Satul Galbeni a împlinit 321 de ani de atestare documentară

Fiii satului Galbeni, din comuna Nicolae Bălcescu, au marcat duminică după-amiază, 17 februarie, aniversarea a 321 de ani de atestare documentară a localității lor. Evenimentul a avut loc la clubul școlii Gimnaziale „Martin Benedict” într-o manieră inedită, concepută și orchestrată de regizorul Ion Coșa, fiu al satului, care împreună cu o trupă de opt elevi au prezentat o istorie romanțată a modului în care satul și-ar fi căpătat, în final, denumirea Galbeni.

Sala clubului din Galbeni s-a umplut duminică la refuz. S-a întâmplat să fie și o vreme binecuvântată de Dumnezeu, ca de primăvară. Dar și evenimentul a stârnit curiozitatea multor săteni. Alături de ei au venit și secretarul episcopului romano-catolic de Iași, preotul Mihai Budău, istoricul Anton Coșa, autorul monografiei comunei Nicolae Bălcescu, și Gheorghe Bejan, de la Asociația Romano-Catolicilor din Moldova.

„E frumos să fim împreună, să ne cunoaștem istoria, înaintașii – a spus, la deschiderea evenimentului, preotul paroh Adrian Chili. La sărbătoarea satului am invitat oameni care au studiat din punct de vedere științific istoria acestui sat, dar și oameni care au prezentat această istorie în alt stil, cu mijloacele artei spectacolului. Istoria satului Galbeni a fost studiată de unii oameni cu mulți ani în urmă”.

Pr. paroh Adrian Chili

Textul piesei de teatru pornește de la constatările preotului misionar italian Bernardino Silvestri, care a ajuns la un moment dat în satul Galbeni, de unde și-a notat tot ce a văzut și a auzit. Personajul apare și în piesă și susține constatările misionarului. Dar eroul principal în piesa interpretată cu talent și acuratețe de elevi, este un tânăr din sat, Ioje, proaspăt căsătorit, care află de o comoară îngropată de boier, adică de mulți galbeni. Spre această comoară este ademenit Ioje de diavolul însuși, care va juca până la final rolul celui care ne încearcă deseori să greșim. Soția lui Ioje și tinerele din sat află și ele de comoară, dar satana le joacă feste. Tânărul Ioje nu găsește nici el galbenii, pentru că banul, cum se știe, este ochiul dracului, dar rămâne obsedat de idee. Cu el se întâlnește însuși călugărul Bernardino, care îl întreabă de numele satului, dar Ioje nu poate pronunța decât cuvântul „galbeni”. Călugărul preia informația și numește satul Galbeni. Textul piesei nu lasă sub nicio formă impresia că acest nume ar fi blestemat, pentru că și soarele și o parte dintre florile câmpului și câte alte lucruri bune au culoarea galbenă. Galbeni este, deci, un nume binecuvântat.

Organistul Ioan Bejan

La finalul spectacolului, organistul Ioan Bejan, cunoscutul constructor de orgi din Bacău, a interpretat o „Ave Maria”, de Schubert, și un fragment din „Oda bucuriei” de Beethoven. Spectacolul s-a încheiat cu un scurt program de melodii interpretate de chitaristul Mihai Tulbure, un surprinzător talent muzical al satului, care împreună cu tinerii actori a cântat și imnul satului Galbeni, compus încă din anii ’70 de un grup de tinere.

„Le mulțumesc copiilor din sat că în două săptămâni am reușit să facem o piesă de teatru, ceea ce la teatrele profesioniste se întâmplă într-o lună – a spus, la final, Ion Coșa. Dar îi mulțumesc și părintelui Chili că ne-a îngăduit această încercare și prietenului Mihai Tulbure și firmelor care ne-au susținut”.

Gheorghe Bejan, Anton Coșa și Mihai Tulbure

„Am asistat la un moment deosebit la Galbeni. Astfel de momente erau foarte prezente în România interbelică, atunci când luminătorii satelor realizau astfel de întâlniri ale comunității, dar și spectacole cu participarea copiilor. Dacă acestea ar fi tot mai prezente astăzi, România ar avea un viitor. Duminică, la Galbeni, istoria a fost adusă în actualitate. Prima mențiune despre sat este în 1696, într-un document important, dar după documentele interne moldovenești atestarea documentară este în 17 februarie 1698. Spectacolul de astăzi a menționat și anul 1696, când misionarul Bernardino Silvestri a ajuns pe aceste meleaguri, iar când s-a întors la Roma a așternut pe hârtie tot ce a văzut.”

Prof. Anton Coșa, istoric

Regizorul Ion Coșa

Omagiu eroilor din Primul Război Mondial la Oituz și Poiana Sărată

Monumentul Eroilor din Oituz

Filiala Bacău a Asociației Naționale Cultul Eroilor, Garnizoana Bacău și Primăria Oituz au organizat, miercuri, 15 august, în ziua prăznuirii Adormirii Maicii Domnului, un amplu progam de manifestări de omagiere a memoriei eroilor din Primul Război Mondial căzuți pe aceste meleaguri pentru apărarea patriei.

La manifestările care au avut loc în Cimitirele Eroilor din satele Oituz și Poiana Sărată au participat plutoane ale Grupării Mobile de Jandarmi din Bacău, ale Inspectoratului Județean de Jandarmi și ale Inspectoratului Județean pentru Situații de Urgență. Garda Drapelului a venit de la Batalionul de Tancuri 630 „Oituz”, tot din Bacău. Lângă militarii veritabili a stat, însă, și un pluton format din elevi ai Școlii Gimnaziale Oituz, care au îmbrăcat uniformele militare ale ostașilor români din Primul Război Mondial. Plutonul a fost oganizat și comandat de col. (r.) Stelian Cojocaru, președintele Asociației de Tradiții Militare Românești „Regimentul 3 Artilerie 1877” din Bacău.

De asemenea, la eveniment au fost prezenți doi vicepreședinți ai Filialei Bacău a Asociației Naționale „Cultul Eroilor”, col. (retr.) Mihai Purcaru și Constantin Dospinescu, dar și președinții unor subfiliale ale asociației, din județ.

Manifestările, moderate de președintele Filialei Bacău Cultul Eroilor, col. (r.) Paul Valerian Timofte, au început la Cimitirul Eroilor din Oituz, unde onorul militar a fost dat primarului Gheorghe Boldea și locțiitorului comandantului Garnizoanei Bacău, comandor dr. Petrică Havreșciuc. Preoții parohiilor ortodoxe și romano-catolică din cele două sate au oficiat slujbe de pomenire a eroilor, iar copii și elevi ai școlilor din comună, îmbrăcați în frumoase costume populare specifice zonei Oituz au purtat steaguri tricolore și au susținut scurte programe artistice dedicate evenimentului. Un program artistic a susținut și Corul mixt al Căminului cultural din Oituz, care a împlinit 115 ani, dirijat de profesorul Gheorghe Oprea.

Mormântul Locotenentului Erou Nicolae Macarie

În satul Poiana Sărată a avut loc o manifestare specială și la mormântul Locotenentului Erou Nicolae Macarie, din curtea Bisericii Neamului de aici.

Despre semnificația manifestării și despre importanța omagierii eroilor neamului căzuți pentru apărarea patriei au vorbit, între alții, col. (r.) Paul Valerian Timofte și Istoricul Anton Coșa, de la Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”, din Bacău.

Cimitirul Eroilor din Poiana Sărată

Moinești: Centenarul Unirii Basarabiei cu România într-o vibrantă lecție de istorie

Aurul cărții, în fața publicului său

O vibrantă lecție de istorie a fost prilejuită, zilele acestea, de programul manifestărilor culturale Zilele Municipiului Moinești prin lansarea celei mai noi cărți dedicată Centenarului Unirii Basarabiei cu România, „Basarabia pământ românesc – 100 de ani (27 martie 1918 – 27 martie 2018”, scrisă de un băcăuan, col. Tc. (rtr.) Mihai Purcaru. Cartea, apărută recent la Editura MagicPrint din Onești, a fost prezentată și de ziarul nostru.

La evenimentul de la Moinești au fost prezenți numeroși elevi și cetățeni ai municipiului, alături de care au venit și primarul Valentin Vieru, viceprimarul Neculai Breahnă, Gabriela Biea, președinta filialei Moinești „Cultul Eroilor” și dirijoarea corului Resurrectio al Liceului „Spiru Haret” din Moinești, primarul comunei Măgirești, Câdă Ionică, ofițeri în rezervă și reprezentanți ai clerului și ai unor instituții locale.

Despre carte și autor au vorbit prof. Anton Coșa (autorul prefeței volumului prezentat), istoricul Vilică Munteanu și col. (r) Paul Valerian Timofte, președintele Filialei județene Bacău a Asociației „Cultul Eroilor”.

Lucrarea lansată cuprinde valoroase documente de arhivă, hărți și fotografii inedite, dar și emoționante mărturii ale unor veterani de război. „Am scris această carte – a spus autorul - pentru a reaminti românilor de astăzi jertfele a zeci de mii de eroi cunoscuți și necunoscuți de dincolo și de dincoace de Prut pentru libertate, apărare și reîntregirea pământului strămoșesc. Doresc ca această carte să reamintească tuturor generațiilor drama trăită de poporul român în vara anului 1940, când României i s-au smuls, prin invazie, Basarabia și Bucovina de Nord, dar și partea de nord a Transilvaniei și Cadrilaterul. Am dorit să scot la lumină, din nedreaptă uitare, acțiunile de luptă ale Diviziei 1 Blindate Române pentru eliberarea Basarabiei, puțin făcute cunoscute în lucrările militare de specialitate”.

Autorul consideră că Divizia 1 blindată, sub conducerea generalului Ioan Sion, a fost vârful de lance al Corpului 54 de armată german în acțiunile operative ale acestuia în nordul Basarabiei, în 4 – 11 iulie 1941. De asemenea, autorul susține că a dorit să combată antiromânismul manifestat în prezent atât în Basarabia, cât și în Ucraina, tezele mincinoase din unele manuale de istorie și din alte lucrări făcute publice.