Cum a devenit o jurnalistă designer vestimentar în Asău

• Irina Florea transpune universul florilor pe rochii unicat, iar în crearea modelelor se inspiră din natură, din muzică, dar și din poveștile clientelor

Lumea mirobolantă a florilor și a peisajelor din natură, din care nu lipsesc uneori minunatele vietăți ale pădurii, s-a mutat de puțină vreme în casa din Asău a jurnalistei Irina Florea. Căsuța, moștenită de la bunici, pare ea însăși desprinsă din povești și, cum spune o vorbă din popor, „strălucește ca un pahar”: este curată, elegantă și frumoasă. Acolo, Irina și-a amenajat atelierul în care își pune în valoare o pasiune descoperită și cultivată de puțin timp, aceea de designer vestimentar. Irina Florea creează piese de vestimentație unicat și are comenzi online din toată țara, dar a livrat și în Germania, în Spania, în Grecia și în Italia.

Irina este o femeie ageră și nonșalantă. Ne spune din start că are 30 de ani, că este mamă a doi copii și soție, iar în rest „multifuncțională”. A încercat până acum câte puțin din toate, din dorința de a se adapta locului. A absolvit cursurile Facultății de jurnalism în București, a făcut un master în Relații publice și publicitate și a profesat ca specialist în PR într-o companie londoneză circa șase ani încă din timpul studiilor, prilej cu care a călătorit foarte mult.

S-a căsătorit, însă, la Moinești, unde a urmat și ruptura de job-ul ei primar, pentru că și-a dorit foarte mult să aibă o familie. „Părinții mei sunt plecați de aproape 20 de ani în străinătate, iar eu am fost singură cam de la 14 ani – spune Irina. Viața mea s-a schimbat radical în momentul în care am devenit mamă. Nu mă mai puteam dedica integral job-ului. Dar am încercat să-mi descopăr și alte talente. Astfel, în timp ce îmi creșteam copiii, noaptea pictam. Locuiam în Moinești, unde, venită din București, am văzut prin copii partea plină a paharului: le puteam oferi o viață mult mai sănătoasă, crescându-i natural”.

În final, viața i-a adus și în Asău.

Fermieri, cu entuziasm

Tânăra familie Florea își dorea un rost al ei. Soțul este mare iubitor de animale și, astfel, s-au hotărât să cumpere capre, mai ales pentru laptele lor, care se știe că este foarte sănătos. S-au mutat în casa moștenită în Asău și au început cu 34 de animale. Dar nu cunoșteau detalii despre cum se cresc și astfel s-au bazat pe alți oameni, pe care să-i angajeze. De aici a urmat ideea unui proiect cu finanțare europeană, pe care l-au și finalizat, pe Măsura 112 „Instalarea tânărului fermier” din PNDR.

„Eram entuziasmați și ne gândeam și la o agropensiune – mai spune Irina. Aveam visuri mari. Dar, ne-am izbit de foarte multe piedici. Nu aveam oameni (am schimbat pe puțin 30 – 40 de ciobani) și am ajuns să ne ocupăm de creșterea animalelor chiar noi, dar nu era viața pe care ne-o doream”. Pe acest proiect au achiziționat tot ce trebuia, au finalizat proiectul în 2016, după doi ani, dar încă sunt în perioada de monitorizare. A fost un proiect de 40.000 de euro, prin GAL Valea Tazlăului. Au investit tot ce aveau într-o fermă adevărată, nu într-o simplă stână.

Lumina de la capătul tunelului din atelierul de fashion

Cum timpul trecea și soții Florea nu aveau nici un beneficiu, s-au reorientat: soțul s-a întors la construcții, la firma lui proprie, iar Irina și-a văzut de casă și de pictură. Așa a început să picteze veșminte, întâi pentru ea, dar care au trezit și interesul altora. „Mi-am dat seama că puteam face un business din aceasta, dar nu mă gândeam să folosesc fonduri europene, să ajung la o anumită sumă. Eu aveam deja un mic business, dar îmi trebuiau bani pentru dezvoltare” – spune Irina.

Și-a făcut o pagină de internet, pe care a promovat-o singură, și a început să vadă tot mai bine că lumea este interesată de ceea ce face. „Nu sunt artist plastic, nu am studii în domeniu, am doar o pasiune – ne-a declarat tânăra designeriță. Făceam rochii, fuste, cămăși, bluze, obiecte vestimentare diverse pe care le personalizam. Am început, însă, să colaborez cu o croitoreasă de profesie, din zonă, pe care o cunosc din copilăria mea și pe care o voi angaja în atelierul meu”. Primea rochii gata făcute de la un furnizor din București, însă unele doamne voiau ceva pe dimensiunile lor. Semn că trebuia dezvoltat un veritabil atelier de mode.

Al doilea proiect cu bani europeni

Era nevoie de ceva mașini specializate, de o tehnologie anume. Era nevoie de o imprimantă digitală pentru textile, dar care costa mult. Atunci Irina a avut ideea de a apela tot la fondurile europene și astfel a ajuns la Oficiul din Bacău al AFIR. A fost un succes, iar finalizarea proiectului din zootehnie a fost un atu. A obținut, astfel, 70.000 de euro, iar în prima fază a și luat cam 49.000, din care a achiziționat imprimanta pentru textile, o mașină de brodat, mașină de cusut, mașină de surfilat – mașini profesionale, de ultimă generație, plus aparatura IT necesară, o presă, imprimanta clasică, un aparat foto, o masă de călcat performantă, dar și un șevalet și mobilierul adecvat. A construit chiar și o sobă de teracotă, pentru a asigura temperatura necesară funcționării mașinilor.

„Nu lucrez în cantități industriale, ci după principiul «puțin și bun». Imprimanta transpune pe țesături orice fel de imagine, luată de pe internet sau scanată după desenele mele. Vreau să transpun imagini unicat, să fac «artificii» care aduc originalitate modelelor. Creez propriile modele. Am deja foarte multe produse lucrate. Modelele pot fi văzute pe pagina mea de internet (www.monchouchou.ro), pe paginile de socializare Facebook și Instagram (pe Facebook – mon chou chou). Nici nu-mi doresc multă publicitate, pentru că nu aș face față comenzilor. Lucrez singură.”

Irina Florea, designer vestimentar

Colegiul Anghel Saligny, singura școală băcăuană în care „moda” devine „fashion”

Robele și tocile purtate, la paradele absolvenților colegiilor naționale „Anghel Saligny” și „Vasile Alecsandri”, din Bacău, și anul trecut și doar cu câteva zile în urmă, au fost confecționate în atelierul specializat al Colegiului Saligny. Designul vestimentar și tehnologia confecțiilor se studiază în acest liceu din anul 2004, iar cele șapte generații de absolvenți de până acum și-au pus „semnătura” pe multe alte creații vestimentare. Acest curs a devenit, însă, unul inedit în sistemul de învățământ profesional din județul Bacău, pentru că deprinderile tehnice ale elevilor sunt completate de cunoștințe de limba engleză. Și, de ce nu, pentru că o asemenea „pepinieră” poate da așii de mâine în designul de modă. Pardon, în Fashion Designer.

Atelierul

Atelierul de confecții vestimentare a fost amenajat într-o sală de la demisol. Se deosebește net de orice altă sală de clasă dintr-o școală tocmai prin mașinile de cusut aliniate lângă ferestre, dar și prin miniexpoziția de obiecte create, croite și cusute de elevi și chiar prin războiul tradițional de țesut adus acolo pentru a se arăta cum se lucrau, altădată, obiectele de îmbrăcăminte în casele românilor.

În atelier am intrat cu unul dintre profesorii colegiului, inginera Elena Nicoleta Ciuhat. „Aici ținem un curs obișnuit, de patru ani, ca în orice liceu, doar că punem un accent deosebit pe deprinderile tehnice și pe creația vestimentară, pe teoria culorii, pe evoluția costumului - îmi spune profesoara. Se formează, astfel, și o cultură a domeniului. În ultimii doi ani ai cursului se insistă mult pe cultura artistică. În primii ani ei capătă o cultură tehnică, deprinderi practice în domeniul confecțiilor și în domeniul mecanicii, pentru că se lucrează la mașini specifice.”

Fashion Designer Technician

Meseria învățată la Saligny este de „tehnician designer vestimentar”. Noutatea și ineditul în această categorie de cursuri, spuneam, este partea de curs intensiv de limba engleză asociat cursului de bază. În engleză meseria s-ar numi „fashion designer technician”. A vorbi engleza este un atu pentru absolvenți, care vor putea lucra acolo unde se cere să se vorbească în această limbă străină. Aflu că sunt cursuri de design vestimentar și în alte școli din județ, de exemplu la Buhuși și la Târgu Ocna, dar numai la Bacău se predă intensiv și limba engleză. Au fost asemenea clase specializate și în alte orașe, de exemplu la Moinești, la Onești, dar s-au desființat, probabil din lipsă de elevi. Cunoscând o limbă străină, însă, absolvenții se pota adapta mai bine la piața muncii.

De ce engleza?

Elena Nicoleta Ciuhat explică în engleză tainele meseriei

Profesorii sunt de diverse specialități. Cursurile se predau în limba română, dar și în engleză, după specificul lor. De ce limba engleză și nu o altă limbă străină? Pentru că engleza – opinează Elena Nicoleta Ciuhat - este foarte vorbită acum în toată lumea, dar și pentru că țări de limbă engleză rămân foarte dezvoltate în domeniul textil și al confecțiilor, cum sunt, evident, Anglia și SUA. Nu este de neglijat nici că unii investitori străini deschid fabrici sau ateliere la noi și, evident, cer cunoașterea unei limbi de circulație internațională. Absolvenții au și avantajul de a lucra nu neapărat în asemenea fabrici sau ateliere ci chiar în magazine de confecții, chiar pe post de hostesse. Hostess este o activitate prestartă de fete sau băieți, care au menirea de a interacționa cu invitații, cu vizitatorii unui eveniment (târg, expoziție, concert, lansare de produs, chiar prezentare de modă etc.).

Design-ul vestimentar – brățară de aur

O clasă de design vestimentar, la Colegiul Saligny are 28 de locuri. Nu se ocupă toate aceste locuri de la început, dar până în toamnă se face clasa cu marea majoritate de locuri ocupate. „Noi ne-am aștepta să fie mai mulți amatori pentru o astfel de specializare – a mai spus profesoara de la Saligny. Pentru fete, de exemplu, este o meserie ușoară, frumoasă, care implică puțin efort fizic. Și mai ales că astăzi tot mai mulți copii sunt îndrumați să învețe câte o meserie.” Profesorii spun că dintr-o asemenea clasă de elevi până în anii finali, ultimii doi, se formează un nucleu stabil de circa 20 de elevi care vor finaliza cursul.

Maistrul instructor Tania Goian arată
câteva dintre creațiile elevelor

Angajatorii recrutează de pe băncile școlii

După absolvire, șansele de angajare în producție sunt mari, mai ales dacă tinerii sunt disciplinați, corecți, dacă inspiră încredere angajatorilor. Sunt cazuri în care unii dintre elevi sunt urmăriți de angajatori chiar de pe băncile școlii, pentru că ei fac practică în producție, în fabricile acestora, unde se fac cunoscuți. Acest gen de angajatori sunt toți din Bacău și din zonele apropiate. Și sunt întreprinderi de confecții  care, majoritatea, lucrează pentru export. „Elevii sunt bine pregătițI a conchis profesoara Ciuhat. O dovadă sunt și participările la olimpiadele școlare tehnice interdisciplinare, la care s-a ajuns până la faza națională.”