Fiii satului
Galbeni, din comuna Nicolae Bălcescu, au marcat duminică după-amiază, 17
februarie, aniversarea a 321 de ani de atestare documentară a localității lor.
Evenimentul a avut loc la clubul școlii Gimnaziale „Martin Benedict” într-o
manieră inedită, concepută și orchestrată de regizorul Ion Coșa, fiu al
satului, care împreună cu o trupă de opt elevi au prezentat o istorie romanțată
a modului în care satul și-ar fi căpătat, în final, denumirea Galbeni.
Sala
clubului din Galbeni s-a umplut duminică la refuz. S-a întâmplat să fie și o
vreme binecuvântată de Dumnezeu, ca de primăvară. Dar și evenimentul a stârnit
curiozitatea multor săteni. Alături de ei au venit și secretarul episcopului
romano-catolic de Iași, preotul Mihai Budău, istoricul Anton Coșa, autorul
monografiei comunei Nicolae Bălcescu, și Gheorghe Bejan, de la Asociația
Romano-Catolicilor din Moldova.
„E
frumos să fim împreună, să ne cunoaștem istoria, înaintașii – a spus, la
deschiderea evenimentului, preotul paroh Adrian Chili. La sărbătoarea satului
am invitat oameni care au studiat din punct de vedere științific istoria
acestui sat, dar și oameni care au prezentat această istorie în alt stil, cu
mijloacele artei spectacolului. Istoria satului Galbeni a fost studiată de unii
oameni cu mulți ani în urmă”.
Pr. paroh Adrian Chili |
Textul
piesei de teatru pornește de la constatările preotului misionar italian Bernardino
Silvestri, care a ajuns la un moment dat în satul Galbeni, de unde și-a notat
tot ce a văzut și a auzit. Personajul apare și în piesă și susține constatările
misionarului. Dar eroul principal în piesa interpretată cu talent și acuratețe
de elevi, este un tânăr din sat, Ioje, proaspăt căsătorit, care află de o comoară
îngropată de boier, adică de mulți galbeni. Spre această comoară este ademenit
Ioje de diavolul însuși, care va juca până la final rolul celui care ne
încearcă deseori să greșim. Soția lui Ioje și tinerele din sat află și ele de
comoară, dar satana le joacă feste. Tânărul Ioje nu găsește nici el galbenii, pentru
că banul, cum se știe, este ochiul dracului, dar rămâne obsedat de idee. Cu el
se întâlnește însuși călugărul Bernardino, care îl întreabă de numele satului,
dar Ioje nu poate pronunța decât cuvântul „galbeni”. Călugărul preia informația
și numește satul Galbeni. Textul piesei nu lasă sub nicio formă impresia că
acest nume ar fi blestemat, pentru că și soarele și o parte dintre florile câmpului
și câte alte lucruri bune au culoarea galbenă. Galbeni este, deci, un nume
binecuvântat.
Organistul Ioan Bejan |
La
finalul spectacolului, organistul Ioan Bejan, cunoscutul constructor de orgi
din Bacău, a interpretat o „Ave Maria”, de Schubert, și un fragment din „Oda bucuriei” de
Beethoven. Spectacolul s-a încheiat cu un scurt program de melodii interpretate
de chitaristul Mihai Tulbure, un surprinzător talent muzical al satului, care
împreună cu tinerii actori a cântat și imnul satului Galbeni, compus încă din
anii ’70 de un grup de tinere.
„Le
mulțumesc copiilor din sat că în două săptămâni am reușit să facem o piesă de
teatru, ceea ce la teatrele profesioniste se întâmplă într-o lună – a spus, la
final, Ion Coșa. Dar îi mulțumesc și părintelui Chili că ne-a îngăduit această
încercare și prietenului Mihai Tulbure și firmelor care ne-au susținut”.
Gheorghe Bejan, Anton Coșa și Mihai Tulbure |
„Am asistat la un
moment deosebit la Galbeni. Astfel de momente erau foarte prezente în România
interbelică, atunci când luminătorii satelor realizau astfel de întâlniri ale comunității,
dar și spectacole cu participarea copiilor. Dacă acestea ar fi tot mai prezente
astăzi, România ar avea un viitor. Duminică, la Galbeni, istoria a fost adusă
în actualitate. Prima mențiune despre sat este în 1696, într-un document important,
dar după documentele interne moldovenești atestarea documentară este în 17
februarie 1698. Spectacolul de astăzi a menționat și anul 1696, când misionarul
Bernardino Silvestri a ajuns pe aceste meleaguri, iar când s-a întors la Roma a
așternut pe hârtie tot ce a văzut.”
Prof. Anton Coșa, istoricRegizorul Ion Coșa |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu