Cine i-a văzut dansând pe celebrii derviși
rotitori, dacă au călătorit în lumea musulmană, nu-i mai poate uita. Pentru că
dansul lor, bazat pe o formă de rotire ca formă a dhikr (rememorare sau
pomenire a Divinului, în concepția Ordinului musulman Mevlevi, fondat în 1273)
durează neîntrerupt zeci de minute, sub monitorizarea unui maestru, și este
unic. Nu poți înțelege ușor cum nu amețesc dansatorii rotitori, dar ei atunci sunt
de fapt într-o călătorie mistică, într-o ascensiune spirituală care dizolvă
mentalul în sentimentul de iubire, într-o călătorie către „Cel Perfect”, către
adevărul divin. Dansatorii nu mai sunt, practic, pe pământ decât fizic.
Spiritual sunt în sfere înalte.
Nu știu cum își mai amintesc alții de acești
dansatori, dar eu am început să-i confund, până la un punct, cu minunații
noștri politicieni de toate culorile, care fac dansuri rotitoare mai dihai ca maeștrii
derviși. În jurul cui ar dansa politicienii noștri? Desigur, tot al câte unui „maestru”,
al câte unui lider „spiritual”.
Nu-i asociez deloc pe excepționalii derviși cu
politicienii români, doar că pe ultimii parcă îi văd – cum spuneam – tot mai
des rotindu-se halucinant, făcând supoziții, opinând în stil politicianist și
Nici nu aș putea spune acum care dintre
politicieni sunt mai „derviși” decât alții, văzându-i cum se tot rotesc, dar nu
pot să nu-l citez pe unul dintre ei, fost ministru, care vorbea, recent, tocmai
despre „aiureala politică” de la noi. Or, când spui „aiureală” te cam gândești
și la amețeală.
De un anume soi de amețeală îi bănuiam, la
prima vedere, și pe dansatorii derviși. Am înțeles, însă, că ei chiar știu ce
vor, chiar știu de ce fac ceea ce fac, pe când de cealaltă parte aiureala e
numai… aiureală, nu „abilitate, istețime politică”, așa cum înțelegea prin
politichie bietul diplomat și om politic Vasile Alecsandri.
Iar consecințele vor
fi simțite de noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu