Asău: „Șezătoarea Asăuancelor”, la ediția a patra

Fotografii: Olivian Darie

Comuna Asău a fost din nou, sâmbătă, 6 aprilie, gazda unei manifestări devenită tradițională, ,,Șezătoarea Asăuancelor”, o sărbătoare a gospodinelor de pe Valea Asăului ajunsă la a patra ediție și organizată de Simona Drilea.

Evenimentul a avut loc de Pensiunea „Livada minunată” din satul Apa Asăului și a beneficiat de prezența autorităților și reprezentanților instituțiilor publice locale și județene, printre acestea și Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău. Lor li s-au alăturat numeroși săteni și turiști aflați în trecere prin localitate.

Asăuancele i-au așteptat pe vizitatori cu produse specifice acestei superbe zone din județul Bacău, în șezătoarea organizată ca pe vremuri, unde au cântat, au dansat și s-au îndeletnicit cu diverse activități moștenite și învățate din moși-strămoși.

Evenimentul a avut ca scop promovarea tradițiilor și obiceiurilor populare de pe Valea Asăului, un areal cu un potențial turistic și cultural uriaș.

„Sper că am reușit să readuc în inimile tuturor bucuria de a retrăi, preț de câteva ore, tradițiile, obiceiurile și meșteșugurile anilor copilăriei noastre. Mulțumesc oficialităților Consiliului Județean, conducerii DGASPC Bacău, primarului și viceprimarului comunei Asău, GOSPODINELOR vrednice, copiilor minunați - ajutoarele mele de nădejde și presei.”

Simona Drilea, general manager, „Livada Minunată”

Romulus-Dan Busnea, Petru Done

Cum a devenit o jurnalistă designer vestimentar în Asău

• Irina Florea transpune universul florilor pe rochii unicat, iar în crearea modelelor se inspiră din natură, din muzică, dar și din poveștile clientelor

Lumea mirobolantă a florilor și a peisajelor din natură, din care nu lipsesc uneori minunatele vietăți ale pădurii, s-a mutat de puțină vreme în casa din Asău a jurnalistei Irina Florea. Căsuța, moștenită de la bunici, pare ea însăși desprinsă din povești și, cum spune o vorbă din popor, „strălucește ca un pahar”: este curată, elegantă și frumoasă. Acolo, Irina și-a amenajat atelierul în care își pune în valoare o pasiune descoperită și cultivată de puțin timp, aceea de designer vestimentar. Irina Florea creează piese de vestimentație unicat și are comenzi online din toată țara, dar a livrat și în Germania, în Spania, în Grecia și în Italia.

Irina este o femeie ageră și nonșalantă. Ne spune din start că are 30 de ani, că este mamă a doi copii și soție, iar în rest „multifuncțională”. A încercat până acum câte puțin din toate, din dorința de a se adapta locului. A absolvit cursurile Facultății de jurnalism în București, a făcut un master în Relații publice și publicitate și a profesat ca specialist în PR într-o companie londoneză circa șase ani încă din timpul studiilor, prilej cu care a călătorit foarte mult.

S-a căsătorit, însă, la Moinești, unde a urmat și ruptura de job-ul ei primar, pentru că și-a dorit foarte mult să aibă o familie. „Părinții mei sunt plecați de aproape 20 de ani în străinătate, iar eu am fost singură cam de la 14 ani – spune Irina. Viața mea s-a schimbat radical în momentul în care am devenit mamă. Nu mă mai puteam dedica integral job-ului. Dar am încercat să-mi descopăr și alte talente. Astfel, în timp ce îmi creșteam copiii, noaptea pictam. Locuiam în Moinești, unde, venită din București, am văzut prin copii partea plină a paharului: le puteam oferi o viață mult mai sănătoasă, crescându-i natural”.

În final, viața i-a adus și în Asău.

Fermieri, cu entuziasm

Tânăra familie Florea își dorea un rost al ei. Soțul este mare iubitor de animale și, astfel, s-au hotărât să cumpere capre, mai ales pentru laptele lor, care se știe că este foarte sănătos. S-au mutat în casa moștenită în Asău și au început cu 34 de animale. Dar nu cunoșteau detalii despre cum se cresc și astfel s-au bazat pe alți oameni, pe care să-i angajeze. De aici a urmat ideea unui proiect cu finanțare europeană, pe care l-au și finalizat, pe Măsura 112 „Instalarea tânărului fermier” din PNDR.

„Eram entuziasmați și ne gândeam și la o agropensiune – mai spune Irina. Aveam visuri mari. Dar, ne-am izbit de foarte multe piedici. Nu aveam oameni (am schimbat pe puțin 30 – 40 de ciobani) și am ajuns să ne ocupăm de creșterea animalelor chiar noi, dar nu era viața pe care ne-o doream”. Pe acest proiect au achiziționat tot ce trebuia, au finalizat proiectul în 2016, după doi ani, dar încă sunt în perioada de monitorizare. A fost un proiect de 40.000 de euro, prin GAL Valea Tazlăului. Au investit tot ce aveau într-o fermă adevărată, nu într-o simplă stână.

Lumina de la capătul tunelului din atelierul de fashion

Cum timpul trecea și soții Florea nu aveau nici un beneficiu, s-au reorientat: soțul s-a întors la construcții, la firma lui proprie, iar Irina și-a văzut de casă și de pictură. Așa a început să picteze veșminte, întâi pentru ea, dar care au trezit și interesul altora. „Mi-am dat seama că puteam face un business din aceasta, dar nu mă gândeam să folosesc fonduri europene, să ajung la o anumită sumă. Eu aveam deja un mic business, dar îmi trebuiau bani pentru dezvoltare” – spune Irina.

Și-a făcut o pagină de internet, pe care a promovat-o singură, și a început să vadă tot mai bine că lumea este interesată de ceea ce face. „Nu sunt artist plastic, nu am studii în domeniu, am doar o pasiune – ne-a declarat tânăra designeriță. Făceam rochii, fuste, cămăși, bluze, obiecte vestimentare diverse pe care le personalizam. Am început, însă, să colaborez cu o croitoreasă de profesie, din zonă, pe care o cunosc din copilăria mea și pe care o voi angaja în atelierul meu”. Primea rochii gata făcute de la un furnizor din București, însă unele doamne voiau ceva pe dimensiunile lor. Semn că trebuia dezvoltat un veritabil atelier de mode.

Al doilea proiect cu bani europeni

Era nevoie de ceva mașini specializate, de o tehnologie anume. Era nevoie de o imprimantă digitală pentru textile, dar care costa mult. Atunci Irina a avut ideea de a apela tot la fondurile europene și astfel a ajuns la Oficiul din Bacău al AFIR. A fost un succes, iar finalizarea proiectului din zootehnie a fost un atu. A obținut, astfel, 70.000 de euro, iar în prima fază a și luat cam 49.000, din care a achiziționat imprimanta pentru textile, o mașină de brodat, mașină de cusut, mașină de surfilat – mașini profesionale, de ultimă generație, plus aparatura IT necesară, o presă, imprimanta clasică, un aparat foto, o masă de călcat performantă, dar și un șevalet și mobilierul adecvat. A construit chiar și o sobă de teracotă, pentru a asigura temperatura necesară funcționării mașinilor.

„Nu lucrez în cantități industriale, ci după principiul «puțin și bun». Imprimanta transpune pe țesături orice fel de imagine, luată de pe internet sau scanată după desenele mele. Vreau să transpun imagini unicat, să fac «artificii» care aduc originalitate modelelor. Creez propriile modele. Am deja foarte multe produse lucrate. Modelele pot fi văzute pe pagina mea de internet (www.monchouchou.ro), pe paginile de socializare Facebook și Instagram (pe Facebook – mon chou chou). Nici nu-mi doresc multă publicitate, pentru că nu aș face față comenzilor. Lucrez singură.”

Irina Florea, designer vestimentar

Asău – civilizația rurală a unei comune din coasta orașului

Așezată la numai trei kilometri de orașul Comănești și, mai ales, de perimetrul carbonifer al zonei, comuna Asău a fost zeci de ani un fel de cartier al orașului. Sute de oameni aveau de lucru în minele comăneștene, dar și în alte întreprinderi ale acestuia. Schimbările politice și declinul economic al zonei din anii ’90 au avut influență și asupra comunei, dar aceasta și-a păstrat identitatea administrativă, economică și culturală, cu toate problemele care au grevat asupra întregii țări și mai ales asupra regiunii Moldova. Despre această identitate am discutat cu primarul comunei, Constantin Rădulescu.

Suntem, domnule primar, în preajma celei mai importante sărbători creștine, Paștele. Cum întâmpină, în acest an, locuitorii comunei Asău această sărbătoare? Mai sunt respectate tradițiile? Ce manifestări specifice Paștelui au loc în această perioadă în comună?

Constantin Rădulescu

În preajma sărbătorii Pascale, cetățenii comunei Asău își pregătesc gospodăriile de sărbătoare, pregătesc bucate tradiționale, iar în Săptămâna Mare merg la Denii, la Prohod, apoi la Înviere.

Cu toți primarii stau de vorbă, de la început, despre bugetul pe care îl au la dispoziție în unitatea teritorial-administrativă pe care o păstoresc. Cum e la Asău? Aveți bani pentru proiectele pe care vi le propuneți? V-a satisfăcut recenta repartizare a finanțărilor de la bugetul județului?

Comparativ cu anul anul 2016, în anul 2017 am primit la bugetul local, de la Consiliul Județean Bacău și de la Direcția Generală a Finanțelor Publice sume mulțumitoare pentru echilibrarea bugetului local.

La ce proiecte de dezvoltare vă gândiți? Și, până la urmă, de unde finanțare? Ce spuneți despre fondurile europene? Dar despre cele de la guvern?

Referitor la proiectele de viitor, am depus la Ministerul Dezvoltării, prin Programul Național de Dezvoltare Locală, mai multe propuneri de proiecte care vizează atât infrastructura de transport locală, cât și modernizarea infrastructurii școlare. Prin Programul Național de Dezvoltare Rurală , Măsura 7.2, avem în desfășurare proiectul „Modernizare drumuri de interes local în comuna Asău, județul Bacău”, în valoare de un milion de euro. Suntem la faza de licitație pentru modernizarea drumului comunal 146 (Apa Asău – sat Păltiniș) de 3,2 km și a altor drumuri sătești în Asău, Lunca Asău, Ciobănuș și Păltiniș.

Pe site-ul oficial al comunei aveți șapte rubrici care descriu de la reperele sale istorice până la infrastructura de învățământ și sănătate, dar nimic despre economia ei. Să nu fie nimic de semnalat în acest sens? Cum arată comuna Asău din punct de vedere economic?

Din punct de vedere economic lipsesc activitățile economice mari, singura activitate fiind exploatarea lemnului, apoi activitățile mici de comerț (în magazine) și creșterea animalelor. În rest, tineretul este plecat în străinătate. Câțiva locuitori ai comunei lucrează în orașul Comănești.

Care sunt valențele turistice ale comunei și ce face primăria pentru punerea lor în valoare? Condițiile naturale ale zone și nu numai sunt propice turismului.

Pentru activitatea de turism, mai bine zis de agroturism, este necesar să asigurăm o bună infrastructură rutieră, preocupare permanentă a administrației publice locale. Cu noua investiție „Modernizare drum comunal 146 Apa Asău – Păltiniș” vor fi asigurate condițiile pentru agroturism. Avem în comună două puncte de agrement: pescăria de la Cărunta, pe Valea Ciobănușului,  și pescăria din punctul Izvor, în satul Păltiniș. Mai avem zona de agrement din punctul Capra, pe Valea Asăului, la familia Mircea Budacă. Suntem convinși că și alți cetățeni se vor ocupa pe viitor de construirea unor pensiuni.

Primarul comunei (dreapta), la o acțiune de plantare de arbori

Cu mulți ani în urmă un centru de atracție pentru forța de muncă din comună era orașul Comănești. În ce măsură mai influențează orașul viața comunei?

Orașul Comănești influențează într-o oarecare măsură viața comunei Asău, deoarece avem locuitori care au locul de muncă acolo, tot acolo este și liceul pe care îl urmează absolvenții clasei a VIII-a, dar și supermarket-urile, căutate și de oamenii din Asău.

Pe 16 decembrie localitatea Asău va împlini 575 de ani de atestare documentară. Comuna Asău a fost consemnată cu satele ei de atunci, Apa Asău, Asău, Lunca Asău, Ciobănuș, Păltiniș și Straja și cătunul Gura Ciobănușului. Când marcați „Ziua comunei” și cum o veți sărbători?

Sărbătorirea Zilei comunei dorim să o organizăm în luna august 2017.

Așezări atestate documentar acum 575 de ani

Din surse diferite, primele atestări documentare ale așezărilor din comuna Asău datează fie din 1442, fie din 1643. Denumirea localităţii Asău – susțin unii cercetători – a„pare la 16 decembrie 1442, pe timpul domnitorului Ştefan al Ţării Moldovei şi a voievodului Ilie”. După alții, „prima atestare datează din 1643, de când se împărțea moșia Tazlăul Sărat între urmașii lui Dinga, până la Apa Asău, aflată în hotar”. Cert este, însă, că până în 1895 satul Asău a aparținut comunei Comănești.

Anuarul Socec din 1925 consemna apariția comunei Asău, formată atunci din satele Apa Asău, Asău, Lunca Asău, Ciobănuș, Păltiniș și Straja și cătunul Gura Ciobănușului, având în total 3.120 de locuitori și făcând parte din plasa Comănești.

Astăzi, comuna Asău are în componență satele Asău, Apa Asău, Ciobănuș, Lunca Asău, Păltiniș și Straja, în total cu 7.107 locuitori, conform datelor statistice la 1 iulie 2016.

Comuna are obiective cu valoare istorică sau de patrimoniu, precum biserici, vestigii arheologice din epoca bronzului, rezervații forestiere. Comuna este și un important centru etnografic și o zonă turistică.