Statuia poetului, în Bacău |
Multă lume asociază numele poetului cu al Bacăului, deși exegeții au demonstrat că cel al orașului nu l-a inspirat pe cel dintâi. Dar pe câți nu i-am auzit vorbind de Bacău, mai ales pe o vreme mohorâtă, ca fiind orașul lui Bacovia. Și într-un fel așa este, pentru că George Andone Vasiliu, viitorul Bacovia, aici s-a născut și a trăit mai bine de jumătate din viață.
Bacovia, cred, ar trebui să fie principalul simbol al Bacăului. Pe vederile din oraș care circulau până la începutul anilor ’90 apărea frecvent doar Hotelul Decebal, cu arhitectura sa aparte. Întâmplător sau nu, chiar în fața acestui hotel a fost ridicată statuia lui Bacovia. Dar, poetul care ne-a marcat mai ales adolescența prin poezia sa simbolistă mai poate fi întâlnit, fie și numai prin nume, și la una dintre universități, la teatrul municipal, la o școală gimnazială și, firesc, pe strada botezată „George Bacovia”. Iar un proiect cultural ținut an după an în Bacău se numește și el „Toamna bacoviană”.
Pe 17 septembrie am numărat 139 de ani de la nașterea poetului. În adolescența mea, când s-au omagiat 90 de ani de la nașterea lui Bacovia, am cumpărat cu mare satisfacție și emoție un tom imens apărut la editura „Cartea Românească”, prefațat de Adrian Păunescu și ilustrat de Petre Vulcănescu. Îl răsfoiesc și acum cu mare emoție și venerație.
Parcul din Bacău în care venea poetul deseori |
Bacău este, astfel, unul profund bacovian, deși poate s-ar putea și mai mult. Și nu mă refer doar la toamna care stă să vină, cu griul și nostalgiile ei.
Tot cu mulți ani în urmă, am venit din satul Ciobănuș până în Bacău, cu trenul, la braț cu fiul poetului, Gabriel Bacovia, personaj pitoresc care îi semăna binișor tatălui. Uneori, însă, merg frecvent la braț prin Bacău chiar cu poetul Bacovia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu