- licitaţia
pentru activele fabricii porneşte de la ceva mai mult de şase milioane de euro,
fără TVA
 |
|
Activele
fabricii de bere Bacău vor fi vândute la un loc
|
Fabrica de bere din Bacău, societatea Bere Lichior Mărgineni, una
dintre cele mai vechi din România, este scoasă la vânzare. Nu ca fabrică de
bere, ci ca un complex de active imobiliare, în primul rând, aşa cum a ajuns de
câţiva ani de când a fost adusă, juridic, în insolvenţă, şi râvnită pentru terenul
pe care îl are, în primul rând. Acum, adică în prima decadă a lunii iulie,
lichidatorul judiciar va organiza licitaţia publică de vânzare în bloc a
acestui complex, format din teren pentru curţi şi construcţii (aproape 114.000
mp), clădiri şi utilităţi construite pentru procesul de fabricare a berii. Se
mai vând şi activul din Cartierul Gherăieşti, precum şi cel din Buhuşi. Licitaţia
va pleca de la preţul de şase milioane de euro, fără TVA, cu o garanţie de
participare de două milioane de euro. Numai caietul de sarcini al licitaţiei
costă 10.000 de lei. Evident, se mai scot la vânzare şi câteva echipamente din
procesul tehnologic al fabricii, mijloace de transport şi materiale de construcţii,
care ajung la un preţ de pornire total de aproape un milion de lei.
Tribunalul Braşov a declarat în faliment societatea Bere Lichir Mărgineni
în anul 2010 şi a numit lichidatorul judiciar al acesteia. Societatea se afla în
insolvenţă din 2004, dar, după opiniile celor care au monitorizat-o, nu a reuşit
să respecte decât în proporţie de 34% plăţile din planul de reorganizare
stabilit în anul 2006. Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău,
principalul creditor, a solicitat deschiderea falimentului pentru că a acumulat
datorii foarte mari faţă de bugetul de stat, completate cu datorii curente
acumulate în perioada de reorganizare, despre care s-a spus "că nu s-a încercat
decât tergiversarea unei situaţii inevitabile, aceea de intrare în
faliment". Creanţa celor de la Finanţe era de 94% din masa credală.
Berarii, constituiţi atunci în Asociaţia salariaţilor
(Beralbac-PAS Bacău, cu o pondere de 70,9593% din capitalul social) spuneau că
tergiversarea încheierii programului de reorganizare şi achitarea datoriilor
prin vânzarea unor active şi stocuri importante, de care fabrica se putea
lipsi, stă la baza situaţiei create.
Privatizare de poveste
Societatea Bere Lichior Margineni a fost privatizată şi preluată
de Altun Maya Istanbul din Turcia (devenită ulterior Nicoren LLC) în toamna
anului 1998, când a fost vândut un pachet de acţiuni egal cu aproape 51% din
capitalul social. În perioada 1999 - 2001 au fost acumulate datorii de peste
600 de miliarde de lei (vechi, moneda de atunci) la creditori, inclusiv la
bugetul de stat. Pe această bază, a fost declanşată procedura de reorganizare
judiciară şi a falimentului, prin constatarea stării de insolvenţă, în
primavara anului 2003. Întârzierile în aplicarea reorganizării întreprinderii
au accentuat declinul acesteia. Datoriile au crescut, iar majorările de întârziere
la plata lor s-au adaugat sistematic, în sumă de 160 - 200 de milioane de lei
pe zi, adica 5 - 6 miliarde de lei pe lună şi 60 - 70 de miliarde de lei pe an
(evident, tot în moneda veche).
O fabrică veche de 117 ani
Începuturile fabricii de bere din Mărgineni se
regăsesc în anul 1895, atunci când a fost înfiinţată aici o fabrică de spirt. Până
în 1948, când a fost naţionalizată, aceasta a funcţionat doar ca fabrică de
spirt. Se fabrica spirt numai din cereale, din porumb. După naţionalizarea din
1948, fabrica de spirt a intrat într-un program de dezvoltare, pentru
producerea băuturilor spirtoase. Era o secţie foarte mică, în subsolul
pavilionului de la poartă. Se făcea doar un amestec între spirt şi sucurile
naturale. Dar, înainte de 1966 a început un program de dezvoltare mai amplu,
pentru o industrie alimentrară a bauturilor. Astfel, în 1966 a fost dată în
funcţiune Fabrica de bere din Bacău. Tot atunci, a pornit şi fabrica de drojdie
de panificaţie şi s-a trecut la fabricarea spirtului din melasă. Fabrica din
Bacău a devenit, astfel, un fel de etalon pentru Centrala berii şi industriei
alimentare din România, cu o capacitate de 10 - 11 mii de tone pe an, fabrica
de bere cu o capcitate de 400 - 480.000 de hectolitri pe an, fabrica de spirt,
cu o capacitate de două vagoane de spirt în 24 de ore, din numai două coloane
de fabricaţie, şi fabrica de drojdie, care ajunsese la o capacitate de 10 - 11
mii de tone anual. Alături de fabricile de drojdie şi de spirt a apărut şi
fabrica de drojdie furajeră. Erau, deci, la Mărgineni, cinci fabrici, cu circa
1.200 de salariaţi.
