Astăzi marcăm Ziua Mondială a Zonelor Umede

Agenția pentru Protecția Mediului Bacău marchează, marți, 2 februarie, Ziua Mondială a Zonelor Umede, stabilită prin Convenția semnată la Ramsar, în Iran, în anul 1971. Tema anului 2021 este „Zonele umede și Apa”. Obiectivul declarat al Convenției semnată la Ramsar este conservarea zonelor umede care servesc ca habitat al florei și faunei acvatice, pentru că acestea constituie resurse importante cu valoare economică, naturală, științifică și recreativă, a căror pierdere ar fi ireparabilă. Zonele umede susțin umanitatea și natura, dezvoltarea economică și socială, prin multiple servicii. De ce contează zonele umede? o Vegetația mlaștinilor filtrează poluanții, făcând apa potabilă; o Asigură surse de hrană pentru cca. un miliard de oameni; o Turbăriile stochează 30% din carbonul emis din activitățile umane; o Lacurile și râurile asigură materii prime și medicamente; o Mangrovele și recifele de corali protejează comunitățile costiere în timpul furtunilor, uraganelor și tsunami-urilor; o Asigură surse de hrană și adăpost pentru 40% din biodiversitatea planetară; o Asigură servicii de ecosistem în valoare de 47 de miliarde de dolari anual, mai mult decât cele din păduri sau pajiști și lunci. Până la sfârșitul anului 2020, pe lista Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii și a Resurselor Naturale au fost înscrise 2.413 situri Ramsar din 170 de țări. România este o țară cu o diversitate biologică ridicată, exprimată atât la nivel de ecosisteme, cât și de specii. Ecosistemele naturale și seminaturale din România reprezintă aprox. 47% din suprafața țarii. Au fost identificate și desemnate 435 de situri de importanță comunitară și 172 de arii de protecție specială avifaunistică, reprezentate majoritar de zone umede. Din acestea, 20 sunt înscrise pe Lista Ramsar: Rezervația Biosferei Delta Dunării, Insula Mică a Brăilei, Parcul Natural Porțile de Fier, Parcul Natural Comana, Lunca Mureșului, Tinovul Poiana Stampei, Complexul Piscicol Dumbrăvița, Lacul Techirghiol, Lacul Bistreț, Confluența Olt - Dunăre, Lacul Iezer Călărași, Balta Suhaia, Lacul Blahnița, Brațul Borcea, Dunărea - sectorul Calafa-Ciuperceni, Canaralele de la Hârșova, Ostroavele Dunării Bugiac - Iortomac, Dunărea Veche - Brațul Măcin, Confluența Jiu – Dunăre și Eleșteiele Jijiei și Miletinului (ultima zonă umedă fiind înregistrată în anul 2020). Județul Bacău are o rețea hidrografică bine dezvoltată, fiind reprezentată de râurile Siret, Bistrița, Trotuș și afluenții acestora. Lacurile din județul Bacău au luat naștere ca urmare a amenajărilor antropice: Poiana Uzului, Berești, Răcăciuni, Galbeni, Bacău II, Lilieci, Gârleni și Racova. O mare parte din ariile naturale protejate din județul Bacău prezintă în componența lor zone umede, având un regim special de ocrotire și conservare. Toate adăpostesc specii de floră și faună protejate și dețin un rol foarte important în cadrul culoarului de migrație est-european al păsărilor migratoare. „În prezent, ne confruntăm cu o intensificare a crizei apei care amenință populația planetei. Folosim mai multă apă decât poate natura s-o acumuleze și distrugem ecosisteme de care viața și apa depind cel mai mult – zonele umede. Doar 2,5% din apa planetară este apă dulce, majoritatea stocată în ghețari, calote de zăpadă montană si acvifere. Mai puțin de 1% din apa dulce este potabilă. Râurile și lacurile dețin 0,3% din apa de suprafață. Prin urmare, avem o cantitate finită de apă, iar modul actual de consum al acesteia este nesustenabil.” Petrică Ilieș, director executiv al APM Bacău