Fabrica de bere din Bacău a fost scoasă la vânzare

• licitaţia pentru activele fabricii porneşte de la ceva mai mult de şase milioane de euro, fără TVA

Activele fabricii de bere Bacău vor fi vândute la un loc

Fabrica de bere din Bacău, societatea Bere Lichior Mărgineni, una dintre cele mai vechi din România, este scoasă la vânzare. Nu ca fabrică de bere, ci ca un complex de active imobiliare, în primul rând, aşa cum a ajuns de câţiva ani de când a fost adusă, juridic, în insolvenţă, şi râvnită pentru terenul pe care îl are, în primul rând. Acum, adică în prima decadă a lunii iulie, lichidatorul judiciar va organiza licitaţia publică de vânzare în bloc a acestui complex, format din teren pentru curţi şi construcţii (aproape 114.000 mp), clădiri şi utilităţi construite pentru procesul de fabricare a berii. Se mai vând şi activul din Cartierul Gherăieşti, precum şi cel din Buhuşi. Licitaţia va pleca de la preţul de şase milioane de euro, fără TVA, cu o garanţie de participare de două milioane de euro. Numai caietul de sarcini al licitaţiei costă 10.000 de lei. Evident, se mai scot la vânzare şi câteva echipamente din procesul tehnologic al fabricii, mijloace de transport şi materiale de construcţii, care ajung la un preţ de pornire total de aproape un milion de lei.

Tribunalul Braşov a declarat în faliment societatea Bere Lichir Mărgineni în anul 2010 şi a numit lichidatorul judiciar al acesteia. Societatea se afla în insolvenţă din 2004, dar, după opiniile celor care au monitorizat-o, nu a reuşit să respecte decât în proporţie de 34% plăţile din planul de reorganizare stabilit în anul 2006. Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău, principalul creditor, a solicitat deschiderea falimentului pentru că a acumulat datorii foarte mari faţă de bugetul de stat, completate cu datorii curente acumulate în perioada de reorganizare, despre care s-a spus "că nu s-a încercat decât tergiversarea unei situaţii inevitabile, aceea de intrare în faliment". Creanţa celor de la Finanţe era de 94% din masa credală.

Berarii, constituiţi atunci în Asociaţia salariaţilor (Beralbac-PAS Bacău, cu o pondere de 70,9593% din capitalul social) spuneau că tergiversarea încheierii programului de reorganizare şi achitarea datoriilor prin vânzarea unor active şi stocuri importante, de care fabrica se putea lipsi, stă la baza situaţiei create.

Privatizare de poveste

Societatea Bere Lichior Margineni a fost privatizată şi preluată de Altun Maya Istanbul din Turcia (devenită ulterior Nicoren LLC) în toamna anului 1998, când a fost vândut un pachet de acţiuni egal cu aproape 51% din capitalul social. În perioada 1999 - 2001 au fost acumulate datorii de peste 600 de miliarde de lei (vechi, moneda de atunci) la creditori, inclusiv la bugetul de stat. Pe această bază, a fost declanşată procedura de reorganizare judiciară şi a falimentului, prin constatarea stării de insolvenţă, în primavara anului 2003. Întârzierile în aplicarea reorganizării întreprinderii au accentuat declinul acesteia. Datoriile au crescut, iar majorările de întârziere la plata lor s-au adaugat sistematic, în sumă de 160 - 200 de milioane de lei pe zi, adica 5 - 6 miliarde de lei pe lună şi 60 - 70 de miliarde de lei pe an (evident, tot în moneda veche).

O fabrică veche de 117 ani

Începuturile fabricii de bere din Mărgineni se regăsesc în anul 1895, atunci când a fost înfiinţată aici o fabrică de spirt. Până în 1948, când a fost naţionalizată, aceasta a funcţionat doar ca fabrică de spirt. Se fabrica spirt numai din cereale, din porumb. După naţionalizarea din 1948, fabrica de spirt a intrat într-un program de dezvoltare, pentru producerea băuturilor spirtoase. Era o secţie foarte mică, în subsolul pavilionului de la poartă. Se făcea doar un amestec între spirt şi sucurile naturale. Dar, înainte de 1966 a început un program de dezvoltare mai amplu, pentru o industrie alimentrară a bauturilor. Astfel, în 1966 a fost dată în funcţiune Fabrica de bere din Bacău. Tot atunci, a pornit şi fabrica de drojdie de panificaţie şi s-a trecut la fabricarea spirtului din melasă. Fabrica din Bacău a devenit, astfel, un fel de etalon pentru Centrala berii şi industriei alimentare din România, cu o capacitate de 10 - 11 mii de tone pe an, fabrica de bere cu o capcitate de 400 - 480.000 de hectolitri pe an, fabrica de spirt, cu o capacitate de două vagoane de spirt în 24 de ore, din numai două coloane de fabricaţie, şi fabrica de drojdie, care ajunsese la o capacitate de 10 - 11 mii de tone anual. Alături de fabricile de drojdie şi de spirt a apărut şi fabrica de drojdie furajeră. Erau, deci, la Mărgineni, cinci fabrici, cu circa 1.200 de salariaţi.