Cum își mai dau unii cu părerea despre Rafo

Cu exact un an în urmă, fostul președinte al Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului (celebrul AVAS), domnul Răzvan Orășanu, scria un soi de comentariu în care amesteca povestea dezastrului de la societatea Rafo Onești cu fel de fel de aprecieri pozitive sau negative la adresa unor personaje din politica românească a ultimilor circa zece ani. Domnul Orășanu, care acum zece ani era el însuși un pion important în strategia economică din țara noastr, țintea însă în scrierea sa către un fel de dușman politic personal, Marin Anton, cu care nu se agrea deloc, și nu dădea pe față adevăruri esențiale despre jocurile care se făceau cu privire la una dintre cele mai mari cinci rafinării ale țării. Marin Anton a fost, însă, manager la Rafo mai mulți ani, înr-o perioadă în care instalațiile rafinăriei mai funcționau, dar rafinăria nu era scutită de probleme provocate tot din mediul politic, cu finalitate în cel financiar și cu efecte în cel social. Astfel de probleme i-au scos de câteva ori pe salariații Rafo în stradă (și erau cu miile atunci!), ba, mai mult, sindicatul Rafinorul a ajuns să solicite o întrevedere chiar cu șeful de la AVAS, lucru nemaivăzut, episod finalizat fără nici un rezultat din partea președintelui instituției de stat.

De astfel de lupte intestine, precum gâlcevile domnului Orășanu cu oamenii care aveau mai mult sau mai puțin legătură cu Rafo, rafinăria din Onești a avut parte tot timpul. Soluții pentru păstrarea ei în activitate, ca o forță eonomică demnă de luat în seamă și în zona Onești, dar și în județul Bacău, chiar în zona Moldova și chiar la nivel națioal, nu a concretizat nimeni.

Acum, actualul acționar majoritar recurge la ce a mai rămas, adică să vândă, pe cât se poate, ce mai e de vânzare și să promită proiecte noi pe același teren. Un teren pe care unii politicieni români vedeau, vizionari fiind, crescând porumbul, fără să ia în calcul că acolo pământul nu prea e bun pentru agricultură.

Alți comentatori observă că nici acum, în ultimul ceas, autoritățile statului român nu se implică în posibila salvare a acestei rafinării, cum niciodată nu au făcut-o, dar eu mă întreb ce interes ar avea statul, odată ce rafinăria are proprietari. Comentatorii au mai observat că nici electoratul din zona Onești nu mai este atât de atrăgător. Ei, da, asta axplică parc și mai bine situația creată. Ceea ce chiar nu e de neînțeles este de ce oare acționarul majoritar al rafinăriei a băgat, până acum, sute de milioane de euro în Rafo, dacă fierul vechi i-ar putea întoarce doar o parte din cheltuieli înapoi.

Sau poate fierul vechi face mult mai mult?