Noblețea de care am avea nevoie

Funeraliile prelungite ale reginei Ana au declanșat în România, cum era de așteptat, un fel de campanie de presă. Televiziunea de stat a dedicat special un canal pentru a ilustra evenimentul, iar transmisiunile în direct îi țin la curent pe cei interesați cu tot ce se întâmplă mai ales în această ultimă săptămână.

E mult, e puțin pentru viața noastră de zi cu zi? Răspunsurile la această întrebare sunt fie „Da”, fie „Nu”, după cum simte fiecare. Rolul regalității în viața românilor, după aproape 70 de ani de când România este republică, e încă o chestiune discutabilă, dar prezența familiei regale printre noi e tot mai simțită, iar evenimentul din aceste zile o face și mai pregnantă.

Avem printre noi destui „regaliști”, dar și „republicani” și parcă și mai mulți indiferenți. Marea majoritate a românilor de astăzi sunt născuți și crescuți după epoca regilor, iar cei mai tineri au deja alt fel de a percepe realitatea organizării statale, în condițiile globalizării și al avansului tehnologic.

Departe de noi să dăm acum vreun verdict problemei. Libertatea de conștiință este un drept constituțional, fiecare crede ce vrea. Însă eu, nicidecum un „regalist” convins peste noapte, stau să văd mai pe îndelete ce îneamnă regalitatea, ce înseamnă nobilimea sau boierimea veritabilă pentru un popor, pentru o comunitate, pentru istorie.

Am cunoscut, după 1989, în câteva rânduri oameni „subțiri”, educați, nobili cu blazon, care nu se mai fereau să-și dezvăluie o astfel de moștenire. Am fost chiar în prezența unor altețe regale, în vizite sau chiar la masă. I-am observat cât am putut. Cu unii descendenți ai unor celebre familii nobile am stat mai mult de vorbă. Le-am respectat modul de a fi, am fost conștient de protocoalele impuse în asemenea situații. Și am văzut în ei oameni obișnuiți, însă mai fini, mai educați, cu o inteligență nativă, caractere de catifea. Am observat că prezența lor deschide mai multe uși, trezește mai mult respect.

Noi, din noblețe am făcut în zeci de ani doar o trăsătură de caracter. Fundamentul acesteia se pare, însă, că derivă din mult ai mult, dintr-o covârșitoare prefacere istorică. Poate aceasta este noblețea de care am avea nevoie toți. Chiar și într-un sistem administrativ republican.