltării și protecției zonelor montane din România, zone marcate de specificitate, care sunt fragile ecologic, defavorizate economico-social din cauze naturale și care necesită o gestiune specifică.

În cadrul Agenției se organizează, ca direcție, Centrul de Formare și Inovație pentru Dezvoltare în Carpați - CEFIDEC, structură specializată pentru formare profesională cu specific montan.

Printre atribuțiile Agenției Zonei Montane se regăsesc elaborarea și implementarea strategiilor pentru dezvoltarea durabilă a zonei montane, elaborarea și propunerea spre aprobare a unor măsuri tehnico-operative privind aplicarea în teritoriu a strategiei și politicilor Guvernului în domeniul dezvoltării și protecției mediului montan în vederea creșterii calității vieții populației montane. De asemenea, Agenția elaborează și propune spre inițiere Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale proiectele de acte normative al căror obiect se referă la dezvoltarea și protecția zonei montane.

În zona de munte a județului Bacău sunt localitățile Ghimeș-Făget, Palanca, Agăș, Asău, Brusturoasa, Zemeș, Solonț, Moinești, Berzunți, Comănești, Dărmănești, Dofteana, Târgu Ocna, Slănic Moldova, Oituz și Mănăstirea Cașin. Majoritatea se află pe Valea Trotușului, care străbate munții Goșmanu, Tarcău, Ciuc și Nemira, altele în munții Oituz și Berzunți.

Ursul, capra și mascații - vize pe pașaportul nostru turistic

Mos Vrânceanu, din Berzunți, era cunoscut și în străinătate

Vremurile „moderne” ne-au adus, treptat, în situația de a dori mai mult ca oricând ca, la sfârșit de an, să vedem prin centrul orașului trecând alaiul de datini și obiceiuri tradiționale. Unii le cunoaștem din amintiri, dar cei mai tineri nu mai știu ce înseamnă colindul sau plugușorul din poartă în poartă, din casă în casă, nu mai știu ce însemna traista plină cu mere, nuci sau colaci. Tradițiile de acest fel s-au pierdut.

În mai toate orașele mari sau în zonele în care asemenea obiceiuri se păstrează mai bine conservate, autoritățile locale au grijă să dea poporului pâinea și circul de care are nevoie, de această dată mai elevat, sub forma festivalurilor sau a alaiurilor de datini și obiceiuri de iarnă. Se întâmplă, an de an, și în Bacău. Asemenea manifestări, cu cete de urși și capre, cu cete de jieni și de mascați, cu urători de toate categoriile, au devenit un brand zonal sau chiar de țară, căutat și pe la noi, dar și prin străinătate. Pe lângă tot ce are România în minunata „grădină a Carpaților”, tradițiile populare sunt la mare căutare. O astfel de avere are și județul Bacău și de ce să nu recunoaștem că ori de câte ori auzim sau vedem că ursul de la Dărmănești joacă fie pe la București, fie pe la Suceava sau la Sighet (unde aud că ar fi chiar cel mai mare festival de datini și obiceiuri de iarnă din țară), ne cresc inimile în piept. De mândrie, se înțelege.

De mândrie, poate, și pentru că altfel Bacăul nu prea apare în lume nici măcar din punct de vedere turistic. De câte ori n-am fost invidios pe modul în care, la marile târguri de profil, alte județe din jur erau excelent promovate, noi însă nu. Caprele și urșii, mascații și colindătorii au devenit, însă, ambasadorii noștri cei mai buni. A fost o vreme în care, oriunde mă aflam prin țară, mulți mă întrebau ce mai fac ba unul, ba altul dintre celebrele personaje politice. Acum apele s-au mai liniștit pe această parte, dar de ursul de la Dărmănești aș fi mândru să le povestesc tuturor. Sau de ursul ecologic de la Vultureni sau de vioara de tablă, cu goarnă, ca și de măștile făurite de regretatul moș Vrânceanu, din Berzunți. Superbe semnături pe pașaportul turistic băcăuan! Despre pârtia de schi de la Slănic Moldova mă căznesc de zile întregi să văd ceva pe internet sau prin ziare, dar nimic, nimic. Poate nu văd și pentru că iar am avut un început de iarnă ca pe malul Mediteranei. Poate.