O cercetare în arhive, o pagină inedită din istoria sediului Camerei de Comerț din Bacău

Anuarul Arhivelor Naționale din Bacău, „Acta Bacoviensia”, găzduiește în volumul al XII-lea, apărut recent, documentarul „Palatul Camerei de Comerț și Industrie din Bacău”, realizat de inginerul Mihai Ceucă, unul dintre cei mai cunoscuți colecționari și cartofiliști români.

Bogat ilustrat cu fotografii de epocă și contemporane, dar și cu schițe și facsimile, documentarul este dedicat palatului care – apreciază autorul – a fost una dintre clădirile care au făcut istorie în urbe, precum Palatul Administrativ (1889), de Palatul Ateneului cultural cu turnul de observație pentru pompieri (1896), de clădirea Liceului Ferdinand I (1891) și cea a gării orașului (1872) ori „Turnul de apă”, care deveneau, rând pe rând, simboluri ale localității.

Zona în care a fost sediul CCI Bacău

Acest sediu al CCI a fost preluat în anul 1930. Istoria alegerii lui este ea însăși o epopee, pe care cititorii o pot descoperi cu amănunte în studiul cercetătorului Mihai Ceucă. Și locul unde se afla clădirea are istoria lui, despre care ziarul nostru a scris anul trecut tot după o cercetare a colecționarului băcăuan. Acolo a existat, un timp, prima fabrică de bere din Bacău, a industriașului Grivel. Adică undeva la intrarea dinspre Strada Mărășești în Parcul Cancicov de acum. În acel sediu CCI a funcționat până în 1949, când noul regim politic din România a desființat-o ca organizație.

Palatul CCI - aflăm din cercetarea făcută de Mihai Ceucă - a fost construit la începutul secolului al XX-lea, atunci când zona centrală se extindea rapid către periferia orașului. Construcția se desfășura pe două niveluri, la parter având spații de protocol, iar la etaj, spații pentru locuit. Parterul era tratat ca un soclu având bosaje sau asize orizontale, ferestrele erau în arcadă, iar între parter și etaj a fost desfășurat un profil decorativ. Etajul – se spune - era spectaculos, având pe fațada dinspre stradă două logii ample, sub formă de arcade. Acoperișul era de tip șarpantă iar, în dreptul fațadei principale, acesta primea un fronton sub formă de arc de cerc.