Frumoasă vreme urâtă?

Cu mult, cu destul de mult timp în urmă remarcam un titlu al unui articol scris în „Flacăra” de Adrian Păunescu: „Urâtă vreme frumoasă!”. Așa cataloga autorul vremea bună de atunci, frumoasă ce-i drept, dar care adusese o secetă amarnică. Perfectă caracterizare a fenomenului în numai trei cuvinte!

Zilele trecute, în mijlocul fenomenelor aduse de un iunie mai plois ca acum 50 de ani, îl auzeam pe un recunoscut specialist băcăuan în ale agronomiei: cum putem numi vremea ploioasă de acum ca fiind „urâtă” sau „rea”, când deja pământul are atâta nevoie de apă? De ce să nu-i spunem „Frumoasă vreme urâtă!”

Nu de vemea „uâtă” veau să vorbesc aici, ci poate mai degabă de vemea „rea”, de răutatea pe care a adus-o asupra unor zone, a unor comunități, a unor familii etc. O fi bună apa la vreme de secetă, dar în exces înseamnă calamitate.

Am trăit numeoase momente urâte de-a lungul anilor, unele de acest fel chiar în județul Bacău. Undeva am găsit o întreagă listă a inundațiilor catastrofale care ne-au încercat. Primul consemnat este din 1865, din București, altul din 1932, din Iași. Au umat anii 1970, apoi 1975, apoi 1985, urmați de seria 2005, 2006, 2008, 2010, 2014. De multe ori cu efecte și în județul nostru. Adevărate pedepse dumnezeiești, adevărate perioade negre din viața multor oameni.

Acum văd pe rețelele de socializare veritabile confruntări de opinii despre cauzele inundațiilor. Unii arată cu degetul direct spre pădurile tăiate samavolnic, alții spre nepăsarea unor autorități centrale sau locale care nu nici după atâtea perioade grele nu au luat măsurile care se impun. Alții spun însă că nu, că altele ar fi cauzele. Albă sau neagră cauza reală – certă este seria de efecte ale unor astfel de catastrofe naturale aduse de inundații și le vedem din nou chiar lângă noi.