|
C. I. Istrati |
Pe 10 februarie s-au implinit 95 de ani de la prima recunoastere oficiala a importantei strategice a rezervelor de petrol si carbune din zonele Moinesti si Comanesti. Documentul in care s-a facut aceasta recunoastere este o telegrama a ministrului Industriei si Comertului din Romania, dr. C. I. Istrati, trimisa sefului Marelui Stat Major al Armatei, generalul Constantin Prezan. Ministrul insista in mod deosebit pentru urgentarea operatiunilor care sa asigure pastrarea regiunii Bacau neocupata de fortele inamice (era in plina desfasurare Primul Razboi Mondial), care avea zacaminte de petrol si de carbune, de mare trebuinta in alimentarea armatei romane cu carburantii si energia necesare operatiunilor de razboi. “Tot sacrificiul si toate sfortarile ce le face astazi tara depind de regulata exploatare a minelor de carbuni si petrol de la Comanesti si Moinesti – scria in telegrama. Rog faceti tot posibilul ca frontul sa inainteze pe Valea Slanicului si la Comanesti, ca astfel aceste exploatari sa nu fie tulburate si calea de comunicatie de la Tirgu Ocna impiedicata”. Romania avea bogate zacaminte de petrol si de carbune, dar mai ales cele de petrol erau rivnite de marile puteri ale lumii, aflat in plin conflict armat. Tocmai in aceasta perioada, in care petrolul se dovedea vital pentru fortele angrenate in conflagratie, el nu mai apartinea Romaniei. Bogatele zacaminte erau exploatate de companii straine, care apartineau fie Triplei Aliante, fie Dublei Aliante, aflate in razboi. In fapt, Romania figura inca din 1857 in statistici ca cel mai mare producator de petrol din lume, inaintea Statelor Unite ale Americii, care au aparut ca mare producator abia in anul 1859.
Exploatarea petrolului si carbunelui de la Moinesti si Comanesti a incetat aproape definitiv din primul deceniu al acestui secol. Minele de carbuni de la Comanesti au fost inchise, invocindu-se nerentabilitatea exploatarilor, in special pentru ca stratele de carbune de aici erau foarte subtiri, iar cantitatea de steril care trebuia scoasa din adincuri era prea mare. Schelele de petrol au disparut si ele, dupa ce compania romaneasca Petrom a fost preluata aproape in intregime de OMV, din Austria. Despre mineri, in zona Comanesti, se vorbeste, astazi, numai la trecut, iar numarul petrolistilor a ramas aproape nesemnificativ. Singurul zacamint din zona care inca nu a fost vindut de statul roman este cel de sare, dar privatizarea in acest domeniu este si ea foarte aproape.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu