Forumul
anual al arhitecților care tocmai s-a încheiat în Bacău, în a doua sa ediție, a
readus în atenția celor interesați destinul orașului în care trăiesc,
indiferent de care ar fi acesta. Unul dintre participanții la eveniment a și
numit orașul, din această perspectivă, ca fiind de fapt „o multitudine nefârșită
de orașe care coexistă”, pentru că există un oraș al centrului, unul al
mahalalei, al periferiei semiagricole, un oraș industrial, unul al serviciilor,
unul al grădinilot, al parcurilor, al statuilor, unul al mașinilor, unul al
animalelor fără stăpân, dar și un oraș al trecutului, unul al prezentului sau
unul al viitorului. Fiecare vede într-un oraș doar un fragment, un crâmpei, după
cum este interesat. Important – susțin arhitecții – este ca, pe rând, să vedem
toate orașele din oraș, să le vedem în coexistența lor, să vedem felul în care
ele compun o urbe absolut bine organizată.
Arhitecții
au făcut de multe ori proiecte pentru configurarea sau reconfiguraerea orașelor,
le-au adresat, evident, autorităților locale, edililor, și au așteptat să fie
aplicate. Este și cazul municipiului Bacău, unde până acum nu s-a întâmplat
vreo astfel de aplicare, deși toți vorbim de nevoia de resistematizare urbană măcar
a zonei centrale. Motivele sunt multe, cel puțin așa cum sunt ele prezentate.
Arhitecții ar trebui să fie, însă,
ridicați în grad și incluși real în conglomeratul administrativ, iar
arhitectura ar trebui considerată o reală putere, peste care nu se poate trece.
Am avea o autoritate care ar ține cu mână de fier frâul dezvoltării urbane,
pentru ca orașul să devină, să crească, numai în direcția bună. Să arate cum se
cuvine, să servească prin fiecare oraș din el însuși comunității și fiecărui
locuitor în parte. Astfel ne-am simți în propriul nostru oraș ca acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu