Cum se vede pădurea copilăriei desenată din capace de PET-uri

Echipa din Răcăciuni

Zeci de elevi din tot județul au participat, miercuri, 29 mai, la a șasea ediție a competiției „PET CAP – Creativitate de Ziua Copilului”, proiect de educație ecologică și dezvoltare a creativității elevilor realizat de Palatul Copiilor din Bacău în parteneriat cu Direcția Silvică. Concursul a avut loc la „Sărbătoarea copilăriei”, complex de manifestări organizate în Piața Tricolorului din Bacău. Elevii au realizat desene din capace de PET-uri adunate chiar de ei.

Direcția Silvică a fost sponsorul acestei ediții și a asigurat premiile pentru câștigători. „Vrem, astfel, să stimulăm participarea la această competiție – ne-a declarat purtătorul de cuvânt al instituției, ing. Adrian Titianu. Din punctul meu de vedere ar merita toți copiii premiați, pentru că și-au dat silința să vină cu lucrări bune și mai ales să adune materialul din care să le facă”.

În concurs s-au înscris 17 echipaje, iar tema concursului a fost „Pădurea și copilăria”.

Echipa din Vultureni

„Am venit cu capace de PET-uri pentru a compune un desen care să arate legătura dintre copilărie și pădure – ne-a spus eleva Cristina Lucanu, de la Școala Gimnazială Vultureni. În desenul nostru apare o casă într-un copac, dar care are și o morișcă și mulți fluturi și copii în jurul ei. Am vrut să arătăm că în ziua de astăzi copiii, oamenii în general, nu mai pun preț pe natură. Înainte, copiii se bucurau altfel de ceea ce oferea natura. Iar noi ne-am dat seama de tot ce am pierdut, astfel, până acum. Noi trăim în mediul rural, dar într-un sat destul de poluat. Din mediul nostru, al satului, am strâns peste o mie de PET-uri, de la care am luat capacele. Iar bidoanele ar trebui valorificate. În grupul nostru, în concurs, am fost zece elevi din aceeași clasă, a opta”.

Alături am văzut desenul făcut de elevii din Răcăciuni. „Am venit cu elevi din clasele a cincea, a șasea și a șaptea, care au imaginat un desen pe tema fericirii copiilor de a se juca în pădure, cum ar fi la bunici – ne-a spus profesoara Irina Radu. Pe la noi e cam puțină pădure. Pentru a participa la concurs am ecologizat un areal din sat, am adunat PET-uri și am preluat capacele lor. Avem elevi care au venit și cu câte 400 de capace, deci de la tot atâtea bidoane adunate din natură. Evident, bidoanele rămase vor fi predate spre valorificare”.

Mistreții au făcut pagube imense pe terenurile agricole din Vultureni

Cătălin Pavel cauta urma semințelor de porumb,
pe urmele mistreților

Agricultorii, mari sau mici, de pe văile Zeletinului și Berheciului, se confruntă și în acest an cu atacurile furibunde ale turmelor de porci mistreți, care dau iama mai ales pe tarlalele cultivate cu porumb. Zilele trecute, un asemenea atac, masiv, a avut loc în comunele Vultureni și Oncești, unde circa 200 de hectare de teren au fost semănate cu porumb de societatea Bio-Agro Company. Aproape 100 de hectare – spune administratorul societății, Cătălin Pavel – au rămas fără sămânță. Porcii au râmat efectiv rândurile semănate și au îngurgitat bob cu bob. Paguba – aprecia administratorul – s-ar ridica la circa două miliarde de lei vechi.

Agricultorii din această zonă a județului sunt deja obișnuiți cu atacurile mistreților asupra culturilor, dar acum numărul porcilor pare mult mai mare. Dacă treci pe lângă terenurile cultivate poți vedea tarlale marcate sistematic cu pari de care sunt legate cordele, cârpe, nailoane sau tot ce poate flutura în vânt, pentru a speria animalele. Conform reglementărilor în domeniu, agricultorii ar trebui să împrejmuiască tarlalele cu garduri electrice, dar pe dealurile din Vultureni, din Oncești, din Răchitoasa, Glăvănești sau Motoșeni câmpurile semănate sunt împrăștiate, izolate. Cât gard ar trebui ridicat acolo și, apoi, cine l-ar păzi, pentru că sigur ar fi furat de porcii cu două picioare.

Porcii au învățat când și cum să atace culturile

Comisia de constatare pe tarla

Cu Cătălin Pavel, dar și cu membrii unei comisii formată din reprezentanți ai Primăriei Vultureni, ai Direcției Agricole Județene, ai Agenției pentru Protecția Mediului și ai Gărzii Forestiere Bacău, dar și ai Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi – care administrează un fond de vânătoare chiar în zona Vultureni-Oncești, am luat la pas câteva dintre tarlalele râmate de mistreți. Am urcat pe dealuri, cu mașinile, ca la raliurile off-road, să vedem mai multe zone distruse.

Rândurile cu sămânța semănată erau râmate sistematic, peste tot. Rar mai vedeai, ici-acolo, câte o sămânță. Oamenii societății din Oncești au patrulat acolo noapte de noapte, cu tractoarele cu farurile aprinse, au aprins și focuri din loc în loc, dar degeaba. Unul dintre oameni spunea că porcii au deprins intențiile paznicilor și atacă exact acolo unde rămâne teren nesupravegheat. Porcii au devenit periculoși și pentru oameni, însă. Pe unii i-au amenințat, iar un mascul mai voinic s-a dat chiar la un tractor care îi deranja arealul.

Oamenii au ars noaptea anvelope, să sperie porcii

„Numai pe teritoriul comunei Vultureni – spunea Cătălin Pavel - porcii mistreți au distrus circa 80 ha integral în noaptea de 25 aprilie. Terenurile sunt situate în punctele Frăția Mare, Frăția Mică și Carpen. Salariații societății, care patrulau în acea noapte, au văzut circa 100 de porci. Mistreții s-au înmulțit foarte mult, nimeni nu ia măsuri pentru echilibrarea numărului lor și de aceea solicit acordarea de despăgubiri materiale”.

Sămânța semănată de Bio-Agro Company este una tratată special, cum se practică acum. Porcii o preferă, însă, iar grămezile de grăunțe obișnuite puse pe la capetele tarlalelor, pentru a atrage acolo porcii, au rămas neatinse. Porcul are genetic un program prin care el trebuie să râme după mâncare.

Porcul are lege, omul ba

Pe urmele mistreților nu mai rămâne nimic

Mistreții atacă de ani buni, în județ, lanurile de porumb, atacă viile, atacă orice, vin cu toată liota de godaci dungați după ei și fac prăpăd. În urma lor, oamenii rămân cu ochii înlăcrimați, neputincioși, pentru că de un animal sălbatic de pe domeniile de vânătoare nu te poți atinge. Jar mănânci dacă o faci, iar niște haidamaci de paznici – spuneau unii agricultori - te și pârăsc la stăpânire și plătești cât nu face. În județul Bacău sunt circa 30 de fonduri de vânătoare.

Plângerile pe la autorități au cam rămas vorbe în vânt, nimeni nu mișcă un pai. Libertatea de a înmulți porci pe terenul de vânătoare a devenit, de câțiva ani, sport național. Bine, să-i înmulțească, dar să-i și hrănească pe acolo prin locurile lor speciale, să-i țină departe de lanurile oamenilor.

Ursul, capra și mascații - vize pe pașaportul nostru turistic

Mos Vrânceanu, din Berzunți, era cunoscut și în străinătate

Vremurile „moderne” ne-au adus, treptat, în situația de a dori mai mult ca oricând ca, la sfârșit de an, să vedem prin centrul orașului trecând alaiul de datini și obiceiuri tradiționale. Unii le cunoaștem din amintiri, dar cei mai tineri nu mai știu ce înseamnă colindul sau plugușorul din poartă în poartă, din casă în casă, nu mai știu ce însemna traista plină cu mere, nuci sau colaci. Tradițiile de acest fel s-au pierdut.

În mai toate orașele mari sau în zonele în care asemenea obiceiuri se păstrează mai bine conservate, autoritățile locale au grijă să dea poporului pâinea și circul de care are nevoie, de această dată mai elevat, sub forma festivalurilor sau a alaiurilor de datini și obiceiuri de iarnă. Se întâmplă, an de an, și în Bacău. Asemenea manifestări, cu cete de urși și capre, cu cete de jieni și de mascați, cu urători de toate categoriile, au devenit un brand zonal sau chiar de țară, căutat și pe la noi, dar și prin străinătate. Pe lângă tot ce are România în minunata „grădină a Carpaților”, tradițiile populare sunt la mare căutare. O astfel de avere are și județul Bacău și de ce să nu recunoaștem că ori de câte ori auzim sau vedem că ursul de la Dărmănești joacă fie pe la București, fie pe la Suceava sau la Sighet (unde aud că ar fi chiar cel mai mare festival de datini și obiceiuri de iarnă din țară), ne cresc inimile în piept. De mândrie, se înțelege.

De mândrie, poate, și pentru că altfel Bacăul nu prea apare în lume nici măcar din punct de vedere turistic. De câte ori n-am fost invidios pe modul în care, la marile târguri de profil, alte județe din jur erau excelent promovate, noi însă nu. Caprele și urșii, mascații și colindătorii au devenit, însă, ambasadorii noștri cei mai buni. A fost o vreme în care, oriunde mă aflam prin țară, mulți mă întrebau ce mai fac ba unul, ba altul dintre celebrele personaje politice. Acum apele s-au mai liniștit pe această parte, dar de ursul de la Dărmănești aș fi mândru să le povestesc tuturor. Sau de ursul ecologic de la Vultureni sau de vioara de tablă, cu goarnă, ca și de măștile făurite de regretatul moș Vrânceanu, din Berzunți. Superbe semnături pe pașaportul turistic băcăuan! Despre pârtia de schi de la Slănic Moldova mă căznesc de zile întregi să văd ceva pe internet sau prin ziare, dar nimic, nimic. Poate nu văd și pentru că iar am avut un început de iarnă ca pe malul Mediteranei. Poate.