Sărbătorim, de multe ori justificat, dar uneori parcă alandala, tot felul
de evenimente și le numim fie „Ziua națională”, fie „Ziua mondială”, după
anvergura pe care o dăm fiecărui eveniment. Ne reamintim, astfel, de nume
importante ale culturii, științei, istoriei etc., de evenimente memorabile, dar
ne prosternăm, la propriu sau la figurativ, și în fața unor obiecte, a unor
întâmplări anoste sau fenomene care de multe ori stârnesc râsul. „Celebrăm”,
deci, automobilul, somnul, chiar râsul, picnicul, frumusețea, mâncarea, dansul,
lumina etc., iar mai nou avem și o zi a mamei, dar și a tatălui, precum și una
a bărbatului.
Nu lipsite de interes sunt zilele dedicate unor profesii, a lucrătorului
bancar, a medicului și farmacistului, a scoutului (a mișcării cercetășești)
etc. Dar nu avem o zi națională sau internațională a fermierului.
Zeci de ani am sărbătorit Ziua recoltei, la vreme de toamnă, la adunarea
roadelor câmpului. Uneori cu fast, alteori mai discret, dar n-am uitat nici
astăzi plăcerea de a vedea piețele pline cu de toate și, mai ales, degustările
făcute cu aceste prilejuri.
Astăzi nu avem, însă, o zi a fermierului, a celui numit astfel și în
România după model occidental, dar justificat, pentru că România începe să
aibă, pe bune, ferme agricole. Pe ici pe colo, prin unele județe sau orașe
apare câte o Zi a fermierului, dar confundate adeseori cu ziua câte unei
localități.
De ce să nu dăm fermierului român ce i se cuvine și în acest sens. De ce să
nu considerăm o astfel de sărbătoare perioada în care cea mai puternică
asociație profesională a fermierilor se reunește, an de an, și dezbate temeinic
problemele domeniului. Asociația este LAPAR – Liga Asociațiilor Producătorilor
Agricoli din România, iar ultima decadă
a lunii mai este perioada în care se reunesc fermierii sub auspiciile ei. În
acest an se va întâmpla chiar marți, 23 mai.
Trăiască fermierul român!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu