Oameni pentru care profesia se confundă cu viața

Eugenia Harja: „Am o deformație profesională: văd mereu o corelație între date”

Eugenia Harja este unul dintre directorii băcăuani a căror viață se confundă cu instituțiile sau întreprinderile pe care le conduc. Nu pentru viața de om pe care a trăit-o în Direcția Județeană de Statistică, ci mai ales pentru felul în care se prezintă ca profesionist și pentru felul în care reprezintă această instituție. Mulți se pot întreba dacă doamna Eugenia Harja a găsit, în tinerețe, statistica sau aceasta a găsit-o pe ea. Astăzi, de Ziua Mondială a Statisticii, am considerat că este potrivit să o întrebăm și noi, iar răspunsul primit a fost cel puțin surprinzător.

Așadar, doamnă directoare, în materie de statistică a fost, cum se spune, dragoste la prima vedere? Cine pe cine a găsit prima oară?

Cred că statistica m-a găsit pe mine. Nu am avut o pasiune pentru statistică în facultate. Nici nu prea eram hotărâtă, în clasa a XII-a unde să mă îndrept, dar îmi doream ceva mai deosebit. Sigur, însă, voiam să merg la București, la ASE, la Planificare și cibernetică economică. Am ales facultatea pentru că suna numele ei mai altfel decât al altora. Era mai mult o necunoscută, ceva mai nou. Cibernetica era, atunci, în vogă. Era, cred, al doilea an când apăruse ca facultate. De fapt, nici nu-mi era prea clar ce o să fiu după terminarea facultății. La absolvire erau, atunci, repartiții guvernamentale. Te prezentai în fața unei comisii, iar când îți venea rândul spunea-i unde ai vrea să ajungi. Aveau prioritate cei cu domiciliu acolo. Eu, din Târgu Neamț, eram proaspăt căsătorită, dar soțul meu venise cu serviciul în Bacău. Aș fi preferat, la repartiție, Piatra Neamț, dar am fost nevoită să aleg Bacăul, deși nu-l cunoșteam. Am fost sfătuită să aleg fabrica de reparat avioane, în apropierea căreia lucra și soțul și unde erau și salariile mai mari. Dar am refuzat propunerea, în primul rând pentru că aveam impresia că acolo era un regim de lucru rigid. Eu iubeam libertatea. Atunci am început să întreb băcăuanii. Mă tenta centrul de calcul al ICRTI, însă în final m-am interesat de întreprinderile sau instituțiile care nu au paznic la poartă. Așa mi-a fost recomandată Direcția de Statistică, aflată într-o vilă frumoasă, aproape de Centru. Asta am ales, iar președintele comisiei de repartiții m-a felicitat, pentru că am ales ceva de profil.

N-ați găsit un paznic la poartă, dar ați dat peste un director, desigur.

În prima mea zi de serviciu, pe o ploaie strașnică, m-a adus soțul, pe la ora 10,00, ca în perioada de practică. Directoarea mi-a atras, însă, atenția că acolo programul începe la ora 7,00. Atunci deja am regândit alegerea mea mai ales când am aflat că postul meu era vacant pentru biroul Statistica Agriculturii. Eu agricultura n-am iubit-o niciodată, nu o cunoșteam, eram fată de oraș. Am și zis că de a doua zi nici nu mai calc pe acolo. Însă, pentru că acel birou avea destui oameni, m-au repartizat la „Comerț”, de unde o doamnă urma să iasă, peste trei luni, la pensie. Așa am ajuns la compartimentul Studii și sinteză socială.

Și au trecut, de atunci, 34 de ani.

Practicant la serviciu, teoretician la universitate

Cât de mult v-a marcat statistica viața? Cred că s-a confundat de multe ori cu ea. De 24 de ani sunteți și profesor universitar, în același domeniu.

Cum la început statistica m-a găsit pe mine, tot așa mi-a ieșit în cale și partea ei academică. Nu m-am gândit la așa ceva niciodată. Însă, la zece ani după ce am intrat în Statistică am ajuns să preadau statistica la universitate. Regretatul profesor Pătruț, organizatorul catedrei de științe economice a universității de stat, astăzi Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, a venit la mine să-mi propună postul de profesor de statistică. Am ezitat să accept. Era diferență între ceea ce practicam și teoria pe care ar fi trebuit să o predau. Terminasem de zece ani facultatea și, în plus, era după 1989, când conceptele în statistică deja erau schimbate. Nu se mai vorbea, de exemplu, de balanța legăturilor dintre ramurile economiei naționale, ci de sistemul conturilor naționale. Dar, timp de o oră, a avut răbdare să mă convingă, iar eu am spus, în cele din urmă „Da”. Atunci a scos, din geantă, una dintre rarele cărți de statistică existente și m-a anunțat că de a doua zi am primul curs de predat. După ce mă momise că abia după o lună voi intra în pâine. Astfel, în fiecare week-end eu pregăteam cursuri și seminarii. Nu aveam culegeri de probleme. Le compuneam singură, le rezolvam, ca material didactic la seminarii. În prima promoție am învățat cot la cot cu studenții.

Sunteți, de 24 de ani, omul care îmbină statistica practică și statistica teoretică. Se îngăduie ele?

Și domnului Pătruț i-am spus că una e teoria și alta practica și o spun și astăzi în mare parte. Ceea ce se învață la școală nu se regăsește în totalitate în practică. Sau puțini o fac. Cei care, după facultate, lucrează în institute de statistică regăsesc în practică ce învață. Dar ceilalți nu. Marea majoritate ar trebui să cunoască bazele statisticii, noțiunile elementare. Nu degeaba statistica și econometria sunt considerate discipline fundamentale și se fac la toate specializările din științele economice (contabilitate, marketing, turism, finanțe-bănci etc.). Ele contribuie la gândirea logică a unui viitor economist. Dar nu tot ceea ce se predă la statistică va întâlni în practică viitorul economist. Eu, dacă la început am predat statistica teoretică, pe parcursul anilor am început să-mi selectez noțiunile, accentuez mult pe latura practică, familiară mie din contactul cu firmele, cu economiștii. Studenții uită, de obicei, unele noțiuni teoretice, dar indicatorii, metodele statistice pot fi întâlnite în practică și ar fi rușinos să nu le cunoască. Acestea sunt abc-ul economistului. Noi, la Statistică, ne confruntăm uneori cu solicitări eronate de date din partea economiștilor (indici, ritm de creștere al sporului, corelații între acestea). Unii aplică mecanic formule, dar nu gândesc rezultatul.

Vorbiți de un raport între știință și practică. Multă lume poate avea impresia că statistica este o simplă adunare de date, de însumare a lor. Ce este statistica?

Statistica este o știință nu tocmai simplă, chiar mai greu accesibilă multora. Implică multă gândire și multă matematică. Statistica este o colectare de date din toate sursele, din gospodăriile populației (prin anchete statistice selective), de la întreprinderi, din surse administrative. Acestea se corelează, se verifică, datele de la firme sunt intersectate cu cele din surse administrative, pentru a depista erorile. Ulterior, aplicăm metode și tehnici statistice de estimare la nivelul întregului, o muncă pe bază de eșantioane. Astfel datele vor fi extinse la nivelul întregului. Totul se bazează pe calculul probabilistic. Fiecare anchetă statistică are în spate o întreagă metodologie. De multe ori datele statisice sunt contestate, dar ați auzit vreodată pe cineva care să și demonstreze de ce, cum? Nu, pentru că nu e la îndemâna oricui să înțeleagă metodele statistice. Din păcate, direcțiile județene de statistică s-au transformat mai mult în colectori de date. Nu este normal ca majoritatea timpului să-l ocupăm cu colectarea datelor, în detrimentul  prelucrării şi al analizei acestora. Din acest motiv, la Bacău am pus accent şi am dezvoltat şi partea de analiză şi diseminare a datelor, chiar dacă resursele umane sunt limitate, încercând să oferim câte ceva  celor care au nevoie de informaţii statistice.

Statisticianul este, practic, primul om care cunoaște anumite realități ale comunității. Își dă seama dacă ceva merge bine sau rău. Cum îi influențează viața?

Eu, când constat anumite evoluții stau de vorbă cu oamenii mei, îi întreb ce au aflat, de ce e așa. Întotdeauna ne punem întrebarea dacă ceva nu e, cumva, greșit. Venim cu întrebări suplimentare, ne explicăm indicatorii, fenomenele. Este, de fapt, o practică în statistică. Reacția oamenilor din noi este ca a fiecăruia: ne supărăm când nu e de bine, ne bucurăm când treburile arată cum trebuie. De câțiva ani, cifrele noastre ne-au adus supărări, pentru că Bacăul nu mai este primul județ în regiune, unul dintre cele mai bune din țară. Și scade continuu, iar județul Iași ne-a luat-o cu mult înainte. Și aceste cifre se răsfrâng asupra calității vieții noastre, a tuturor. Nu întâmplător dintre cei plecați în străinătate cei mai mulți sunt băcăuani, iar mulți nu se mai întorc. Nu de bine au plecat.

A intrat statistica și în familia dumneavoastră?

Da, din prima zi. Dar, eu acasă nu mai fac nici un fel de statistică, pentru că nu mai am timp. Soțul meu s-a molipsit, însă, de statistică, de la mine, și îi și place, pentru că i-a plăcut mult și matematica. Până la urmă vorbim aceeași limbă, ne completăm. Dacă mie nu prea îmi place statistica agricolă, am în el un tovarăș de bază. Îl consult. Îi și place agricultura. De altfel, a și lucrat la noi în instituție.

Profesia care te face mai organizat

Statistica înseamnă rigurozitate, organizare, nu permite altceva. E vorba de date precise. Sunteți, însă, un om foarte ordonat. V-a influențat, astfel, statistica?

Nu pot spune că sunt chiar atât de organizată pe cât mi-aș dori. Din când în când mai fac și reorganizare, mai ales sub influența lipsei de timp. Muncesc cam 12 ore pe zi. Dar statistica te învață, prin excelență, să fii ordonat. Nu te poți abate de la anumite reguli. Altfel strici tot. Însă, mereu trebuie să ai grijă să-ți iasă toate corelațiile. Capeți o deformație profesională, mereu vezi corelații între date, pentru că nimic nu e singular în societate și în natură, toate se leagă între ele.

Da, statistica înseamnă exactitate, rigurozitate. Dar dumneavoastră demonstrați o anumită sensibilitate, poate și pentru că sunteți femeie. O demonstrează felul cum arată biroul dumneavoastră. Atitudinea matematică a statisticianului nu v-a îndepărtat de arte, de poezie, de muzică?

Depinde cum ești format. Dimpotrivă, frumosul, arta, îmi sunt aproape. Lucrez foarte bine într-un mediu plăcut. La mine în birou vezi mereu câte o păpușă, o floare, un obiect frumos. Într-un asemenea mediu parcă ai alt spor. Nu te poți îndepărta de frumos, ar fi foarte plictisitor. Nu poți trăi numai printre cifre.

Care este viitorul statisticii? Are tineretul de astăzi chemare către ea?

Statistica este o disciplină mai grea. Tinerii nu prea o agrează. Dar, la noi în instituție circa 40% dintre salariați sunt foștii mei studenți, dintre cei mai buni. Eu i-am îndemnat să vină aici. Mulți au și rămas, chiar la salarii mai mici, pentru că avem un colectiv bun. Unii au plecat de aici în instituții bune, la finanțele publice, în instituțiile muncii, în bănci. Colaborăm cu ei. Dacă statistica nu se va politiza, ca în ale instituții, eu îi văd un viitor bun. La noi am stat deoparte de politic. Cele două entități nu trebuie confundate. Și așa suntem suspectați. Dacă se va promova competența, de care noi nu ducem lipsă, viitorul statisticii băcăuane va avea un viitor frumos. Eu, în general, îmi doresc ca statistica teritorială să fie mai apropiată de nevoile utilizatorilor de date. Să le oferim și noi date celor care ni le furnizează. În ultimii ani s-a pus accent pe solicitările Eurostat, iar marea majoritate a indicatorilor se calcuează la nivel național și regional.