Rafo Onești |
La începutul toamnei
trecute a fost făcut pentru prima oară public Proiectul
înființării Companiei de Energie, Rafinare şi Petrochimie (CERP) Moldova, menit
să readucă la viață Platforma industrială Borzești. Inițiatorii lui sunt foști
directori de întreprinderi de pe această platformă industrială, specialiști în
domeniu și reprezentanți ai unor instituții financiare, dar și ai unor
autorități locale. Despre acest proiect am stat de vorbă cu unul dintre membrii
grupului de inițiativă, inginerul Toader Găureanu, fost director energetic la
Carom și director general la Rafo Onești.
- Proiectul CERP
Moldova a apărut, domnule Găureanu, neanunțat, aș putea spune inopinat, parcă
un pic misterios. De când a devenit cunoscut a trecut o jumătate de an. Ce să
înțelegem din ce propune el?
Carom Onești |
A fost o încercare de a trezi interesul investitorilor. Consider că la
Borzești condițiile sunt încă valabile pentru a se investi din nou. Acum ne referim
chiar la petrochimie, deși înainte vorbeam de construcții de hale pentru alt
tip de produse. În domeniul rafinăriilor, dacă ar fi să vorbim numai de acesta,
condițiile sunt ceva mai grele pentru a construi ceva.
- Cine a inițiat
proiectul? Cine mai știe de el?
Suntem un grup de foști directori din combinate, specialiști dintre unii
lucrează în străinătate, oameni care cred în acest proiect. Am apelat și la
cunoștințe care au legături cu unele companii străine posibil interesate. Am
fost la întâlniri cu ambasadorii de la noi ai Chinei și Iranului, am intrat în
discuții cu o companie de petrol din Iran. O prezentare a fost înaintată mai
multor posibili investitori (e vorba de un necesar de peste două miliarde de
euro de investit aici). Am discutat cu posibili investitori din China (cu Banca
de Investiții a Chinei), din Orientul Apropiat (în Bahrein cu o companie de
stat) și cu alții. Încercăm să-i facem să înțeleagă că într-un proiect viabil întreprinderile
nu pot exista una fără cealaltă.
- Mai există la
Borzești potențial industrial care să justifice proiectul?
Termocentrala din Borzești |
Unii spun că nu mai este mare lucru, dar eu zic că mai este foarte mult. Grupul
78 (2 x 200 mW) din Termocentrală arată foarte bine, iar pentru această unitate
este în discuție un proiect foarte interesant analizat de Romgaz. Termocentrala
de la Borzești este singura mare termocentrală din Moldova, care ar trebui să
susțină Sistemul Energetic Național în această parte a țării. Și Rafo este
într-o stare foarte bună, este conservată. Acolo trebuie, însă, investiții
mari, circa 120 – 150 de milioane de euro numai pentru a fi adusă în stare de
funcționare. În total ar trebui circa 900 de milioane de euro. Carom trebuie
reconstruit în totalitate. Mai are doar o linie de fabricație a cauciucului,
dar care nu funcționează continuu și eficient fără surse de materii prime. Ar
trebui reconstruite inclusiv instalațiile de utilități și ar trebui, în total,
vreo 700 de milioane de euro. Uton mai are vechile utilaje, însă și acolo ar fi
nevoie de investiții, poate circa 15 milioane de euro. Ar trebui bani mulți,
dar valoarea ieșită din acest proiect este mult mai mare.
- Combinatele de la
Borzești erau legate tehnologic între ele.
Așa a început istoria platformei industriale Borzești |
Niciuna dintre unitățile de la Borzești nu ar putea să funcționeze singură.
Termocentrala, pentru a deveni eficientă, de exemplu, trebuie să facă și cogenerare
(să aibă și un cumpărător al energiei termice). Rafinăria nu mai poate
funcționa producând simplu benzină și motorină și ce produse ar mai urma. Chiar
marile companii petroliere își pun problema atingerii unui prag de eficiență în
condițiile în care produc în principal carburanți. Chiar dacă ei au acces și la
țiței și la vânzarea produselor rafinate prin benzinăriile proprii. Ieșirea din
această situație o oferă petrochimia. Prețurile la produsele petrochimice au
crescut de cinci-zece ori, iar cererea pe piață este tot mai mare. Soluția
pentru rafinărie este de a-și crea o conexiune puternică în petrochimie. De
exemplu, de a construi o instalație de piroliză, iar de aici să rezulte
etilena, propilena, fracția C4 de piroliză pentru cauciuc etc. Aceste produse
ar deveni materii prime pentru unitatea următoare, cum era fostul Carom, dar
unde ar trebui să se investească foarte mult. Pentru că vorbim de un program de
investiții considerabil, cu un consum foarte mare de utilaje, intră în schemă
și Uton Onești. Și, iată, suntem în situația anilor ’70-’80 când a avut loc
creștere exponențială pe Platforma Industrială Borzești, devenită atunci cea
mai mare din România, întinsă pe 1.200 ha.
Acest proiect, după părerea mea, ar trebui să fie privit de statul român ca
unul care trebuie promovat. Dar, în acest moment politica este alta. Fiind
vorba de investiții foarte mari, la care ar trebui să vină și investitori de la
stat de oriunde din lume, autoritățile noastre ar trebui să susțină proiectul.
Este o investiție care cred că ascunde în ea un mare grad de oportunitate, care
trebuie prezentată și înțeleasă de posibilii investitori. Nu e un proiect care
se naște din nimic. Același lucru s-a întâmplat în Ungaria, Polonia, în Cehia și
în Bulgaria.
- Petrochimia
românească mai are alți poli de dezvoltare în țară? Ar mai avea cu cine lucra?
Doar la Petromidia mai este ceva. Platforma de la Borzești era mult mai
complexă. În plus la noi mai există încă o infrastructură bună. Nu prea mai
sunt oameni calificați, dar ei pot fi formați. Încă avem sistemul de învățământ
necesar în Onești, care ar putea fi reorientat. Mulți oameni deja pregătiți
lucrează în străinătate și sigur ar dori să revină acasă.
- Credeți că ne-ar
ține curelele să repunem în funcțiune industria pe care am avut-o, măcar o
parte a ei?
Poate pentru unii este doar un vis, dar să ne gândim că părinții noștri au
făcut tot ce am avut cu mult mai puține resurse.
„Conceptul de
complex petrochimic este absolut valabil și acum. Pe această gândire, noi, mai
mulți colegi, am început proiectul CERP Moldova de la concluzia că el trebuie
armonizat aproximativ la forma în care a fost platforma industrială cu ani în
urmă. Adică arhitectura lui trebuie să fie asemănătoare cu ce a fost la
Borzești. Desigur, propunem unități noi de producție, tehnologii noi, sisteme
de operare mai moderne”.
Ing.
Toader Găureanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu