Pilde și sfaturi creștinești oferite online de Protoieria Onești

Părintele protopop Ioan Bârgăoanu

Protoieria Onești menține și online legătura cu credincioșii ortodocși în Săptămâna Mare (Săptămâna Patimilor), care premerge sărbătorile pascale.

Pe WhatsApp, în Joia Mare credincioșii au primit, de la părintele protopop Ioan Bârgăoanu, îndemnuri la faptele bune care trebuie să ne caracterizeze în această perioadă în care tradițiile de Paște stau sub semnul pandemiei de Covid-19. „Astăzi – se arată într-un astfel de mesaj - este Cina cea de Taină, Joia Mare și ne împărtășim de Cereasca Hrană a Euharistiei. Să reaprindem Candela faptelor iubirii prin Liturghia de astăzi. Să ducem această Lumină medicilor din spitale prin compasiune și solidaritate, să stropim cu roua bucuriei pe cei întristați și supărați...”. Iar credincioșilor le este reamintit Psalmul 89 din Cartea Sfântă, o rugăciune a lui Moise, considerat „Omul lui Dumnezeu”. „Psaltirea – spune protopopul de Onești – a fost scrisă chiar la vreme de molimă în Ierusalim, pe timpul lui Moise. Iar noi vrem acum să aducem în actualitate o stare sufletească”.

Credincioșii au primit, în format audio, și o predică a IPS Ioachim, arhiepiscopului Romanului și Bacăului, rostită tot în această perioadă supusă efectelor pandemiei de COVID-19, dar și o pilduitoare poveste despre cineva care spală picioarele unui copil orfan și îi oferă apoi ceva de îmbrăcat, dar și o pâine și căldură sufletească. „Degeaba aducem Lumina Sfântă dacă sunt copii flămânzi și neajutorați – spune părintele Bârgăoanu. Lumina trebuie să ajungă la cei orfani, la cei necăjiți, la cei cu probleme și întristați. Un copil, un orfan, un sărac, au trebuință de o bucată de pâine, de haine, de căldură, de lumină pentru a zâmbi. Pentru un orfan sărac, Paștele vine atunci când mușcă dintr-o bucată de pâine. Pentru un creștin Paștele este trăit doar cu Hristos Cel care a pătimit și Înviat. Hristos învie în fiecare din noi prin credință”.

O istorioară de seară bună

   

Un copil stătea în fața unei vitrine a unui magazin de pantofi  pe stradă, desculț, privind prin fereastră și tremurând de frig.

O doamnă se apropie de copil și îi spuse:

- Micuțul meu prieten, la ce te uiți cu atâta interes prin fereastra asta?

- Îi ceream lui Dumnezeu să-mi dea o pereche de pantofi, a răspuns copilul.

Doamna l-a luat de mână și au intrat în magazin. Ceru vânzătorului o jumătate de duzină de șosete pentru copil.

Întrebă dacă i-ar putea da un vas cu apă și un prosop. Vânzătorul îi aduse ceea ce i-a cerut. Ea luă copilul în spatele magazinului, îi spălă picioarele și i le-a șters.

Atunci vânzătorul sosi cu șosetele. Doamna îi puse o pereche copilului și îi cumpără o pereche de pantofi.

Restul de șosete i le dădu copilului. L-a mângâiat pe cap și i-a zis:

- Nu e nicio îndoială că acum te simți mai bine micuțule!

Când ea se întoarse ca să plece, copilul o prinse de mână și, privind-o cu lacrimi în ochi, o întrebă:

- Dumneavoastră sunteți Mama lui Dumnezeu?...

Pentru că L-am rugat pe Fiul  Ei să mă ia si pe mine in brațe că îmi era frig.

  

Psalmul 89

  1. Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam și în neam.

  2. Mai înainte de ce s-au făcut munții și s-a zidit pământul și lumea, din veac și până în veac ești Tu.

  3. Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, care ai zis: "Întoarceți-vă, fii ai oamenilor",

  4. Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut și ca straja nopții.

  5. Nimicnicie vor fi anii lor; dimineața ca iarba va trece.

  6. Dimineața va înflori și va trece, seara va cădea, se va întări și se va usca.

  7. Că ne-am sfârșit de urgia Ta și de mânia Ta ne-am tulburat.

  8. Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greșelile noastre ascunse, la lumina feței Tale.

  9. Că toate zilele noastre s-au împuținat și în mânia Ta ne-am stins.

10. Anii noștri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noștri sunt șaptezeci de ani;

11. Iar de vor fi în putere optzeci de ani și ce este mai mult decât aceștia osteneală și durere;

12. Că trece viața noastră și ne vom duce.

13. Cine cunoaște puterea urgiei Tale și cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine?

14. Învață-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre înțelepciune.

15. Întoarce-Te, Doamne! Până când vei sta departe? Mângâie pe robii Tăi!

16. Umplutu-ne-am dimineața de mila Ta și ne-am bucurat și ne-am veselit în toate zilele vieții noastre.

17. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am văzut rele.

18. Caută spre robii Tăi și spre lucrurile Tale și îndreptează pe fiii lor.

19. Și să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi și lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.

  

„Cineva spunea: «Dacă analizam bine universul, vom constata că, de fapt, Pământul se află in Ceruri»(...). Așa este SFÂNTUL POTIR de pe Sfântul Altar, constatam că, de fapt, nu Potirul se află in Biserică, ci Biserica in Sfântul Potir. Potirul este axa acestei lumi intru Hristos!

„Cel ce a aflat dragostea ÎL mănâncă pe Hristos; ÎL mănâncă pe Hristos în fiecare zi și ceas și se face prin aceasta nemuritor.” (Sf. Isaac Sirul).

Dumnezeiasca Liturghie ne oferă această Hrană, însă puțini vin la masă, deoarece sunt în pustiul singurătății sau al egoismului și nu au căutat încă iubirea dumnezeiasca, iubirea hristică.

Da, cu ajutorul medicinei putem vindeca bolile, dar pentru singurătate, disperare, lacrimi, gol sufletesc sau întuneric numai rugăciunea și iubirea lui Hristos, Euharistia, sunt leac, medicament al nemuririi. Însă ori nu le vedem ori suntem indiferenți...

Se apropie Paștile și mergem spre căutarea Luminii, însă trecem pe lângă cel întristat, flămând, bolnav, în spital sau în temniță... și trăim iar în întuneric.

Peste tot vedem necăjiți care doresc un colț de pâine, deci știu ce vor și sunt ajutați..., dar mai mulți sunt cei care tânjesc după o încurajare, o îmbărbătare, după iubire mai ales când se prăbușesc în propriul gol și nu știu ce vor sau unde merg.

Numai Cuvântul lui Dumnezeu mai poate hrăni astfel de suflete pustii.

Numai Sfânta Euharistie poate oferi viață celor fără viață, poate oferi Lumină celor lipsiți de lume, dar plini de izvoare de lacrimi.

Sus inima, popor al Euharistiei!

Să mulțumim Domnului!”.

Preot Protopop Ioan Bârgăoanu