Care este România mea?

A părut, pe net, o postare al cărei autor se declară total debusolat. Nimic deosebit, s-ar spune. Câtă lume nu se simte astfel măcar uneori, în ziua de astăzi?

Postarea face însă o precizare clară: „Vedem, zilnic, mai multe Românii! Și zău că nu-mi dau seama care-s false și care sunt reale. Pentru că, dacă sunt toate reale, ceva nu se leagă.” De ce? Pentru că o Românie ar fi a celor care văd succesul, alta a celor cărora li se pare că nimic nu merge.
De câte ori nu am auzit astfel de păreri? Dar acum, în plină junglă a campaniei electorale constatarea de mai sus ne aduce din nou cu picioarele pe pământ. Una dintre întrebările cel mai des puse celor 14 candidați la președinția statului este dacă vom avea, de acum încolo, o economie în redresare. Alta vizează perspectiva omului de rând care se tot uită după zile mai bune.

Răspunsurile date de candidați sunt uneori halucinante. Unele pentru că sunt clar nesustenabile, altele pentru că țintesc parcă tot interesele de grup și nu pe cele generale. Pe lângă ele, guvernul recent demis prin moțiunea de cenzură vine cu noi promisiuni și anunță alte și alte măsuri de redresare economică și socială, deși se spune că nu ar mai putea face nimic.

Nu mai știi despre ce Românie e vorba: unii o văd într-un fel, alții în alta. Iar unii sunt mai savanți ca alții.

S-ar spune că într-o competiție electorală pluritatea de idei este normală și chiar benefică. Tu, electorul, ar trebui să fii capabil să decizi care e mai bună, să alegi candidatul care inspiră mai multă încredere.

Culmea e că atunci când crezi că ai găsit modelul ideal, afli că nu e chiar așa. Și cauți România ta în altă Românie.